Etichetă: Italia

Impresii din Pisa

Impresii din Pisa

Pisa este un oraș destul de mic, cu 90.000 de locuitori. Știți deja pentru ce este faimos, nu cred că e nevoie să intru în detalii. Întrucât am ales Pisa ca și destinație – gazdă pentru aventura noastră din Cinque Terre, nu am acordat prea multă importanță orașului,  dar am alocat oricum o zi întreagă ca să-l explorăm. Și recunosc că a fost o explorare destul de limitată întrucât căldura era insuportabilă. Oricum, nu aveam foarte multe lucruri de văzut și să caut locuri mai puțin cunoscute publicului, recunosc că nu aveam răbdarea și energia după ce am făcut hiking prin Cinque Terre.

Însă nu am putut rata vizita la turnul înclinat, cea mai faimoasă clădire înclinată din lume, fără de care orașul ăsta nu și-ar atrage atât de mulți turiști. Și pentru o zi obișnuită de marți erau chiar foarte mulți turiști în zonă, nu mă așteptam. Desigur, toți încercau să se pozeze cât mai ”original” și ”creativ”, adică prin a se poziționa astfel cât să pară că se sprijină de turn și alte idei ingenioase. Chiar am văzut un tip care își cumpărase un cornet gol de înghețată și încerca un selfie prin care să pară că turnul pleacă din cornet. Altă chestie originală. Era și greu să mergi prin zonă fără te bagi în poza cuiva.

Cum este turnul?

Interesant, alte cuvinte descriptive nu am. Cred că o experiență mai faină este dacă te urci în el. Dincolo de panoramă, cred că e o senzație mișto să te afli într-o clădire care se înclină. Din păcate, nu am putut să am această experiență pentru că intrarea în turn costă nu mai puțin de 18 euro! Da, am crezut inițial că nu citesc bine. Și pentru că eram și cu sor-mea și eram responsabilă de financiare și pentru ea, ar fi însemnat să plătesc 36 de euro ca să urcăm niște trepte. Am zis pas.

În aceeași zonă, anume Piazza del Duomo, mai sunt de vizitat Catedrala din Pisa, Camposanto (un edificiu istoric sacru), Baptiseria din Pisa și Muzeul Sinopie.  Dintre toate acestea noi am văzut Catedrala care avea intrare gratuită și care este foarte frumoasă. Nu se compară cu alte catedrale văzute în Italia, dar interiorul a fost somptuos și cel mai mult cred că mi-a plăcut tavanul.

Pentru Baptiseria din Pisa nu merită să dați banii (5 euro / adult). E un turn cu niște trepte și atât, nimic deosebit. Mă și miram că aici am plătit, dar la catedrală, în care chiar ai ce vedea, nu am dat niciun ban. Muzeul și Camposanto nu le-am mai văzut pentru că ar fi însemnat alți 20 euro (să nu uităm că eu plăteam la dublu) și nu cred că am fi văzut mare lucru. Cred.

Pentru că era atât de cald încât ne-am înarmat cu cremă de soare (ne-am oprit pe stradă ca să ne dăm cu ea), apă, evantai și un mini-ventilator pe baterii, am zis să nu ne plimbăm foarte mult prin soare. Așa că vreo 40 minute le-am petrecut în Piazza del Duomo, pe iarbă, la umbră. A fost perfect.

Apoi, am mers la masă ca să ne bucurăm de niște pizza și un pahar de vin alb (doar eu). În zona Turnului sunt foarte multe restaurante și deși nu aș mânca într-o zonă atât de turistică, nu prea mai aveam răbdare și energie să caut alte locuri prin soarele ăla. Am nimerit la un mic restaurant unde comanda a durat destul de mult, iar mesele erau prea mici ca să acomodeze 2 farfurii mari de pizza. Așa că în timp ce mă luptam să tai pizza mi-am trânti-o în poală, fierbinte cum era. Mda, a fost super, rochia a ajuns la curățătorie.

După masa de prânz și încă niște gelato, am făcut shopping pe Borgo Stretto, o arteră lungă plină de magazine. M-am oprit la KIKO, un magazin de cosmetice local, ce îmi place la nebunie. Sunt foarte bune produsele lor și au tot felul de oferte faine. L-am descoperit când am fost în Bologna și cred că o să vânez magazinul ăsta la fiecare vizită în străinătate.

Grădina Botanică din Pisa

Pentru că era în continuare cald și nu aveam unde să mergem, am zis să ne plimbăm prin Grădina Botanică, să mai stăm printre plante și la umbră. Intrarea pentru adult costă 4 euro, iar pentru student costă 2 euro. Este o grădină destul de mică și nu așa impresionantă, dar am făcut poze faine și ne-am relaxat pe iarbă.

Cum te deplasezi în Pisa?

În mare parte pe jos, am luat autobuz doar de la cazare, care era un pic mai spre marginea orașului. Biletul cumpărat în autobuz costă 2.5 euro și este valabil 70 minute. Există linii de noapte care circulă rapid și pe multe trasee. De la gară poți lua un PisaMover pentru aeroport. Este un fel de mini-metrou care circulă pe deasupra și faci doar 8 minute cu el până la aeroport. Biletul costă 2.70 euro, ceea ce este super mega ieftin.

Unde stai în Pisa?

Eu am găsit o super cazare pe Booking, am avut la dispoziție un apartament întreg care a avut și terasă. Fabrizio, gazda noastră, a venit să ne ia de la aeroport cu mașina deși era miezul nopții, am apreciat asta. Desigur, fără costuri.  La apartament am avut toate cele necesare. La bucătărie am avut fructe culese din grădină, cafea, biscuiți și prăjituri, lapte și cereale. La baie aveam gel de duș, șampon, cremă de față, de corp etc. Vă recomand locul dacă ajungeți prin Pisa.

Din Pisa se ajunge repede și ușor cu trenul în Cinque Terre (1h 30 min), Florența (49 min), Bologna (1h 38 min) și Firenze (49 min).

Alte poze:

Impresii din Cinque Terre

Impresii din Cinque Terre

O să vă mărturisesc un secret, anume tot ce se spune despre Cinque Terre este foarte adevărat: este un loc absolut superb. Deși nu am vizitat toată Italia, pot spune că acesta și Lacul Como sunt categoric cele mai frumoase locuri pe care le puteți vizita în această țară. Parcul Național Cinque Terre face parte din UNESCO.

Am vizitat toate cele 5 sate: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Riomaggiore și Manarola în doar 2 zile. Desigur, poți vizita satele și într-o zi dacă ești pe fugă și mergi doar cu trenul, dar eu nu v-aș recomanda să vă alocați doar 1 zi dacă aveți de unde. Inițial, și eu voiam să ajung doar o zi, iar cealaltă să o dedic pentru Portofino, dar m-am răzgândit după ce am văzut cât de scump este Portofino și oricum nu aș fi avut așa multe lucruri de făcut acolo. Tocmai pentru că sunt săracă. Așa că am explorat toate cele 5 sate în ritmul meu, savurând peisajele și marea și un vin delicios la fiecare masă. Uneori, chiar și între mese, ups.

Cinque Terre nu este accesibil foarte ușor cu mașina, cred că sunt doar anumite zone în care poți călători așa, în rest, tren și mersul pe jos sau, mai bine zis, hiking. Dacă vă interesează să faceți trasee, vă recomand să vă uitați pe Internet mai întâi la starea drumurilor și accesibilitatea lor. De exemplu, faimoasa potecă a iubirii dintre Riomaggiore și Manarola este momentan închisă până în 2021. De asemenea, dacă nu faceți hiking de obicei, dar vă doriți să încercați un traseu, neapărat să alegeți unul de complexitate mică. Oricum, tot va fi greu dacă nu aveți antrenament, dar măcar nu muriți pe traseu.

Câteva sfaturi pentru hiking în Cinque Terre (vara):

  • haine lejere: pantaloni scurți, tricouri din bumbac, orice articol de îmbrăcăminte care este comod și nu jenează și care nu se lipește de corp dacă transpirați.
  • încălțăminte adecvată: nu sandale, nu converși, nu teneși.
  • cremă de soare: o să vă prindă soarele și o să vă coaceți mai ceva ca niște struguri
  • ochelari de soare & șapcă / pălărie
  • multă apă: și să fie rece
  • rucsac: care să conțină cele de mai sus

Eu nu am avut nimic din ce am scris acolo când am fost pe traseu, dar tocmai pentru că sunt pățită, zic să vă spun vouă cum ar fi mai bine 😀

Cum mi-am împărțit timpul?

Am explorat în prima zi 3 sate: Monterosso al Mare, Vernazza și Riomaggiore în această ordine. Am zis că pentru ziua 2 trebuie să mă dedic traseului de hiking ce începea în Corniglia, trecea prin Volastra și ajungea apoi în Manarola.  Dar întâi să vă povestesc de prima zi. Cum călătorești dintr-un sat în altul? Cu trenul, desigur, care face doar 4 minute, iar biletul costă 4 euro. Ceea ce mi se pare mult. Eu cu 4 euro am călătorit dus-întors vreo 120 km în Luxembourg. Dar mna, riviera italiană.

Monterosso al Mare

Este ultimul sat și vă recomand să începeți cu acesta ca apoi să o luați încetul cu încetul înapoi spre direcția din care ați venit. În cazul meu, eu veneam din Pisa, căci acolo aveam cazare, dar sfatul este la fel de valabil și dacă stați în La Spezia.  Acesta este cel mai aglomerat dintre toate și cel care este și cel mai turistic, având plaje amenajate de-a lungul falezei.  De altfel, are un aer mai puțin rustic și mai mult modern. Mi-a plăcut, păcat că era foarte înnorat când am ajuns eu să mă plimb. Tot aici am mâncat și masa de prânz care a fost foarte bună, mi-am luat un ”meniu turistic” de 15 euro cu salată de ton, paste cu pesto și 1 pahar de vin alb. Cinque Terre este scumpicel cam pe toată lungimea sa, să știți.  Dar mna, riviera italiană. Aveți și varianta în care încercați street food cu fructe de mare sau foccacia cu diverse topping-uri, dar aveți grijă să le luați proaspete.

Câteva poze:

Vernazza

Ăsta a fost satul numărul 2 și e o diferență imensă între el și Monterosso al Mare! În primul rând, are acel vibe rustic și autentic tradițional care lipsea în Monterosso. Apoi, deși are zonă de plajă, aceasta nu este deloc amenajată. Oamenii stau pe fâșia îngustă de nisip sau se urcă pe stânci / pietre. Este foarte aglomerat și plin de turiști, dar mi-a plăcut foarte mult. Puteți să mergeți la Castelul Doria (intrarea este 1.50 euro) și deși este un turn mic ce nu poate fi vizitat, de fapt, o să vă cucerească priveliștea de acolo. Este absolut superbă!

Câteva poze:

Unii spun că Vernazza ar fi cel mai frumos sat din Cinque Terre. Posibil, pentru mine cred că este pe locul 2, căci altul mi-a furat inima complet. Riomaggiore!

Riomaggiore

Am poposit în Riomaggiore după ora 4 după-amiaza când începea să fie acea lumină caldă, perfectă pentru poze. Și nu doar pentru poze, de fapt, ci și pentru starea de spirit pe care ți-o ofera. Am prins apusul aici și m-am îndrăgostit iremediabil de locul ăsta, mi s-a părut cel mai frumos dintre toate. Cum veniți dinspre gară, pe Via Dell’Amore, este o potecă ce duce spre niște trepte aproape de stânci. Riomaggiore este un sat destul de vechi și oferă cea mai memorabilă experiență dintre toate cele 5.

Câteva poze:

Corniglia

Este cel mai mic sat dintre toate și cel mai izolat.  Astfel că deși este populat de turiști, nu este o forfotă așa mare și își păstrează destul de mult din spiritul autentic pe care-l avea odată. Ne-am plimbat pe străduțe și am admirat priveliștea la mare. Tot aici am savurat o porție de paste cu salvie și niște spaghete bolognese delicioase într-o grădină umbrită.

Câteva poze din sat:

Ne pregăteam pentru traseul ce urma să pornească de aici și să traverseze Volastra (un alt sat foarte mic, cu doar 2 străzi) până în Manarola. Traseul efectiv începe chiar de pe lângă biserică cu câteva trepte pavate, apoi continui urcatul pe pământ. Distanța dintre Corniglia și Manarola este de 5,7 km și Google Maps spune că durează 1 oră și 49 min. Ei bine, nouă ne-a luat cam 3 ore cu toate opririle făcute atât pe traseu, cât și în Volastra.

De ce să faceți acest traseu? O să aveți parte de un view spectaculos, o mergeți prin vegetație, prin pădure unde se aud doar păsărelele, o să treceți prin zone cu lămâi și podgorii. Oricum, urcați doar la început, o bună parte este drum drept, probabil din acest motiv este considerat un traseu ușor. Din câte am citit, unele trasee (probabil cele dificile) ar fi cu plată, însă acesta a fost complet gratuit.

Câteva poze de pe traseu:

Manarola

După traseul ăsta care ne-a obosit îngrozitor, plus soarele care ne-a ars, nu îmi doream decât să lenevesc la o terasă lângă mare și să savurez un pahar de vin rece. Ceea ce am și făcut vreo 2 ore. Apoi ne-am plimbat un pic prin sat și ne-am așezat la un restaurant să mâncăm paste picante și fructe de mare, plus să savurez alt pahar de vin. Manarola este cel mai mare producător de vinuri dintre cele cinci sate din Cinque Terre. Am citit că aici ar fi și cea mai bună gelato dintre toate satele, pot să confirm.

Câteva poze:

De aici am luat trenul spre casă, adică în Pisa, drumul durează 1 oră și jumătate, iar biletul costă 11 euro pe sens. Deci da, drumurile dus-întors spre Cinque Terre m-au costat ceva, dar a fost cea mai bună alegere să ne petrecem cele 2 zile aici. Și cum ziceam, tot ce se zice despre Cinque Terre este perfect adevărat, zona este incredibil de frumoasă și este de neratat dacă sunteți iubitori de Italia.

Cum am organizat un picnic de ziua mea

Cum am organizat un picnic de ziua mea

Acum 1 an am primit cadou de la Staropramen un minunat coș de picnic. Unul identic a primit și Diana, pe care l-am folosit într-un couple picnic câteva săptămâni mai târziu, împreuna cu Gabi. Ne-a cam plăcut la iarbă verde, păcat că a urmat ploaia și ne-a forțat să plecăm spre casă, unde am continuat ”petrecerea” cu câteva ore de boardgames și jocuri pe Playstation.

De atunci mi-am tot zis că trebuie să prind o ocazie să pregătesc un picnic pentru mai mulți prieteni. Prin iarnă mi-a venit minunata idee să organizez mărețul meu picnic cu ocazia zilei de naștere. Dacă nu știți, ziua mea a fost pe 29 mai, iar pe 2 iunie, într-o duminică, am pus țara la cale în Grădina Japoneză din Herăstrău. 🙂

A ieșit minunat, ne-am distrat și m-am bucurat să am alături o bună parte din oamenii care mă fac foarte fericită. Cum a fost cu organizarea? Greu, foarte greu. Să pui la cale un picnic pentru 4 oameni care mai aduc și ei una-alta e simplu. Dar să inviți 17 oameni și să le spui tuturor că tu, sărbătorita, te ocupi de tot…well, e cam mult de cărat.

Dar asta nu trebuie să vă descurajeze din a organiza un picnic mai mare, căci am eu sfaturile potrivite pentru voi. Totul din experiența mea de organizare petreceri. 😀

  1. Găsește o tematică

E fun cu tematică, să ai toate decorațiunile într-un singur stil, mâncarea să urmeze o regulă, la fel și băuturile. Eu mi-am ales Italian picnic, căci bucătăria italiană are probabil cele mai ușoare preparate pentru un picnic.  Și pentru că sunt mare fan Italia și mulți dintre invitați cunoșteau spiritul italian, am zis că e o tematică appealing pentru toată lumea. Dar dacă aș fi să repet picnicul, aș merge și pe mexican, să avem piñata și sombreros.  Of course, când am pregătit invitația, a trebuit să am un mic vizual care să reflecte event-ul:

2. Alege o locație

Eu am mers în Grădina Japoneză din Herăstrău care mi se pare că acum arată mai bine ca niciodată, sunt mai mulți copaci și față de restul zonelor din parc, asta mi se pare mai intimă un pic. Cu o zi înainte de event, am mers să investighez dacă e totul în regulă, unde anume să ne așezăm astfel cât să avem și soare și umbră, d-astea. E important pentru o locație publică să o vezi înainte, să te asiguri că e totul perfect, nu să te trezești în ziua picnicului că nu te poți așeza acolo.

Tot pentru că e un spațiu public, pot avea loc diverse evenimente. Eu eram în weekend-ul cu 1 iunie și în parc au avut loc multe activități cu această ocazie. Dar am căutat îndelung înainte pe Google să mă asigur că niciunul nu se va întâmpla în grădină. Imaginați-vă că țineam picnicul și în jurul nostru ar fi fost zeci de copii țipând.

picnic

3. Verifică vremea

Din păcate, oricâte sfaturi aș putea oferi aici, nimic nu va schimba o vreme proastă: rain on your parade day. Când am ales data picnicului, adică cu 2 luni înainte, nu aveam de unde să știu cum va fi. Mna, luna iunie, nu poți spera decât că e soare și frumos. Nu e ca și cum aș fi pregătit un picnic în noiembrie. Dar fix în săptămâna aia la meteo nu erau decât știri cu furtună.  Tot am sperat că se schimbă, am urmărit 3539835 site-uri de meteo, majoritatea ziceau că plouă în ziua curentă, dar apoi nu mai ploua, ceea ce îmi dădea speranță pentru duminică.

Vineri, 31 mai, mă uit iar la meteo, nicio schimbare. Deja eram foarte panicată și începuseră să mă întrebe și invitații ce facem. Eram foarte mulți și nu am fi avut loc acasă la mine. Mă rog, am fi avut, dar cam înghesuit. Le-am zis că aștept să văd până sâmbătă. Sâmbătă urma să plouă, dar nu s-a mai întâmplat. Apoi, a început să se schimbe ușor și prognoza pentru duminică. Și gata, am decis. Ne vedem în parc! Totul e noroc pur, dar dacă organizați picnicuri mai micuțe și mai din scurt timp, aveți grijă să alegeți o zi cu 90% șanse de soare.

4. Ia pături groase

Întrucât eram foarte mulți oameni, a trebuit să merg să cumpăr pături de picnic. În teorie nu erau chiar de picnic și cred că s-a simțit asta pentru că deși zona în care ne-am așezat era relativ uscată (era și acoperită de multă iarbă), pământul era puțin umed astfel că păturile mele ALBE au rămas cu niște pete maronii. Da, ca să respect tema picnicului, am avut de ales în 3 culori: roșu, alb și verde. Dar nu am găsit decât pături albe și am zis fie! Lecția mea este să cumpărați pături speciale pentru picnic, ale mele erau pentru casă, pentru că cele speciale au o anumită textură și grosime pentru spațiile outdoor. Mna, e normal. Dar la câte pături aveam nevoie, costul ar fi fost undeva la 320 lei doar pentru pături. Și apoi nu aveam ce să mai fac cu ele, deci din motivul ăsta am mers pentru o alternativă mai ieftină. Dar pentru un picnic clasic de 4 oameni, o pătură ar trebui să fie suficient și pe asta o să o tot folosiți, deci merită banii.

5.  Atenție la mâncare

La orice picnic ai nevoie de mâncare și adesea sunt pregătite sandvișuri și fructe împreună cu o limonadă. Dar eu am vrut mai mult de atât, căci era o ocazie specială. Am pregătit:

  • salată de paste rece cu legume și sos de roșii de casă
  • aperitive cu pastă de măsline
  • tiramisu de casă  (tortul meu)
  • ruladă cu fructe (cumpărată din Lidl)
  • mini-pizze la cuptor (cumpărate din Lidl)
  • struguri roze cu brânză Brie
  • platou de morcovi, ardei și castraveți
  • chipsuri de ronțăit
  • ciocolată

Da, multă mâncare și acum îmi dau seama că m-aș fi putut tempera un pic, dar am vrut să mă asigur că nimeni nu pleacă nemâncat.  Nu faceți ca mine, alegeți ceva simplu de preparat, eventual cumpărați direct. Inițial voiam să pregătesc pizza de casă, dar ar fi durat o veșnicie să mai fac și asta, așa că am luat congelat. Tuturor le-a plăcut pizza aia! Deci să nu vă fie teamă să alegeți și câteva semi-preparate care să vă scutească din timp. Și atenție și la cantități! Food waste-ul nu este cool. Eu am rămas cu câteva cutii de salată de paste, dar pe care le-am mâncat zilele următoare la birou.

6. Nu e cu alcool

Oho, și aici e tricky. Legea nu permite consumul băuturilor alcoolice în spațiul public. Așa că, din păcate, la ziua mea am servit orice, dar nu alcool (sorry, guys!). Am avut niște vișinată de casă, dar mai mult nu m-am întins.  Băutura vedetă a fost limonada mea pe care o prepar al doilea an la rând și care prinde foarte bine la public. Nu e nici prea dulce, nici prea acră. Pentru că era un picnic, am vrut să o servesc cât mai autentic posibil. Așa că am cumpărat de la Jumbo un borcan imens de 5L care a avut cantitatea perfectă de limonadă (măcar p-asta să o fi nimerit). A costat doar 30 lei, evident nu e cel mai bun borcan din lume, dar și-a făcut treaba.

picnic

Cum am făcut limonada?

Rețeta de limonadă este simplă. Se iau 5 lămâi și un lime, 4 se taie în jumătate și se storc, iar a 5-a este tăiată felii și este aruncată în borcan. Lime-ul este și el stors complet. Se adaugă zahăr sau miere treptat și se gustă. Ca să fie proaspătă, întotdeauna trebuie să o preparați cu maxim o oră înainte de picnic. Și nu uitați să adăugați muuuultă gheață ca să fie cât mai rece.

7. Cere ajutor 

Am mers cu mașina, dar am avut atâtea lucruri de cărat, că am făcut cel puțin 3 drumuri din casă până jos. Apoi, au mai fost încă alte 3 drumuri de cărat de la mașină până în parc. Norocul nostru a fost că am găsit parcare aproape (în zona aia de regulă nu sunt), că altfel am fi MURIT. Să cari un borcan de 5L plus 6 pături, coș de picnic, mâncare, sticle cu băutură etc e o treabă foarte grea. M-a demoralizat destul de tare că eram deja foarte obosită după ce am stat până la 12 noaptea să pregătesc mâncarea și de dimineață ultimele retușuri, nu prea mă mai simțeam în stare de picnic. Bine că moralul mi-a revenit la loc odată ce au apărut și invitații.

Sfatul meu este să rugați 2-3 prieteni să vină și ei mai devreme cât să vă ajute cu set-up-ul și căratul. Eu nu am făcut asta și am regretat ulterior.

8. Fă cumpărăturile din timp

Pentru toată recuzita am apelat la Jumbo și Jysk la care am fost cu 1 săptămână înainte de picnic. Pentru mâncare și gustări am fost la Lidl cu o zi înainte, undeva pe la 6 seara și asta a fost o greșeală, că a fost prea târziu. Din păcate, nu am avut când mai devreme.

picnic

9. Distrează-te și fă multe poze

Sau roagă-ți prietenul care are aparat foto să surprindă atmosfera în timp ce tu te bucuri de tot ce ai muncit și de oamenii minunați care au venit la ziua ta.

Top lucruri ciudate din vacantele mele

Top lucruri ciudate din vacantele mele

Ciudat este un cuvânt prea dur, dar era mai scurt decât „neobișnuit”, care ar descrie mai bine ce vreau eu să vă povestesc mai jos. Probabil dacă mă citiți de ceva vreme ați văzut că am multe impresii din locurile pe care le vizitez și, uneori, lucrurile mai „ciudate” se pierd în amalgamul de informații pe care îl ofer în fiecare articol.

Tocmai din acest motiv scriu treaba asta, ca să ne minunăm împreună de niște chestii, unele pe care poate și eu am omis să le zic. Știți, genul ăla de lucruri pe care le povestești prietenilor și ei nu te cred pentru că știau altceva. Genul de lucruri care te fac să spui „serios? nu aș fi crezut asta.”

O iau într-o ordine aleatorie.

1. Cel mai bun churros l-am mâncat în Irlanda

Și acest lucru nu se întâmpla nici măcar în Dublin, ci într-un orășel numit Howth. Primele churros (nu știu pluralul) au fost mâncate în Madrid după ce așteptasem cu nerăbdare să încerc. Pentru că nu aveam termen de comparație la momentul respectiv, mi-am zis că e ok,  poate nu neapărat de mine. Apoi, l-am mâncat pe cel din Howth, luat de la un mini street food și mi-am dat seama că în Madrid servisem, de fapt, o poșircă. Nu mă înțelegeți greșit, nu zic că acum trebuie să mergeți în Irlanda pentru asta, doar așa a fost norocul meu. Și a fost divin de bun churros-ul din Howth. Mai vreau.

2. Nu mănânc pizza când merg în Italia

Înainte să vă panicați, să știți că mănânc multe paste, în schimb. Le ador și merg excelent cu un vin alb. Ce dor îmi e de vremurile în care savuram combinația asta și aveam vedere la Lacul Como. Evit pizza pentru că nu pot să o mănânc cu vin sau să am înainte un aperitiv de brânzeturi sau Carpaccio. Deci decizia mea de a nu mânca pizza pornește mai mult de la vin și aperitiv, căci nu se potrivesc foarte bine pentru stomacul meu. Și cred că una dintre cele mai dezamăgitoare pizze le-am mâncat în Burano (Veneția), dacă stau bine să mă gândesc.

3. Primul zbor a fost la Roma…

…în 2015. Yey, I am such a baby. Până atunci călătorisem doar cu autocarul sau cu mașina.

4. Am plătit 20 euro pentru un film, în Londra

Biletul de film mai era și pentru studenți. Deh, m-am dus eu în centru, la cinematograful Odeon (care ar fi un corespondent pentru Patria la noi, dar mai high class) să văd un film. Cred că prețul biletului includea și reclamele, pentru că am stat 40 minute să văd reclame până când a început proiecția.

5. Am stat o săptămână în Maroc și am avut doar un troler de copii cu mine

Da, ați citit bine. Un bagaj super mic în care am înghesuit haine, suveniruri și un fruct Papaya, pentru că de ce nu. Îl luam de la sursă, nu ca toți săracii, din țară de la Mega Image. Și la ce noroc am eu, când am ajuns acasă cu el, s-a stricat și nu am mai putut să îl mănânc.

6. În Barcelona am făcut 30 km pe jos în fiecare zi

Cred că este orașul în care am mers cel mai mult pe jos. În cele 4 zile am strâns vreo 100 km. Aveam dureri mari de picioare în fiecare seară.

7. Am dormit în deșert, la cort

Și am murit de frig. Poate nu vi se pare ceva foarte neobișnuit, doar o să țin minte toată viața acele momente când mă gândeam că o să răcesc foarte tare, o să am probleme cu ovarele sau altceva similar și că o să mor. Sună dramatic, dar dormitul într-un cort (cum e ăla de nuntă) la minus  nu știu câte grade și cu vânt puternic e o experiență foarte intensă.

8. Am vizitat 10 magazine Primark

Sunt obsedată de aceste magazine și nu mă pot abține să nu fac „puțin” shopping când îmi iese unul în cale. Îmi e jenă să spun cât am cheltuit în aceste vizite.

9. Cel mai „ieftin” muzeu a fost în Suedia

Țări nordice, scump, domne, scump. Aici era mai ieftin. În Malmo am vizitat un muzeu dintr-un castel și intrarea a fost doar 18 lei. Cred, și dacă nu mă lasă memoria, că ăsta este cel mai ieftin muzeu vizitat de mine. Și câte am văzut pentru 18 lei! Mai multe expoziții de artă, dintre care una dedicată vestimentației din filmele anilor 40 și cum a evoluat garderoba la Hollywood. Apoi, în același tur am văzut un aquarium foarte fain, cu multe specii de pești, cât și o expoziție cu animale împăiate. Neașteptat de multe lucruri pentru acest preț.

10. Cel mai ieftin bilet de avion m-a costat 60 lei

Dus-întors spre Milano. Am cumpărat biletul în creierii nopții, mai că mă frecam la ochi că nu îmi venea să cred cât de ieftin este.

Cam astea sunt „ciudățeniile” mele. Ar fi probabil mai multe de zis, dar pe măsură ce îmi mai amintesc, le mai notez și apoi o pun de un articol nou. 🙂

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Ce veti face in noaptea de Revelion?

Cred că dacă s-ar face un top cu cele mai urâte întrebări care se pun vreodată, asta ar fi pe primele locuri, alături de ”când faceți nunta” sau ”când faceți copii”.  Dar să nu mă înjurați, Diana mi-a dat ideea acestui articol de Revelion. Ea și-a povestit experiențele ei în străinătate.  Vedeți articolul ei pentru inspirație.

Și acum vin eu și vă întreb, ce preferați:

Revelion în tara sau în afara?

În unele cazuri, un Revelion petrecut prin afară poate costa la fel de mult ca unul petrecut în Poiană (ca de exemplu).  Și, sincer, prefer oricând să dau aceeași sumă de bani ca să văd un oraș mișto decât să fac 6 ore până în Poiană cu traficul obișnuit de sărbători, ca mai apoi acolo să nu prea am ce face. Într-adevăr, în majoritatea pachetelor de Revelion sunt incluse tot felul de programe artistice.  Dar nu sunt toate pe gustul meu și prefer să-mi fac singură programul. Deci eu aș alege în afară și asta am făcut anul trecut, când am mers în Bologna. Și asta voi face și anul acesta, mă voi întoarce din nou în Italia.

Dar nu va fi închis peste tot?

Da și nu prea. Anul trecut, am putut vizita majoritatea obiectivelor din Bologna  fără probleme. Ba chiar de 1 ianuarie, de dimineață am urcat în turn și nici nu am stat la coadă. Evident oamenii încă mai dormeau la ora aia.  Nu am avut probleme nici cu ”programul artistic” din seara de Anul Nou. Fiecare oraș care se respectă va avea focuri de artificii în piața centrală și tot felul de petreceri prin cluburi.  Noi am stat în Piața Centrală, am dansat și ne-am uitat cum este arsă mascota (tradiția lor). Înainte de asta am fost la un restaurant unde am mâncat niște paste cu fructe de mare delicioase și cel mai bun desert cu cafea din întreaga lume. A fost meniu a la carte. 🙂

Anul ăsta vrem să dăm o fugă până în Verona și Veneția, iar Revelionul să-l petrecem în Verona. Sperăm să ni se concretizeze planurile, wish us luck. Recunosc că nu am găsit cea mai ieftină cazare,  având în vedere perioada, dar e aproape de centru și ăsta a fost un criteriu decisiv, plus avem mic-dejunul asigurat.

Oricum, va fi ultima vacanță de anul acesta și musai vreau să mă prindă Anul Nou într-un oraș străin. Cică aduce noroc și vei călători tot anul. Hehehe, așa să fie.  La revelionul din 2016 am stat cu pașaportul în mână la miezul nopții, altă superstiție idioată că te vei plimba mult.

Spuneți-mi și voi unde vă faceți Revelionul și cum ieșiți la bani, poate mai am timp să mă reorientez sau să păstrez ideea pentru 2018.

Aștept! 🙂

 Bologna Revelion

Cel mai bun risotto pe care l-am mâncat

Cel mai bun risotto pe care l-am mâncat

Unul din ”regretele” mele culinare este că am făcut 4 drumuri în Italia și nici măcar o dată nu m-am pus la masă  să savurez un risotto. Motivele?  Iubesc pastele, așa că mi se părea de cuviință să încerc cât mai multe soiuri. Apoi,  orezul nu e cel mai bun prieten al meu de când mi se servea sub formă de pilaf  în copilărie.  Totuși, am mai avut ocazia să mănânc risotto acum vreo câțiva ani, în România, dar nu m-a impresionat.  Asta până ieri, când am fost la lansarea noii emisiuni de la TV Paprika, “La Piață cu Antonio Passarelli, unde ni s-a pregătit live, chiar de chef, un risotto excelent făcut doar cu produse locale.  

Între niște legume ce se pregăteau să devină supă și un orez ce bolborosea în tigaie, Antonio ne-a povestit un pic viziunea sa asupra bucătăriei, pentru el fiind un mod de a trăi. În Italia găsești o tematică în orice restaurant –  km 0 – ceea ce presupune să gătești doar cu alimente/produse din imediata apropiere.  Plus, zicea că bucătăria trebuie să pună în evidență teritoriul respectiv. Ceea ce în România nu prea se întâmplă, decât în zone foarte mari și specifice.  Ca să mai fac o paranteză, citeam niște meniuri vechi de Revelion, de prin perioada interbelică și comunism, aveau tot felul de preparate (locale) de care nu am auzit în viața mea, dar nici nu mai există azi.

A pregătit o supă cu legume luate din piață, fiind singurul loc de unde își face cumpărăturile și, desigur, de la producătorii locali.  Cum îți dai seama dacă o roșie e gustoasă și nu are gust de plastic? O miroși. Mirosul de roșii e divin și oricât ar zice Mega Image că nu e nevoie să mă duc până la țară să le iau, eu tot o fac pentru că nu cred în roșiile lor ”perfecte”. Also, dacă numești o legumă ca fiind perfectă, cel mai probabil nu e.  Antonio cumpără legumele și le folosește în maxim 2-3 zile, altfel nu mai sunt proaspete.

Risotto-ul a ieșit excelent, absolut excelent. Era cât se poate de simplu la gust, practic aveai supa, orezul și parmezanul în compoziție. Nu ai nevoie de multe ca să fii fericit. Nu am apucat să mai pozez și produsul final din farfurie, dar aici e mai mult despre gust decât despre estetică, așa că vă rog să mă scuzați de data asta.  Clar m-a determinat, iar la următoarea incursiune în Italia primul preparat pe care-l voi comanda va fi risotto! Va trebui să-mi iau martori cu mine, probabil pe Corina, Simona și Roby, dacă tot ne-am bucurat de același lucru aseară.

Mai jos și câteva poze:

Noua producție autohtonă, “La Piață cu Antonio Passarelli”, are startul pe 18 septembrie, la TV Paprika,  cu 10 episoade delicioase în care maestrul italian ne invită pe toți la piață,  pentru a prinde gustul cumpărăturilor de la tarabele românești și ne învață cum să folosim produsele locale pentru  feluri sănătoase și delicioase. Plus, tot în noua emisiune vom regăsi trucuri utile pentru cumpărătorii începători, cât și pentru cei experimentați! Mai multe despre program, puteți citi aici