Cum este sa dormi in aeroport
Să dormi în aeroport…well, that semi-sucks. Prima mea escală am avut-o în drumul spre țară din Marrakesh. Am făcut o oprire în Bergamo (Italia) de vreo câteva ore. Norocul a fost că escala era pe timp de zi, zborul fiind seara, deci ne-am petrecut mai toată ziua la pas prin oraș, încercând paste și descoperind arome noi de gelato.
A doua ”escală” a fost mai mult una impusă de noi decât de ora zborului. Să vă povestesc. Drumul dus-întors direct București – Milano m-a costat 62 de lei. Lei, nu euro! O minunăție de preț, nu altceva. Downside-ul a fost că la întoarcere, ora de zbor era 7 dimineața, tot la aeroportul din Bergamo. Dar, hei, noi eram doar în alt oraș.
Făceam o oră cu microbuzul până la aeroport, iar de la hotel până la gară vreo încă altă jumătate de oră cu taxiul, având în vedere că plecam în miez de noapte. Pe la ora 3 dimineața ne-am calculat noi că ar trebui să o întindem. Nu prea ne convenea să dăm ultimii bani pe taxi. Cum să facem, cum să facem?
Ne-am strâns bagajele și la ora 23:25 am ieșit din apartament, am luat metroul, iar la 23:55 am ajuns la gară. Am prins la fix autocarul care pleca la 12. La ora 1 am ajuns în Bergamo. De aici mai aveam doar 6 ore până la zbor. Nu aveam altă soluție decât să dormim. Însă unde? Am căutat un loc în aeroport (era foarte mic) care să nu fie pe jos, toate scaunele, băncile erau ocupate de oameni care s-au întins să doarmă. În rest, liniște și pace. Ne-am poziționat cam bosumflate undeva pe la intrare (a fost frig) pe niște scaune din metal foarte dureroase. Eu mi-am scos haine din bagaj cu care m-am învelit și am mai acoperit și scaunele cu ele ca să le fac un pic mai plăcute dpdv confort. Oamenii mai dormeau și pe zonele în care se pun bagajele la check -in.
Am adormit foarte greu și cred că doar o oră am dormit-o legat. M-a trezit femeia de serviciu care făcea curățenie și muta chestii de colo colo și acele lucruri făceau un zgomot infernal. Am vrut să mă duc la ea și să-i zic să se oprească. Ulterior, au venit și paznici cu puști în mână care ne-au trezit și ne-au zis în italiană că nu e frumos/respectuos (sau ceva) că dormim acolo. Totul pe un ton de dispreț ca și cum nu dormea toată lumea peste tot. Ne-am culcat la loc. S-au întors și ne-au trezit iar.
În sfârșit, la ora de ”trezire”, m-am dus la baie și apoi m-am dus la o cafenea să-mi iau micul dejun. Fancy, ce să mai. Mă durea tot corpul și eram îmbufnată. Experiența a fost un pic ciudată, m-am simțit parțial homeless, din cauza faptului că paznicii ne-au alungat ca pe niște câini de unde dormeam. Dar m-am simțit și ca acasă, totodată, doar am avut baie pentru mine și mi-am luat masa de dimineață la prima oră.
Voi ați dormit până acum în aeroport? Cum a fost?