Etichetă: mancare’

Reteta fericirii: grab some Balls

Reteta fericirii: grab some Balls

În Copenhaga mi-am făcut poza asta și am postat-o pe Facebook cu mesajul ”rețeta daneză a fericirii: grab some Balls” ca să justifice de ce eu, om adult, am simțit nevoia să cuprind în brațe o minge din piatră în plină stradă. E fun, e ușor să faci glume despre asta. Plus, tot aveam în cap titlul acelei cărți și orice întâlneam în țara danezilor alăturam imediat cu această rețetă a fericirii.

Glumă, ne-glumă, aveam dreptate, căci ce poate fi mai satisfăcător decât o porție zdravănă de chiftele? Și nu alea de la IKEA; mi s-a luat de ele după ce mi-a fost rău la stomac în timpul unei răceli. Nu, chiftele d-alea ca la mama acasă…deși, mama a învățat de la mamaie să facă doar chiftele ”comuniste.” La fel cum știe și mama prietenului meu să facă. Chiftelele se fac doar parțial din carne, restul este pâine sau cartofi, dar mai mult pâine. Îmi o amintesc pe mama cum scotea un castron mare roșu (mereu același) și înmuia pâinea în apă pentru amestec. Nu mi se părea foarte apetisant să văd pâinea aia udă, dar trebuie să recunosc că rezultatul era foarte gustos. Și mereu le lăsa un pic mai mult în tigaie cât să prindă un fel de crustă.  Mereu chiftelele erau mâncate cu muștar. Eu mai adăugam la ”garnituri” și brânză sau ceapă.

meatBALLS

În București s-a deschis de vreo câteva luni Balls, un local unde se servesc doar chiftele. Avem ciorbării, clătiterii, shaormerii, era momentul să avem și ceva dedicat acestui preparat. Balls se află pe Calea Dorobanți, fix lângă Cantina lui Nicolai Tand.  Servesc câteva rețete deosebite de chiftele, o selecție mică (dar bună) de beri și 2-3 variante de desert, la fel de rotunde. Totul în regim de comfort food, fără pretenții, yet pretentious, hipsterish & cool enough cât să vrei să vii să faci poze pentru Instagram. Și să vorbești despre asta în romgleză, cum am făcut eu mai devreme.

Localul este super mic, au 2-3 mese în interior, dar și câteva afară și nu se fac rezervări. Totul e foarte colorat, with a 80s vibe. Scaune vechi, mușama pe masă, ghivece de flori cum avea și mamaia.  Cât am stat acolo am ascultat un playlist întreg de Modern Talking, plus niște Boney M. Nostalgia all the way, deși eu nu am prins vremurile alea per-se, în fragedă pruncie plecam la drum lung și tata punea doar Modern Talking.

Stă să plouă cu chiftele

Ok, ok, dar cum sunt chiftelele? Ohh, demențiale! Îți plouă în gură doar când citești meniul. Am fost cu Angela și Marin și ne-am pus de acord ca fiecare să-și comande altceva ca apoi să putem gusta din toate. Și am comandat așa:

  • Maroc (un pic iute): chiftele de miel, sos de roșii cu cimbru, vinete prăjite și iaurt rece cu mentă
  • Arest (rețetă specială pentru filmul cu același nume): chiftele de curcan și spanac, sos de brânzeturi și jalapenos
  • 8 chifteluțe prăjite, piure de cartofi cu lapte și unt

Plus, garnituri castraveți murați, salată verde cu mentă și vinegretă și pâine cu maia.  Doamne, au fost delicioase toate.  Eu am avut Maroc și pentru un moment am avut impresia că sunt înapoi acolo. Porțiile par foarte mici când te uiți la ele, dar sunt foarte sățioase. Doar mănânci chiftele. Și nu mănânc miel de obicei, dar în combinația asta, a fost foarte gustos.  Salata verde cu mentă și vinegretă nu e cea mai pretty, dar e foarte bună.

Ce nu am înțeles, dacă tot servim mâncarea în local, de ce nu folosesc farfurii / boluri și tacâmuri din fier. Înțeleg pentru delivery că nu vrei să folosești plastic (and I applaud that), dar pentru restaurant mai bine îmi dai salata într-un mic castron decât într-o cutie cu capac de plastic peste. Oh, the irony.

Luaț poze

Ultimele mingiuțe au reprezentat desertul, niște salam de biscuiți cu fistic. Toate 3 au fost 9 lei, ceea ce mi se pare destul de scump.  Porțiile anterioare de chiftele au fost 23 lei fiecare, însă se adaugă garniturile și băuturile și am avut în total cam 42 de lei.

Să le dați follow și pe Instagram, they’ve got some ballsy content.

City break-uri în care am mâncat foarte bine

City break-uri în care am mâncat foarte bine

Partea mea preferată dintr-un city break este categoric mâncarea. De fapt, nu, mă scuzați. Nu doar dintr-un city break, ci din orice vacanță. Desigur, ne relaxăm, ne distrăm, dar mai trebuie să și mâncăm. Orice vacanță în care merg trebuie neapărat să presupună un restaurant, o tavernă, niște local street food. Orice, dar nu ” e ora prânzului, hai să luăm un sendviș de la supermarket”. Deși în afară sendvișurile de la supermarket pot fi mai variate și mai bune decât ce găsești la noi, dar ideea în sine. Nu e nimic local și autentic în experiența asta. Mai rău de atât, să mănânci la fast food în vacanță mi se pare cu atât mai nașpa. Poți vedea din curiozitate care este echivalentul unui McPuișor, dar cam atât.

Am avut city break-uri în care m-am bucurat de cea mai bună experiență culinară și altele în care am rămas mai degrabă cu un gust amar. Un astfel de exemplu este Berlin în care am avut ghinionul să nimerim doar restaurante scumpe și fără o mâncare extraordinară. Știu că Berlin ar fi unul dintre orașele alea în care te poți bucura de o bucătărie multiculturală, dar la mine nu a fost să fie. Cea mai bună masă a fost, în schimb, niște noodles cu legume luați de la o gheretă cu specific asiatic de la metrou. A costat 2.50 euro și a fost absolut delicios.

Dar hai să vă povestesc de vacanțele în care am fost în foodie heaven.  Deși merită pe deplin, nu am trecut Grecia pe listă, pentru că aici nu am făcut deloc city break-uri, în termenul lor clasic. Poate doar Thassos fiind o excepție.

Și aș vrea să mai fac o mențiune. Lista de mai jos e pur subiectivă. Sunt sigură că un top comercial de ”cele mai bune destinații de vacanță pentru iubitorii de mâncare” nu ar arăta fix așa. Toate recomandările sunt personale, dar știu că unii oamenii se vor regăsi în ele. Așa că iată lista:

Dublin

Prima zi în Dublin era ploioasă și ușor friguroasă, fiind octombrie. D-abia ajunsesem de 1 oră și un pic și era prânzul, deci nu puteam decât să intrăm într-un pub. Mi-am comandat o tocăniță în sos de bere Guinness, piure și mazăre. Sor-mea și-a luat fish and chips,  ceea ce mi s-a părut o alegere mult mai inspirată decât a mea. Și chiar dacă mi-a plăcut tocănița, am făcut amândouă o fixație și la prânz timp de 4 zile am mâncat doar fish and chips. Din locuri diferite, evident. Am mai încercat și o supă de ceapă sau un chowder (wow, chiar bun), dar nu ne-am abătut de la fish and chips.

Seara schimbam registrul și mergeam în China Town și mâncam la un restaurant coreean de care știam că este foarte bun (internet reviews). Acolo ne luam barbeque cu tot felul de salate și alte garnituri.  Asta făceam în fiecare seară. Dimineața mâncam cu 10 euro (amândouă, deci 5 euro de fiecare) un mic dejun autentic irlandez.  Mmm, fiecare masă era supeeeer gustoasă, chiar dacă mâncam de fiecare dată în altă parte (la prânz cel puțin).

Tot aici, fun fact, am mâncat și cel mai bun churros, cum nu a fost în stare Spania să-mi ofere. Dublin, I miss you!

Bruxelles – Brugges – Oostende

Cred că știu mai mulți oameni cărora nu le-a plăcut Bruxelles decât cei care chiar să se fi bucurat de acest oraș. Ok, nu este fantastic, dar pentru mine este o amintire foarte, foarte frumoasă. A fost prima vacanță împreună cu sora mea și am făcut oricum și excursiile în Brugges și Oostende. Chiar vă recomand să ajungeți să vedeți aceste orașe.

Așa, la capitolul mâncare. Am ajuns și am încercat direct niște pește Tempura într-un restaurant ce avea reviews foarte bune pe Trip Advisor. Seara am ajuns să mâncăm la un asiatic. Dar minunea s-a întâmplat a doua zi când am încercat moules-frites, adică midii cu cartofi prăjiți și sosuri de toate felurile. Doamne, era ca un drog felul ăsta de mâncare. Super delicios, mai ales cu o bere rece alături (doar eu, că sor-mea e minoră). Nu ne puteam sătura, așa că 80% din mesele noastre au fost doar midii cu cartofi.

Când ne-am întors în țară am experimentat un dor imens după aceste mese. Ba chiar am încercat să reproducem preparatul acasă, dar nimic nu se compară cu experiența belgiană. Tot în Belgia am băut cea mai bună bere și am mâncat cea mai bună ciocolată. Ce surpriză, știu.

Bologna

Da, Italia cred că este în topul tuturor atunci când ne gândim la mâncare. Vin excelent, paste divine. În Italia mori și ajungi în rai, nu e niciun dubiu. Deși am vizitat Milano, Pisa, Cinque Terre, Veneția, Verona, Burano, Roma, Bergamo, nicăieri nu am mâncat așa bine precum am făcut-o în Bologna. În primul rând, în Bologna nu am făcut greșeala de a mânca pizza. Da, nicăieri în Italia nu am mâncat o pizza bună, nici cât să se apropie de cea de la Mamizza sau Animaletto. Și m-am învățat, în Italia mănânc doar paste și brânzeturi. Nu de alta, dar astea se potrivesc cel mai bine cu un pahar de vin.  Apoi, aici am avut marele noroc de a nimeri doar locuri cu mâncare absolut delicioasă. Am mâncat zece feluri de paste, de la cele mai simple (cu sos de roșii și mozzarella) până la cele mai fancy (cu fructe de mare), o înghețată cu cafea fabuloasă și cel mai pretențios platou cu brânzeturi. De am dat 60 euro la masa. Dar a meritat.

Uf, îmi e dor un pic de Bologna cea grasă și roșie.

Londra

Fără o bucătărie proprie care să mă atragă, pe lângă clasicul english breakfast pe care nu l-aș mânca în mod normal, și un fish and chips cam nasol, Londra m-a cucerit cu altceva. A fost un Berlin multicultural, doar că unul în care am avut noroc să nimeresc mâncare super bună. A ajutat faptul că m-am plimbat parțial singură, deci am ales doar eu u unde să mănânc și nu a mai fost nevoie să țin cont de părerea altcuiva. Am mâncat de toate, dar cea mai faină experiență a fost în China Town când eram LIHNITĂ de foame. Am nimerit într-un restaurant asiatic super înghesuit ți întunecat. Mi-am comandat noodles cu legume + alte legume făcute la aburi. Așa comandă un stomac gol, ce să faci. Plus mi-am luat și o Cola rece cu multă gheață.  Doamne, a fost o masă ca-n reclame de bună. Și cam peste tot unde am mâncat am avut noroc de ceva bun.

La voi care au fost cele mai mișto orașe din punct de vedere culinar?

Ce poti face cateva ore in Cluj

Ce poti face cateva ore in Cluj

Duminica trecută nu am mai fost la EC pentru că nu aveam metode de transport foarte ok astfel cât să mă asigur că mă întorc în timp util la aeroport. După ora prânzului, din Bonțida nu mai pleca niciun autobuz care să oprească la aeroport și nu în Cluj.  Și mi-am zis că asta poate fi o ocazie pentru un mini-mini-city break până plecam spre aeroport, anume la ora 5 după-amiaza.

Am fost prima oară în Cluj acum 2 ani, tot cu ocazia EC, doar că atunci am petrecut puțin mai mult timp și am avut ocazia să mă plimb și prin centru și pe la Grădina Botanică.  Care mi-a plăcut, dar care este un pic prea hyped și toată lumea zice să mergeți categoric să o vedeți.  În caz că vă nimeriți cu vreo escală prin Cluj sau o scurtă vizită, vă las niște 2 locuri super nice în care să vă petreceți timpul.  Și nu, Grădina Botanică nu este inclusă.

Parcul Etnografic

Cred că ăsta va fi mult timp locul meu preferat din Cluj. Dacă mă citiți,  știți că am o mare pasiune pentru viața satului și aș vizita orice colț ce îmi amintește de simplitatea vremurilor când stăteam la țară. Parcul Etnografic a fost primul muzeu în aer liber din România și are în prezent aproximativ 200 de obiective și acoperă următoarele zone etnografice: Maramureș, Oaș, Năsăud, Câmpia Transilvaniei, Zarand, Podgoria Alba, Mocănimea Munților Apuseni, Depresiunea Călățele, Bran, Bistrița (sași) și Gurghiu. Este cocoțat sus pe un deal, deci v-aș recomanda să luați mașina sau autobuzul. Priveliștea de sus, deasupra orașului, e foarte faină. Parcul nu e foarte mare, dar e suficient cât să ai parte de liniște, să te plimbi printre pomii fructiferi și să admiri casele țărănești.

Pentru că probabil nu sunt invadați de turiști (erau câțiva oameni pe acolo), o parte din case sunt încuiate. Așa că trebuie să aștepți un membru din staff să vină să-ți deschidă. Inițial, nici nu credeam că pot să le vizitez, până când a venit o doamnă la mine să mă întrebe dacă vreau să vizitez o anume gospodărie. I-am zis că da, după ce alți turiștii o refuzaseră.  Tot ea bodogănea că turiștii sunt supărați că sunt casele închise, dar come on, cine o să stea să alerge muncitorii să întrebe dacă pot fi deschise. Eu credeam că sunt în revizii de nu sunt accesibile publicului.

În fine, intrarea pentru adulți este 6 lei (un chilipir) și doamna de la casa de bilete a fost foarte amabilă și a zis că e ok să-mi las rucsacul gigantic după ușă. Să nu-l car prin soare.

Zama

Nu e loc de vizitat decât cu stomacul gol. Acum doi ani când am mâncat în Cluj nu am rămas cu nicio experiență memorabilă. Anul ăsta am avut noroc și am mers aici (la recomandarea prietenelor mele, Crenguța și Dorina) și mi-au plăcut mult design-ul și mâncarea. Și am descoperit (cred) că în Ardeal mâncarea se servește înaintea băuturilor. Generalizez, la Zama oamenii primeau întâi mâncărurile și apoi ceva să-și ostoiască setea. În perioada festivalului nu primeau rezervări, iar localul se aglomera foarte repede, mai ales la ora prânzului. Noi am avut noroc, după ce am făcut pozele astea, mesele s-au ocupat rapid și cei care mai veneau, fie așteptau la intrare, fie plecau.

Mi-am luat un platou (de 2 persoane) cu 40 lei doar (!) și am gustat cel mai bun sos de smântână și piper verde din acest univers. Și deși nu sunt fană varză călită, varza de la Cluj a fost foarte gustoasă. Recomand să veniți aici.

Mic dejun la M60

Mic dejun la M60

Nu știu cum de nu v-am povestit până acum de M60, mai ales că de un an și jumătate obișnuiesc să merg ocazional să iau micul dejun acolo. E atât de aproape de birou și e și central (în apropiere de Piața Romană). Plus, ca orice loc ce servește mic dejun este deschis de la 8 dimineața, astfel cât să îi acomodeze și pe cei care trebuie să ajungă foarte devreme la birou sau trebuie să-și programeze meeting-uri de dinainte de birou. Nu precum Papila unde micul dejun se ia aproape prânz.

Anyhow, îmi place la M60. Nu pentru că este hipsterish, dar cafeaua este foarte bună, mâncarea este foarte bună, iar cei din staff sunt foarte de treabă. Eu am tot timpul o fixație să nu mi se răcească cafeaua cât timp mănânc, căci dacă e ceva pe lumea asta ce detest este o cafea rece. Și da, nu-mi place nici iced latte-ul. De regulă, ți se aduce întâi cafeaua, apoi mâncarea, uneori ambele în același timp. Dacă eu primesc cafeaua mai întâi, atunci încep să o beau, dar trebuie să mă întrerup pentru că trebuie să mănânc și o fac pe fugă ca nu cumva să se răcească băutura. E o cursă destul de neplăcută pentru stomacul meu, mai ales dimineața. Dar acum le zic mereu să-mi aducă omleta / sandvișul etc înainte de cafea.

Ca și mâncare, aveți opțiuni destule din câte să alegeți. Eu într-o perioadă mâncam numai sandviș cu ouă și prosciutto, dar ultima oară am încercat și niște halloumi cu ou prăjit și salată alături. Prețurile sunt decente, între 20 și 25 lei pentru mic dejun și deserturi. Și că tot vorbim de deserturi, am auzit că la ei este foarte bun carrot cake-ul și d-abia aștept să-l încerc. Doar să mă nimeresc într-o după-amiază sau la un brunch, că pentru dimineață este prea mult dulce. Cafeaua este foarte bună, poate printre puținele cafele pe care pot să le beau fără să pun zahăr.

Dacă mergeți dimineața, să veniți cât mai devreme că se aglomerează repede, mai ales în timpul săptămânii.

Cum am organizat un picnic de ziua mea

Cum am organizat un picnic de ziua mea

Acum 1 an am primit cadou de la Staropramen un minunat coș de picnic. Unul identic a primit și Diana, pe care l-am folosit într-un couple picnic câteva săptămâni mai târziu, împreuna cu Gabi. Ne-a cam plăcut la iarbă verde, păcat că a urmat ploaia și ne-a forțat să plecăm spre casă, unde am continuat ”petrecerea” cu câteva ore de boardgames și jocuri pe Playstation.

De atunci mi-am tot zis că trebuie să prind o ocazie să pregătesc un picnic pentru mai mulți prieteni. Prin iarnă mi-a venit minunata idee să organizez mărețul meu picnic cu ocazia zilei de naștere. Dacă nu știți, ziua mea a fost pe 29 mai, iar pe 2 iunie, într-o duminică, am pus țara la cale în Grădina Japoneză din Herăstrău. 🙂

A ieșit minunat, ne-am distrat și m-am bucurat să am alături o bună parte din oamenii care mă fac foarte fericită. Cum a fost cu organizarea? Greu, foarte greu. Să pui la cale un picnic pentru 4 oameni care mai aduc și ei una-alta e simplu. Dar să inviți 17 oameni și să le spui tuturor că tu, sărbătorita, te ocupi de tot…well, e cam mult de cărat.

Dar asta nu trebuie să vă descurajeze din a organiza un picnic mai mare, căci am eu sfaturile potrivite pentru voi. Totul din experiența mea de organizare petreceri. 😀

  1. Găsește o tematică

E fun cu tematică, să ai toate decorațiunile într-un singur stil, mâncarea să urmeze o regulă, la fel și băuturile. Eu mi-am ales Italian picnic, căci bucătăria italiană are probabil cele mai ușoare preparate pentru un picnic.  Și pentru că sunt mare fan Italia și mulți dintre invitați cunoșteau spiritul italian, am zis că e o tematică appealing pentru toată lumea. Dar dacă aș fi să repet picnicul, aș merge și pe mexican, să avem piñata și sombreros.  Of course, când am pregătit invitația, a trebuit să am un mic vizual care să reflecte event-ul:

2. Alege o locație

Eu am mers în Grădina Japoneză din Herăstrău care mi se pare că acum arată mai bine ca niciodată, sunt mai mulți copaci și față de restul zonelor din parc, asta mi se pare mai intimă un pic. Cu o zi înainte de event, am mers să investighez dacă e totul în regulă, unde anume să ne așezăm astfel cât să avem și soare și umbră, d-astea. E important pentru o locație publică să o vezi înainte, să te asiguri că e totul perfect, nu să te trezești în ziua picnicului că nu te poți așeza acolo.

Tot pentru că e un spațiu public, pot avea loc diverse evenimente. Eu eram în weekend-ul cu 1 iunie și în parc au avut loc multe activități cu această ocazie. Dar am căutat îndelung înainte pe Google să mă asigur că niciunul nu se va întâmpla în grădină. Imaginați-vă că țineam picnicul și în jurul nostru ar fi fost zeci de copii țipând.

picnic

3. Verifică vremea

Din păcate, oricâte sfaturi aș putea oferi aici, nimic nu va schimba o vreme proastă: rain on your parade day. Când am ales data picnicului, adică cu 2 luni înainte, nu aveam de unde să știu cum va fi. Mna, luna iunie, nu poți spera decât că e soare și frumos. Nu e ca și cum aș fi pregătit un picnic în noiembrie. Dar fix în săptămâna aia la meteo nu erau decât știri cu furtună.  Tot am sperat că se schimbă, am urmărit 3539835 site-uri de meteo, majoritatea ziceau că plouă în ziua curentă, dar apoi nu mai ploua, ceea ce îmi dădea speranță pentru duminică.

Vineri, 31 mai, mă uit iar la meteo, nicio schimbare. Deja eram foarte panicată și începuseră să mă întrebe și invitații ce facem. Eram foarte mulți și nu am fi avut loc acasă la mine. Mă rog, am fi avut, dar cam înghesuit. Le-am zis că aștept să văd până sâmbătă. Sâmbătă urma să plouă, dar nu s-a mai întâmplat. Apoi, a început să se schimbe ușor și prognoza pentru duminică. Și gata, am decis. Ne vedem în parc! Totul e noroc pur, dar dacă organizați picnicuri mai micuțe și mai din scurt timp, aveți grijă să alegeți o zi cu 90% șanse de soare.

4. Ia pături groase

Întrucât eram foarte mulți oameni, a trebuit să merg să cumpăr pături de picnic. În teorie nu erau chiar de picnic și cred că s-a simțit asta pentru că deși zona în care ne-am așezat era relativ uscată (era și acoperită de multă iarbă), pământul era puțin umed astfel că păturile mele ALBE au rămas cu niște pete maronii. Da, ca să respect tema picnicului, am avut de ales în 3 culori: roșu, alb și verde. Dar nu am găsit decât pături albe și am zis fie! Lecția mea este să cumpărați pături speciale pentru picnic, ale mele erau pentru casă, pentru că cele speciale au o anumită textură și grosime pentru spațiile outdoor. Mna, e normal. Dar la câte pături aveam nevoie, costul ar fi fost undeva la 320 lei doar pentru pături. Și apoi nu aveam ce să mai fac cu ele, deci din motivul ăsta am mers pentru o alternativă mai ieftină. Dar pentru un picnic clasic de 4 oameni, o pătură ar trebui să fie suficient și pe asta o să o tot folosiți, deci merită banii.

5.  Atenție la mâncare

La orice picnic ai nevoie de mâncare și adesea sunt pregătite sandvișuri și fructe împreună cu o limonadă. Dar eu am vrut mai mult de atât, căci era o ocazie specială. Am pregătit:

  • salată de paste rece cu legume și sos de roșii de casă
  • aperitive cu pastă de măsline
  • tiramisu de casă  (tortul meu)
  • ruladă cu fructe (cumpărată din Lidl)
  • mini-pizze la cuptor (cumpărate din Lidl)
  • struguri roze cu brânză Brie
  • platou de morcovi, ardei și castraveți
  • chipsuri de ronțăit
  • ciocolată

Da, multă mâncare și acum îmi dau seama că m-aș fi putut tempera un pic, dar am vrut să mă asigur că nimeni nu pleacă nemâncat.  Nu faceți ca mine, alegeți ceva simplu de preparat, eventual cumpărați direct. Inițial voiam să pregătesc pizza de casă, dar ar fi durat o veșnicie să mai fac și asta, așa că am luat congelat. Tuturor le-a plăcut pizza aia! Deci să nu vă fie teamă să alegeți și câteva semi-preparate care să vă scutească din timp. Și atenție și la cantități! Food waste-ul nu este cool. Eu am rămas cu câteva cutii de salată de paste, dar pe care le-am mâncat zilele următoare la birou.

6. Nu e cu alcool

Oho, și aici e tricky. Legea nu permite consumul băuturilor alcoolice în spațiul public. Așa că, din păcate, la ziua mea am servit orice, dar nu alcool (sorry, guys!). Am avut niște vișinată de casă, dar mai mult nu m-am întins.  Băutura vedetă a fost limonada mea pe care o prepar al doilea an la rând și care prinde foarte bine la public. Nu e nici prea dulce, nici prea acră. Pentru că era un picnic, am vrut să o servesc cât mai autentic posibil. Așa că am cumpărat de la Jumbo un borcan imens de 5L care a avut cantitatea perfectă de limonadă (măcar p-asta să o fi nimerit). A costat doar 30 lei, evident nu e cel mai bun borcan din lume, dar și-a făcut treaba.

picnic

Cum am făcut limonada?

Rețeta de limonadă este simplă. Se iau 5 lămâi și un lime, 4 se taie în jumătate și se storc, iar a 5-a este tăiată felii și este aruncată în borcan. Lime-ul este și el stors complet. Se adaugă zahăr sau miere treptat și se gustă. Ca să fie proaspătă, întotdeauna trebuie să o preparați cu maxim o oră înainte de picnic. Și nu uitați să adăugați muuuultă gheață ca să fie cât mai rece.

7. Cere ajutor 

Am mers cu mașina, dar am avut atâtea lucruri de cărat, că am făcut cel puțin 3 drumuri din casă până jos. Apoi, au mai fost încă alte 3 drumuri de cărat de la mașină până în parc. Norocul nostru a fost că am găsit parcare aproape (în zona aia de regulă nu sunt), că altfel am fi MURIT. Să cari un borcan de 5L plus 6 pături, coș de picnic, mâncare, sticle cu băutură etc e o treabă foarte grea. M-a demoralizat destul de tare că eram deja foarte obosită după ce am stat până la 12 noaptea să pregătesc mâncarea și de dimineață ultimele retușuri, nu prea mă mai simțeam în stare de picnic. Bine că moralul mi-a revenit la loc odată ce au apărut și invitații.

Sfatul meu este să rugați 2-3 prieteni să vină și ei mai devreme cât să vă ajute cu set-up-ul și căratul. Eu nu am făcut asta și am regretat ulterior.

8. Fă cumpărăturile din timp

Pentru toată recuzita am apelat la Jumbo și Jysk la care am fost cu 1 săptămână înainte de picnic. Pentru mâncare și gustări am fost la Lidl cu o zi înainte, undeva pe la 6 seara și asta a fost o greșeală, că a fost prea târziu. Din păcate, nu am avut când mai devreme.

picnic

9. Distrează-te și fă multe poze

Sau roagă-ți prietenul care are aparat foto să surprindă atmosfera în timp ce tu te bucuri de tot ce ai muncit și de oamenii minunați care au venit la ziua ta.

Cum sa ai un summer party la tine acasa

Cum sa ai un summer party la tine acasa

Cred că mi-am găsit menirea în viață: să organizez petreceri. Dar nu în sensul ăla BTL-istic. Nup, vreau să organizez petreceri doar cu prieteni la mine acasă. Și când o să mă fac eu mare și foarte mare, o să am o casă cu grădină și acolo o să-mi chem toți prietenii ca să bem ceva bun, să mâncam și să vorbim și să jucăm boardgames. Și poate se lasă și cu niște grătar.

Până atunci, tot ce pot face este să dau aceste petreceri în apartament, unde maxim ieșim pe balcon să admirăm apusul. Restul distracției presupune mângâiat pisici, ascultat muzică, mâncare bună și jucat mima.  Aveți aici idei de jocuri pentru invitați, iar restul de chestiuni organizatorice vi le las eu mai jos ca inspirație. Am organizat o astfel de petrecere pentru care am cumpărat tot felul de chestii decorative de la Jumbo, toate să fie tematice cu flamingo, desigur.  Plus, am muncit mult la meniu pe care mi l-am dorit să fie ușor, gustos și surprinzător. Și chiar a fost, căci am primit multe laude. 😀

  1. Fixează o dată potrivită

Și anunță din timp, desigur, ca lumea să nu-și facă planuri, mai ales că e și sezon de vară. Cred că am anunțat oamenii cu o lună înainte și am făcut și event pe FB. Pentru că în timpul săptămânii oamenii sunt obosiți după job, atunci trebuie să alegi weekendul sau poate ai noroc de o zi liberă legală, cum am avut eu pentru 1 iunie care a fost vineri. A picat la fix.

2.  Alege o temă potrivită

La mine a fost ”summer party”,  cu inspirație de ananași și flamingo. Sorry, sunt aproape clișeică, dar nu-mi pasă. Îmi plac la nebunie motivele astea.  Și Jumbo crede că ar trebui să-mi placă și au un triliard de lucruri care să te ajute să pui în scenă petrecerea tematică.

2.  Creează o invitație personalizată

Găsești foarte multe template-uri free pe Internet. Gratuite în sensul în care citezi autorul pentru munca sa. Eu am ales o invitație cu Flamingo, desigur:

3. Alege un dress-code

Trebuie să fie legat de tematica petrecerii, desigur. Eu i-am rugat pe oameni să vină cu un accesoriu floral sau orice altceva legat de vară. Unii o să-l respecte, alții nu, dar e important să-l setezi. Doar să nu fie ceva imposibil de accesorizat, că presupun că nu dai un Halloween party în fiecare weekend.

4. Fă un playlist de muzică 

La fel, ai  o tematică de petrecere, stick to it. Îți faci un playlist pe YT de vreo 2 ore în care alegi melodiile care îți plac ție și ar putea să le placă și lor. Nu neapărat manele, dar ceva care să placă la toată lumea. Sau poți să iei deja playlist-uri create (tematice) dacă nu-ți pasă așa mult de muzică și vrei doar să se audă ceva în fundal.

5. Fă-ți cumpărăturile din timp

Fie că ai de luat materie primă pentru mâncare sau decorațiuni, nu le lăsa pe ultima sută de metri că o să vrei să-ți iei câmpii și o să te blestemi că ți-a venit ideea de a organiza o petrecere pentru mai mult de 10 oameni.  Parțial am respectat și eu regula asta.  Am cumpărat treptat din Jumbo în luna respectivă, apoi ce a ținut de mâncare am luat cu o zi înainte (ca să fie totuși proaspete).  Pune totul pe o listă și vezi ce ai nevoie și de unde obții acel lucru.

6. Planifică-ți bugetul

Cu ce cheltui în Jumbo și ce cumperi de mâncare, plus alte minuni, trebuie îți setezi o limită ca să nu te duci la vale. Eu mi-am setat una și am încercat să nu mă întrec cu măsura. Parcă reușisem, din câte îmi amintesc. Cred că din Jumbo am cumpărat mai fără măsură, dar apoi am contrabalansat la cheltuiala cu mâncarea. Chill, nu mi-am ținut invitații nemâncați.

Și aici mă opresc din numerotat căci urmează un aspect atâââât de important încât are nevoie de un capitol dedicat:

MENIUL 

Trebuia să fie tematic, pentru al meu summer party am ales aperitive ușoare și ușor de preparat, că urma să fac totul într-o zi, așa că nu aveam timp să pun de-o friptură la cuptor.  M-am trezit cât mai de dimineață ca să am timp să organizez treburile prin casă, să fac curățenie, să pregătesc toată mâncare și, în plus, să fac baie și să mă aranjez.  Meniul meu a fost parțial vegetarian (fără să vreau) și a fost compus din:

Aperitive:

  • Felii de castravete cu cremă de brânză și pătrunjel deasupra: la Lidl au o cremă de brânză cu verdețuri excelentă, v-o recomand, o găsiți ușor în zona de brânzeturi.

Sursa foto

  • Frigărui cu roșii cherry, mozzarella și ravioli umplute cu pesto:

Sursa foto

  • Struguri verzi cu cașcaval adus din Olanda
  • Felii de baghetă unse cu icre de roșii și dovlecel
  • Nachos cu sos de brânză și sos de roșii ușor picant
  • Chipsuri, alune, popcorn, fructe: pentru oamenii care vor să mai ronțăie ceva

Main course:

Atracția serii a fost pizza făcută în casă, în 3 variante: cu ton, cu bacon și cu gorgonzola. Prietenul meu face cea mai bună pizza de se vorbește de ea câte-n lună și câte-n stele în cercurile mele de prieteni.  S-au făcut 4 tăvi pentru 15 oameni și duse au fost. Delicios!

Desert:

Și dacă e zi de naștere, well, trebuie să ai și tort. Eu am ales să nu cumpăr unul, ci să-l fac în casă, adică am făcut cel mai simplu desert ever: tiramisu. Ca să fie extra savuros, am cumpărat de la Lidl niște cremă de whiskey pe care am adăugat-o generos în cafeaua pregătită. Plus, am adăugat printre straturile de cremă și pișcot și niște căpșuni proaspete, apoi l-am băgat la rece și l-am servit la final. A fost foarte apreciată prăjitura, o tavă întreagă s-a evaporat instant.

Tot la capitolul desert mai aveam nevoie să servesc ceva de tip ”snack”. Acest snack la sărbătorile românești înseamnă chec sau cozonac pe care-l așezi frumos într-un coș, cu șervețel dedesubt. Well, nu și la mine! Am cumpărat din Jumbo recipiente pentru înghețată în care am adăugat prosecco, căpșuni, mentă și zmeură, plus niște șampanie de copii și am lăsat la frigider peste noapte. A fost instagrammabil totul, atâta zic.

Sursa foto

Băuturi:

Foarte important acest aspect, trebuie să acoperi multe gusturi și preferințe de moment, dar nu e imposibil. Eu am servit așa:  bere (multă), vin (alb și roșu), suc de portocale, suc de mere, suc de lămâie, Cola și limonadă făcută în casă. Deci, limonada asta a fost demențială și apreciată de toată lumea, am servit-o și în recipiente super drăguțe:

Ce am adăugat în ea: suc de lămâie proaspăt, suc de lămâie cumpărat din Lidl (costă 0.99 lei), felii de portocală și mentă. Nu am adăugat zahăr sau miere. A fost lăsată la frigider și a fost senzație!

Vă las și niște tips and tricks, la final de articol:

  • Serviți mâncarea în platouri mari astfel încât să nu fie nevoie să spălați farfurii multe
  • Pentru invitați să fie disponibile pahare și farfurii de plastic, again, nu e nevoie să le mai curățați și nu se sparg (foarte important). Doar să le reciclați, că mă simt eu prost că îndemn la plastic. Dar poate îmi ziceți voi niște soluții potrivite.
  • Serviți berea în sticle direct, fără să fie nevoie de pahare. Plus, berea are gust mai bun în sticlă decât în plastic sau doză.
  • Atunci când compuneți meniul întrebați-vă invitații înainte la ce au alergii / intoleranță și cine e vegetarian. Nu poți să hrănești doar o parte și alții să mestece alune.
  • Tot când pregătiți ideile de meniu, uitați-vă și ce aveți deja în frigider (și e bun, desigur) care poate fi transformat într-un aperitiv. Eu m-am folosit de icrele de dovlecel și de cașcavalul din Olanda ca să creez niște gustări bune. Altminteri, s-ar fi stricat în frigider.
  • Pregătiți totul în aceeași zi ca să fie cât mai proaspăt. Chipsurile, popcornul și alte chestii de ronțăit să le scoateți la final ca să nu stea multe ore în aer și să aibă gust ciudat apoi.
  • Serviți mâncarea în recipiente drăguțe. De exemplu, eu am servit acel tiramisu în recipiente de înghețată cu linguriță.

Petrecerea a ieșit super bine, ne-am distrat,  am jucat Activity. Le mulțumesc celor care mi-au fost alături. 😀

Am mâncat la The Harp Irish Pub

Am mâncat la The Harp Irish Pub

În vacanța mea din Dublin am devorat fish and chips la mesele de prânz. Rutina mea era următoarea: irish breakfast, fish and chips for lunch and asian for dinner. Da, asiatic, căci eu și sora mea suntem mari fani și în Dublin am găsit niște restaurante super bune. După atâta fish and chips delicios, pe care ulterior l-am mai experimentat și în Copenhaga și nu am fost dezamăgită. 

Am zis să văd cum este un fish and chips și la noi la capitală, mai ales că am văzut că avem câteva locații de profil. Unul dintre acestea este The Harp Irish Pub, din zona Unirii, fix lângă Hotel Horoscop. Locul arată foarte mișto,  decorul este autentic irlandez și ridică un pic ștacheta în ceea ce privește așteptările. Plus, e destul de crowded și zgomotos, televizorul e dat pe sports, fix ca într-un pub.

Mâncarea

Doar că experiența irlandeză se oprește cam aici, căci la capitolul mâncare nu e nici pe departe ce trebuie, iar prețurile sunt destul de măricele. Eu mi-am comandat, evident, fish and chips, care a costat 33 lei. Mă așteptam să vină serviți cu sos tartar și niște piure de mazăre. Nu a venit cu mazăre, dar e ok, căci nu mă aștept să există o rețetă corectă  și universal valabilă de fish and chips, deși varianta cu piure de mazăre am întâlnit-o cel mai des în Londra și Dublin și Howth. Dar ce nu mă așteptam eu (și nici nu am găsit varianta asta pe undeva) a fost faptul că în loc de mazăre mi-au pus un alt sos care era…tzatziki. Serios, what the f? Dacă voiam grecesc, mergeam la grecesc. În meniu nu scria nimic de vreun sos, deși cred că preparatele ar trebui să conțină descrierile complete. În fine, peștele a fost ok-ish, sosul tartar nu prea mi-a plăcut, era mai mult o pastă foarte groasă decât un sos, iar tzatziki-ul, bietul de el, era pierdut pe acolo.

Angela și-a comandat o tartă cu bacon, spanac și brânză (30 lei) și arăta super sexy. Not:

Dar hai să zicem că nu aspectul contează (lol, contează și la mâncare), ci gustul. Nu era o plăcintă cu bacon și spanac, era doar spanac și niște bacon uitat și parcă și niște legume, deși nici alea nu erau menționate în meniu. Totul călit într-o baie de ulei și băgat la cuptor, ți se apleca un pic.

Cel mai corect non-irlandez preparat a fost friptura de pui la grătar cu cartofi prăjiți (33 lei). Chiar bună.

Servirea

Proastă, am așteptat 50 de minute să ne vină mâncarea, bine că luasem 3 beri cât să umflăm stomacul cu ceva, căci muream de foame. Chelnerița părea cam ciufută.

O să mă mai întorc? Nope.

Am mâncat la Mahala

Am mâncat la Mahala

Voiam să zic că am mâncat în Mahala, dar era prea deplasat. Oare? În orice caz, auzisem de restaurantul Mahala de la mai mulți prieteni și din ce mai văzusem și citisem online, părea că e un loc foarte mișto în care să servești masa. Pe 30 aprilie îmi apărea în feed-ul de Facebook o postare de-a lor în care prezentau meniul de 1 mai și am zis că e cazul să am parte în sfârșit de prima mea experiență românească reinterpretată creativ.

Însă la fața locului, mi-am dat seama că, de fapt, e cam prea scumpă experiența asta românească și că tot ce îmi permit este să mă rezum la meniul acela de 1 mai.  Știu, îmi pare rău, voi sunteți niște cititori care ar dori să știe cum e mâncarea acolo, ce gust și textură are, nu să citiți văicărerile mele că e prea scump. E scump și eu sunt și foarte zgârcită. Am comandat o scrumbie la grătar. Fetele și-au luat hamsii prăjite cu mămăligă, zacuscă de casă și un platou cu brânză de capră, roșii și ceapă. Și au venit minunile:

Scrumbia la grătar

După câteva zile petrecute în Grecia, nu m-am putut abține să nu comand iar pește. Plus, voiam ceva ușor pentru masa de prânz. Însă am fost cam dezamăgită să văd o farfurie doar cu peștele, fără nicio altă garnitură alături, măcar câteva frunze de salată stropite cu ulei. Și nu am fost dezamăgită doar în ideea că voiam să mănânc mai mult, ci de faptul că aveam nevoie și de ceva fresh la un preparat făcut pe grătar. În fine, peștele a fost absolut delicios. Moale, cu o textură ușor crispy și se simțea un pic sarea cu care fusese uns înainte de grătar. A fost chiar foarte bun, dacă ar fi avut și câteva frunze de salată alături, ar fi fost perfect. Dar poate această bucătărie contemporană nu presupune salată la pește, cine știe.

Preț: 41 lei

Hamsii prăjite

Au fost foarte, foarte gustoase. Dacă veți mânca aici hamsii, nu o să mai priviți cu aceiași ochi hamsiile alea mâncate pe litoral. Nu sunt deloc uleioase și au o textură parcă mai moale. Din nou, ce regreți la un astfel de preparat este mărimea lui. Porția a fost foarte mică, iar prețul foarte mare.

Preț: 34 lei

Zacusca de casă

Am mâncat la viața mea doar zacuscă făcută în casă. Ba chiar am mâncat și una de pește și sunt în general mare fană zacuscă pe pâine (tot de casă). Aici a venit un mic bol și confirm că are gustul celei de casă.

Preț: 19 lei (parcă)

Caș de oaie cu roșii românești

Am văzut și eu cât costă roșiile românești la supermarket, poate din acest motiv acest platou a trebuit să cuprindă doar 1 roșie feliată, 1 fir de ceapă și 4 felii de brânză.

Preț: 26 lei

Decorul

Sursa

Concluzia

Mahala nu e locul în care să te duci să te saturi cu preparatele care-ți plac, ci mai degrabă să descoperi lucruri noi în prima zi de salariu.

Unde am mâncat în Thassos

Unde am mâncat în Thassos

Începem să construim o serie după acest articol care s-a dovedit a fi de succes. Doar că de data asta s-ar putea să fie mai mult despre ce am mâncat decât despre unde am mâncat în Thassos. Asta pentru că în Grecia ai multe șanse să mănânci bine peste tot, deci contează mai puțin unde mănânci. Desigur, ajută și recomandările pentru o experiență culinară de neuitat.

În ordine aleatorie, felurile principale de mâncare din Thassos au fost:

Salata grecească

În toate variațiunile sale de la o tavernă la alta, salata grecească este absolut delicioasă și de fiecare dată este la fel: gigantică. Serios, puteți comanda doar o salată grecească și vă veți sătura lejer.

Thassos

Thassos

Preț estimativ: 4-5 euro. 

Calamar la grătar

Cel mai bun preparat din categoria fructelor de mare mi se pare calamarul la grătar. Hai fie, și creveți trași în tigaie sunt absolut delicioși, nu pot declara un câștigător absolut. Niciodată nu ezit să mă bucur de calamar odată ce ajung în Grecia. Cu multă lămâie deasupra și niște feta alături este Dumnezeu pe pământ.

Thassos

Preț estimativ: 10 – 12 euro

Calamar prăjit

Cred că ăsta este mereu primul fel de mâncare pe care îl comand odată ce ajung în Grecia, ca un fel de starter pentru ce va urma. Îmi plac mult de tot îmbibați în sos de lămâie.

Preț estimativ: 8-9 euro

Miel la proțap

A fost Paștele, carnea sfârâia la fiecare restaurant, nu am putut rata să mănânc acest preparat într-o zi de sărbătoare alături de un vin Retsina. A fost delicios, deși nu sunt fană carne de miel, acesta era deosebit de fraged și nici nu avea un miros pregnant.

Thassos

Dovlecei prăjiți cu tzatziki

Oh lord, have mercy! Când eram mai mică, mama obișnuia să ia dovlecel de la țară și să-l prăjească într-o droaie de ulei, apoi să facă o salată de varză albă alături, plus un mujdei de usturoi stașnic. Era delicios. Acum simt că am descoperit nivelul următor a ceea ce înseamnă un dovlecel prăjit. Era crocant, dar moale, extraordinar de gustos și când îl tăvăleai puțin prin sosul de tzatziki, ajungeai în Rai. Este un aperitiv minunat.

Preț estimativ: 3-4 euro.

Pește la grătar

Nici nu contează ce fel de pește, e suficient să știe să înoate și apoi să sfârâie frumos pe grătar. Cred că vegetarienii și veganii îmi vor da report la acest articol. Dar serios, am mâncat doradă la grătar și nu știu ce pește alb (white fish), alături de legume și salată și cred că mi-am găsit noua combinație de dietă.

Brânză feta la cuptor 

Categoric ăsta este primul preparat cu care îmi încep orice masă, fie prânz, fie cină. Este divină și în una din vizitele mele din Grecia mi-am cumpărat un vas special, astfel cât să îl prepar și acasă.

Thassos

Preț estimativ: 4-5 euro

Orice fel de carne

Grecii știu să gătească orice fel de carne și nu de fiecare dată vei găsi aceeași metodă aplicată. Dar ce pot spune sigur este că e delicios mereu. Așa că dacă aveți poftă de o friptură de porc sau de vițel, ask away cu încredere.

Thassos

Micul dejun

Ok, poate la ei micul dejun nu este așa important, dar în vacanța asta am mâncat niște lucruri chiar gustoase dimineața. Marea descoperire pentru mine a fost pâinea prăjită cu puțin ulei de măsline și oregano, unt și miere. A fost demențială și am făcut rezerve de miere ca să mă bucur de acest mic dejun și acasă. Apoi, alte minunații au fost greek scrambled eggs cu sos de roșii și brânza feta amestecată, pâine toast cu roșii și feta, omleta grecească cu cașcaval și ouăle prăjite cu cârnați cu boia.

Preț estimativ: 8-9 euro

Locurile pe care le recomand în Thassos:

Voi ce preparat devorați când ajungeți în Grecia?

Impresii din Thassos

Impresii din Thassos

Probabil ați auzit și voi multe lucruri despre Thassos, poate cel mai frecvent dintre ele este acela că este plin de români. Ceea ce este perfect adevărat. Tot timpul anului, dar mai ales în sezon, insula își schimbă complet datele demografice. Ai majoritate români și bulgari, iar minoritatea sunt grecii. Serios, cred că putem spune lejer că am colonizat insula asta. Și pentru că auzisem că sunt atâția români, unii care fac mizerie, alții care fac gălăgie, vă zic sincer că mă așteptam să-mi displacă. Însă motivul pentru că am ales să merg aici este motivul pentru care alege toată lumea să vină aici: proximitatea. Traversezi toată Bulgaria, iei vaporul 30 minute și ești acolo. Asta înseamnă cam 10 ore și dacă pleci în miez de noapte, poți prinde o zi întreagă acolo.

Însă nu mi-a displăcut deloc, ba din contră, mi-a plăcut extraordinar de mult. Să mergi în extra-sezon este mult mai fain decât aș fi putut crede. În primul rând, insula e aproape pustie, sunt foarte puțini turiști și vezi în sfârșit localnicii în adevărata lor splendoare, ieșiți din bârlog. E o liniște incredibilă, auzi păsărelele cântând, iar dacă mergi într-o lună acceptabilă precum sfârșit de aprilie, o să dai de o vreme foarte plăcută, în timp ce soarele tot te va prăji suficient cât să remarce colegii de la muncă. În al doilea rând, mai puțini oameni, mai puțină aglomerație, plajele sunt pustii, marea e doar a ta, deși nu poți face baie decât dacă ești foarte curajos, căci apa este rece. Partea bună este că ajungi în Grecia și poți să fii singurul om de pe o plajă, sentimentul este fain.

”Dar nu sunt toate locurile și tavernele închise?!” Well, unele da, altele nu. Tot ai suficiente opțiuni și lucruri de văzut, mai ales că aici nu ești într-un oraș, să-ți faci listă de obiective turistice. Ai marea, și natura de văzut și astea sunt mereu cu program non-stop.

Peisajele

Insula Thassos s-ar putea să fie cea mai verde insulă a Greciei, nu cred că am mai văzut în niciun alt loc atâta verdeață și este o îmbinare perfectă între peisajul muntos și mare. Poți să lenevești la plajă sau să faci drumeții pe munte, cel mai înalt vârf fiind Ipsarion. Poți vedea plantații întinse de măslini, păduri de pin și o vegetație extrem de deasă. În drum spre laguna Giola, în timp ce mergi cu mașina pe coastă, poți vedea în mare delfini care fac sărituri. Păsărele cântă, miroase a liliac și trandafiri proaspăt înfloriți, este o nebunie pentru orice nature lover. Și pustiimea face locul ăsta și mai frumos, te poți bucura de el pe deplin, fără să te bruieze nimeni. Cred că, de altfel, am explorat o bună parte din insulă fiind singurii oameni pe o rază de 1 km cel puțin.

Satul Panagia

Este un sătuc din munți cu căsuțe albe și albastre, cu străzi înguste și în pantă. Cred că vara e o forfotă mare aici, de nu ai loc pe stradă, dar acum poți auzi chiar susurul izvorului ce trece prin sat. Poți în sâmbăta de dinainte de Paște să te întâlnești cu iepurași adorabili și să mângâi pisici nărăvașe.

Aici este și Biserica Maicii Domnului – unde am fost pentru slujba de Înviere.  Toată viața mea am sărbătorit Paștele doar acasă, căci era sărbătoare de familie, nu de plimbat brambura. Dar acum mă bucur că am avut ocazia să văd cum un alt popor ortodox sărbătorește această zi sfântă (nu că aș fi eu mare creștină, dar antropologic vorbind, eram curioasă). Am fost surprinsă să văd că pentru ei e mai mult o sărbătoare decât un moment trist și evlavios, cum este la noi). La miezul nopții am mers să luăm lumină. Femeile erau îmbrăcate ca de gală, preotul nu își mai știa foarte bine predica și cred că a vorbit vreo 5 minute doar. S-a dat cu petarde de parcă era Revelionul! Am crezut că mor de inimă în curtea Bisericii. După ce s-a luat lumină, toți se pupau pe obraz și își dădeau mâna, parcă se felicitau pentru ceva. Apoi, s-au întors cu toții la taverne să mănânce miel la proțap și (probabil) să bea vin Retsina. Vă zic, ăsta a fost un al doilea Revelion pentru ei.  Oricum, așa aș vrea și eu să sărbătoresc, nu să ascult o lălăială de slujbă 5 ore. 🙂

Thassos

Satul Theologos

Un foarte mic sat medieval, poziționat în mijlocul insulei, printre munți, Theologos mi-a plăcut extraordinar de mult. Viața rustică și veșnicia s-au născut aici, în acest sat cu case din piatră, pisici sălbatice și verdeață multă. L-am vizitat chiar în ziua de Paște și am putut vedea localnici gătiți de sărbătoare, pregătind mâncăruri gustoase acasă sau bucurându-se de ele la taverne. Familiile și prietenii ieșeau la masă împreună, ocupau cel puțin o masă de 20 de locuri și vorbeau, erau fericiți, în timp ce soarele bătea printre copacii uriași. Nu cred că poate fi alt loc în care să fii mai împăcat cu tine.

 

Chiar dacă satul e mic, o plimbare pe străduțe este binevenită și o să vă placă să îi descoperiți arhitectura. În apropiere, este un mic râu și o pădure, vă recomand să mergeți în explorare pentru o drumeție, chiar după o masă de prânz copioasă.

Laguna Giola

Probabil cel mai faimos loc din Thassos și cel mai vizitat de către turiști și români. Da, avem 2 categorii de oameni pe insulă, turiștii și românii. Și acum când am mers erau destui oameni (nu vreau să mă gândesc câți sunt vara), iar majoritatea erau români și bulgari, plus niște greci rătăciți. Însă locul este absolut superb, perfect pentru o bălăceală serioasă. Doar că trebuie să fiți atenți. Deși apa este incredibil de limpede și vezi fundul ei, de fapt, este foarte adâncă. Are între 4 și 8 metri adâncime, iar marginile ”piscinei” sunt pline de arici, așa că e un pic mai dificil să ieși din ea. Era foarte rece apa când am fost eu, dar sunt sigură că vara are temperatura ideală, fiind încălzită de soare. Plus, nu are conexiune cu apa din mare, drept urmare, e mereu caldă.

Ce trebuie să știți este că drumul până acolo este foarte dificil și plin de praf și stânci. Nu recomand o intrare cu mașina, iar pentru mersul pe jos să aveți încălțăminte comodă și care nu alunecă. Dar mergeți să o vedeți, pentru că e absolut minunată.

Agora Antică

În Limenaria veți găsi niște ruine arheologice ale unei piețe publice construite în secolul 4. Poate nu sunteți neapărat fani ruine, dar priveliștea acolo este minunată și spațiu e plin de verdeață și copaci și deși este foarte aproape de port, este multă liniște. Auzi doar albinele bâzâind la flori.

Plajele

Cea mai faimoasă plajă din Thassos ar fi Marble beach, pentru priveliștea incredibilă pe care o oferă: contrastul dintre albul pietrelor și azurul apei. Din păcate, am văzut-o doar pe Internet, căci se făceau reparații în zonă și nu puteai ajunge la ea. Alte plaje minunate deși am mers pe mai multe plaje, întrucât nu eram în sezon, iar multe nu erau amenajate, nu cred că pot să recomand cu adevărat una. Din acest motiv vă sugerez să căutați pe Google Trips ce plaje au un rating bun. Oricum, vremea a fost suficient de frumoasă cât să lenevesc un pic pe prosop și să mă dau cu cremă de soare, chiar dacă nu am intrat în apă.

Pisicile

Da, uite că am făcut o secțiune în articol dedicată pisicilor. Nu o să pun toate pozele pe care le-am făcut, dar o să vă zic doar că sunt extraordinar de multe. Și pe deasupra sunt și foarte rele unele cu altele. Nu cred că am mai văzut pisici atât de teritoriale, jur. Se băteau în ultimul hal, fiecare pisică arăta șifonată. Cea mai dură imagine a fost cu o mâță care avea blana de pe gât și piept plină de sânge uscat. Arăta ca într-un film horror, biata de ea! Cu toate astea, ea nu avea nici pe naiba. Se comporta normal, se plimba de colo colo, nu părea deranjată că ieșise dintr-o bătălie crâncenă. Brr.

Utile

  • Drumul cu bacul pentru 5 persoane și o mașină a costat 42 euro pe sens.
  • Cazarea pentru 3 nopți cu mic dejun inclus și 2 camere de tip studio a costat 450 euro. Complexul era fix pe plajă și avea un personal foarte amabil, curățenia era impecabilă și micul dejun a fost absolut delicios.
  • Am ieșit din Bulgaria pe la Makaza, unde la dus am stat 1 oră la coadă să trecem. Deci fiți pregătiți pentru niște timpi morți.
  • Traseul pe care ne-a dus Waze, Ruse – Makaza e absolut superb, prin munți. Bulgaria are un peisaj chiar foarte frumos, deci poate aveți noroc să nimeriți pe aici.

În concluzie, Thassos este o insulă superbă și merită vizitată. Însă în extra-sezon.