Etichetă: mancare’

Brutăria mea preferată

Brutăria mea preferată

Sunt deja vreo 3-4 săptămâni de când merg în fiecare sâmbătă la Miez, în Amzei, ca să cumpăr pâine proaspătă. Unul dintre felurile în care mă răsfăț eu în weekend, căci în restul zilelelor cam uit de mine și de alimentația potrivită pe care ar trebui să o am. Dar sâmbăta, la 9:30, sunt la brutărie și aștept cuminte afară (de regulă e coadă) să iau pâinea caldă, să ajung înapoi acasă și să o mănânc la o omletă, la ouă fierte cu somon afumat sau să întind niște cremă de brânză și zacuscă pe ea. Nu neapărat în această combinație.

Eu o aleg mereu pe cea țărănească sau cu semințe. Am încercat de la ei și niște babka (cozonac cu ciocolată) și a fost foarte bun. Ca și prețuri, pot spune că e mai scumpă, nu e pâinea la 1 leu, am dat și 12 lei pe o pâine de mărime medie. Însă e versiunea cea mai apropiată de pâinea tradițională. Și e incredibil de gustoasă. Dacă nu apuc să o mănânc suficient de repede și se întărește, atunci o tai felii și o bag la prăjitorul de pâine. Sau întind niște amestec de bruschette (sos de la Lidl) cu brânză Feta cremoasă pe deasupra și bag la cuptor. Mai am o idee să fac niște sos de guacamole, cu chili flakes și niște ciuperci călite în tigaie, toate puse pe pâine. Îmi fac singură poftă.

Deci dacă vreți ceva pâine bună și să susțineți și afaceri locale, mergeți la Miez Brutărie Artizanală. 🙂

Ce produse veggie am început să folosesc

Ce produse veggie am început să folosesc

De când cu dieta am început să mai caut alternative de produse veggie care să fie mai puțin calorice raportat la ce produse foloseam deja.

Și simt nevoia să fac o paranteză, știu că e al 324256 articol în care vorbesc despre alimentație, dietă etc, dar literally nu am ce face. Nu e ca și cum pot pleca în vacanțe și să vă povestesc despre asta.

Revenind. Fie că am căutat variante light la lactate, de exemplu, fie că am trecut direct pe vegan, scopul meu a fost să mănânc cât mai puține calorii. Eu sunt mare mare fan brânză telemea și obișnuiam să o cumpăr pe cea de la Hochland, cu verdețuri, era delicioasă. Acum cumpăr doar Olympus – varianta light, pentru că este și mai ieftină decât Hochland (cu vreun 1 leu și ceva) și o găsesc și mult mai des în magazin. Hochland light chiar nu prea găsesc.

Am descoperit produse vegane și după ce am intrat într-un grup de Facebook numit ”Vegan în România”. Toată lumea lasă acolo recomandări de produse / magazine etc. Nu am de gând să devin vreodată vegană. Nu e doar despre alimentație, ci despre un stil de viață diferit. De exemplu, ar trebui să-mi schimb complet gama de produse de îngrijire & machiaj, căci majoritatea producătorilor testează pe animale. Bine, ideal ar fi să le schimb oricum, dar e foarte greu să găsesc înlocuitor ok pentru ele. Plus, deși tot mai multe branduri marketează ideea de ”cruelty-free”, tot rămâne o zonă destul de gri și incertă.

De exemplu, mi-am comandat o paletă de farduri de la Huda Beauty ce a fost destul de scumpă (150 lei – 9 pan-uri foarte mici) după ce m-am documentat că sunt un brand cruelty-free, vegan bla bla, că produsele se produc nu știu unde. Apoi, a venit produsul și pe cutie scria ”Made in China” sau o formulare similară. Ideea este că în China testarea pe animale este obligatorie pentru orice produs, înainte ca acesta să ajungă să fie vândut. Acum eu nu știu dacă în China se produce cutia, plasticul în care sunt puse fardurile, iar producția efectivă are loc în altă parte, dar it seems fishy anyway.

În fine, asta e o discuție separată și nu o să mă dau Maica Tereza în timp ce eu mănânc carne. Dar hai să vă arăt ce produse veggie am descoperit. Apropo, nu trebuie să fiți vegani, sunt chiar foarte bune de consumat la o alimentație clasică, mai ales ÎNGHEȚATA DE LA BEN & JERRY. DOAMNE, E DIVINĂ!

ÎNGHEȚATĂ BEN & JERRY

Efectiv cea mai bună înghețată din câte există. Nu îți dă deloc senzația că ar fi altfel decât una obișnuită. Are mai puține calorii și este muuult mai puțin dulce. Înghețatele lor întotdeauna mi s-au părut că sunt excesiv de dulci, dar p-asta o poți mânca lejer. E scumpuță, 30 lei, dar merită toți banii.

Și mai e și opțiunea asta, foarte bună și ea:

MOZZARELLA VEGANĂ

Am cumpărat mozzarella asta din curiozitate, are o textură puțin diferită, dar e chiar gustoasă, mai ales în salate. Apoi, i-am povestit și nutriționistei de ea și mi-a zis să nu o mai mănânc. Asta pentru că e făcută din ulei de cocos care are un boom de grăsimi ce îmi poate fi chiar dăunător. Ha, mă omoară pe mine ceva vegan, puteți să credeți? Pentru vegani, care nu își iau grăsimile din pește, carne etc, e potrivită, dar pentru mine e practic o îngroșare de artere. Și acest comentariu e valabil în general pentru uleiul de cocos. Presupun că mai sunt mozzarelle și din alte uleiuri, nu am căutat. O să rămân pe cea clasică, light.

LAPTE DE MIGDALE

Migdalele sunt un pic prăjite, deci laptele are un gust mai bun. Asta folosesc la smoothie și iese suuuper bun. Costă cam 13 lei.

IAURT CU AFINE

Tot din lapte de soia, e gustos. Îl mai alternez cu iaurtul obișnuit.

produse veggie

BĂUTURĂ CU MANGO ȘI FRUCTUL PASIUNII

Lapte de soia, again. Ce mă enervează este că are zahăr și e destul de dulce mai ales că are deja fructe. Eu în principiu am o mare problemă cu ce este prea dulce, fie că e vorba de un desert sau nu.

produse veggie

GRILLED CHEESE

Asta e delicioaaaaasăăăă, merge perfect pentru un grilled cheese sandwich.

produse veggie

PIZZA VEGGIE

E din Lidl și am luat prima oară anul trecut, la picnicul de ziua mea. E suprinzător de gustoasă și destul de ieftină. Give it a try.

alta poza nu s-a putut

Alte recomandări de produse veggie aveți? 😀

Banana bread – cum o fac eu

Banana bread – cum o fac eu

Public și eu acest articol în prea inundatul intern de rețete de banana bread. Cred că mai bine numeam articolul ”chec cu banane”, așa am văzut la Jamila, deși mi se pare că doar prin formă se aseamănă cu un chec. Pentru mine există doar o singură variantă, aia pe care o făceau și mama și bunică-mea de când mă știu.

Așa că this is it banana bread. Prima oară l-am mâncat acum 2 ani, în Amsterdam. Când m-am dus cu Adelina la o ceainărie simpatică să ne încălzim un pic, luna martie poate fi foarte friguroasă acolo. Alături de ibricul fierbinte, ne-au adus și niște banana bread. Mi-a plăcut, a fost foarte gustos. Am zis să repet experiența 1 an mai târziu acasă după ce mai gustasem ocazional la noi prin diverse cafenele. Am căutat tot felul de rețete să văd cum îl fac mai bun, mai cremos. Am folosit chiar și iaurt grecesc, dar secretul l-am descoperit târziu. Și chiar când îmi era lumea mai dragă, am început dieta.

Deci nu o să las aici o rețetă a mea, ci doar o să vă spun ce fac eu ca să fie și extra gustos. Ca rețetă de bază cea bună și foarte corectă este a Jamilei, p-asta o urmăresc eu. Minus că nu pun mereu ciocolată, depinde dacă îl fac pentru mine sau invitați.

Ce fac eu extra:

  • folosesc esență de rom – găsiți la Lidl
  • folosesc esență de migdale – tot Lidl
  • adaug scorțișoară – vreo câteva lingurițe – e cam după gust, dar recomand o cantitate mai mare ca să se simtă odată ce amestecată cu toată compoziția
  • adaug fulgi de migdale – fie în compoziție, fie doar deasupra, fie ambele – tot la Lidl se găsesc la un preț decent
  • un pic de iaurt grecesc – nu mult, chiar puțin, dar suficient cât să îi dea cremozitate
  • bananele trebuie să fie foarte, foarte coapte

Greșeala mea la început era că luam banane care erau normale. Cele care sunt negre și de care nu te-ai mai atinge în mod obișnuit, alea sunt perfecte. Dincolo de faptul că le pasezi mai ușor cu furculița, își lasă o anumită dulceață și aroma e mult mai bună. Nu veți găsi banane în stadiul ăla de negre, dar le puteți lăsa o săptămână să ajungă așa. Best banana bread ever.

Poze cu banana bread

banana bread
banana bread
Cum să eviți risipa de mâncare

Cum să eviți risipa de mâncare

Un frigider plin poate fi un confort psihologic. Confortul că nu trebuie să te gândești non-stop la ce mănânci în ziua x, confortul că, uite, ești în sfârșit un adult responsabil. După ce m-am mutat de la ai mei am avut o perioadă de câteva luni în care am umplut coșul de cumpărături cu lucruri inutile, de care eram convinsă că am nevoie.

Pe principiul ”nu se știe”, mai ales că nu stau într-o zonă ticsită de magazine, luam mereu în plus doar ca să am fără să iau în calcul risipa de mâncare. Și unde stau eu, pentru fiecare lucru mic, fie că am nevoie și de o scobitoare, trebuia să merg 10 minute până în Lidl. Nu m-ar deranja mișcarea dacă nu aș fi megaaaa leneșă uneori. Știți și voi cum e. Și dacă Lidl nu avea scobitori, well, nasol. Așa că în zilele de shopping (sâmbăta) când mergeam în Carrefour mă asiguram că am provizii pentru toată săptămâna.

Însă nu făceam mai nimic cu ce cumpăram și multe expirau sau se stricau, adică legumele și fructele. Și era păcat de toată mâncarea aia, de banii dați degeaba, plus mustrarea de conștiință că alții nu au ce mânca și mie mi se strică mâncarea în frigider. Am început să scap de obiceiul ăsta prost într-un mod foarte simplu:

  1. îmi pregătesc mesele pentru o săptămână (vezi aici idei de rețete). Notez pe o foaie tot ce vreau să mănânc, apoi listez toate ingredientele de care am nevoie. Încerc să nu mă abat foarte mult de la listă.
  2. prioritizez alimentele în funcție de ”durata lor de viață”. Adică, întâi gătesc cu cele care nu rezistă foarte mult. Cum ar fi, de exemplu, salata verde. Un piept de pui îl pot băga la congelator și să aștept câteva zile până când îl gătesc. Sau îmi mai cumpăr conserve pe care le pot ține în dulap o perioadă destul de mare de timp.
  3. folosesc și alimentele care sunt aproape…nefolosibile. Nu știu cum să le zic, nu sunt stricate, dar nici nu mai sunt proaspete și ok pentru un consum obișnuit.

Iar la cele de mai sus se mai adaugă câteva sfaturi de care încerc și eu să țin cont cât mai des:

  • cartofii, roșiile, usturoiul, castraveții și ceapa nu trebuie să fie ținute în frigider, ci într-un loc uscat și răcoros
  • portocalele întregi (nedesfăcute) pot rezista cu 2 luni în plus dacă sunt ținute în frigider
  • spațiul din frigider să fie aerisit, alimentele nu trebuie să stea claie peste grămadă
  • țineți într-un singur loc fructele și legumele. Nu amestecați carnea cu fructele și legumele.
  • nu țineți vinul pe ultima tăviță. Băuturile trebuie ținute în compartimentul dedicat, anume pe ușa interioară a frigiderului.

Ce puteți face cu alimentele care nu mai au mult de trăit

Iată un titlu foarte dramatic. Cine vrea să mănânce o banană înnegrită? Sau un măr stafidit? Sau pâine întărită? Nimeni. Dar nici de aruncat nu sunt. Am găsit câteva opțiuni foarte bune prin care puteți salva alimente transformându-le în feluri de mâncare. Toate sfaturile sunt din experiența proprie și personală. 😀

Atenție! Nu înseamnă că puteți folosi lucruri expirate doar pentru a evita risipa de mâncare. What is done is done. Iar carnea nu e bună de refolosit, nu există niciun ”truc” să o faci iar comestibilă.

Mere

Am primit astă-vară o pungă de mere culese de la țară. Am mâncat câteva, dar erau prea multe. Iar merele naturale nu sunt precum cele din comerț, au rezistat foarte puțin. Așa că într-o zi am intrat în bucătărie și mirosea a țuică. Dacă m-aș fi autosesizat mai devreme, aș fi putut face din acele mere o minunată plăcintă. Nu-mi place deloc plăcinta de mere, dar puteam să o aduc la birou sau să i-o aduc părinților. Ca un gest drăguț.

Și asta este o lecție bună de învățat la risipa de mâncare. Dacă ție nu îți place ceva anume, asta nu înseamnă că nu le poate plăcea altora.

Preparat: plăcintă de mere saaaaau oare mergea și un suc de mere?

Pâine

Uneori mai poți uita pâinea pe masă și se întărește. Poți uita chiar o pâine întreagă, d-abia cumpărată. Și atunci ce faci? E păcat să o arunci. Simplu, o prăjești. Fie la cuptor, fie la la prăjitorul de pâine. Și o mănânci așa, la micul dejun sau pentru ce mai ai tu nevoie. Simplu.

Preparat: orice fel de mic-dejun și bruschete cu roșii, usturoi și oregano

Banane

Ohh, this one is so simple. Banana bread for the win! De fapt, de ce ai face banana bread cu banane tari? O să mori apăsând pe ele cu furculița. Deci ăsta este un desert super ușor de făcut și gustos. Și dacă mă gândesc mai bine, cred că o să revin cu o rețetă.

Preparat: banana bread sau piure de banane cu biscuiți dacă vrei să fii copil

Cereale

Să zicem că aici e un pic diferit. Teoretic, le mănânci cu iaurt și lapte și se înmoaie. Dar avem un scenariu în minte în care cumva, nu se știe cum, te-ai pricopsit cu niște fulgi de porumb sau cereale în casă și nimeni nu le mănâncă. Și nu îți place laptele, așa că it’s a no go for you. Le zdrobești și le faci ”pesmet” pentru șnițele. Odată am folosit și muesli, am pus multă sare ca să elimin partea dulce și au ieșit foarte bune.

Preparat: șnițele crocante

Roșii

Mie nu îmi plac deloooooc roșiile moi. Și când văd o roșie mai abătută, mă gândesc că e perfectă pentru niște spaghete cu sos de roșii. Eventual, foarte picante. Merg perfect să ajungă în orice preparat la cuptor, eventual brioșe cu legume, dar și o omletă gustoasă cu legume.

Preparat: orice făcut în tigaie sau la cuptor

risipa de mâncare

Lapte

Nu sunt fan băut lapte gol. Să fie în cafea, prăjituri etc, dar nu beau lapte gol, yuck. Au fost dăți când îmi mai cumpăram o sticlă de lapte și expira în frigider pentru că nu avusesem nevoie decât o singură dată și, evident, nu de 1 litru. Vă recomand acea găletușă de lapte de la Zuzu. Are doar 500 ml, parcă. Când vedeți că e aproape de termen, puteți pregăti un desert cu laptele. Și nu unul complicat, ci unul care durează fix 5 minute și e pe bază doar de lapte. Adică un mușuroi de cârtiță de la Dr Oetker, variantă budincă. E suuuuper bun.

Preparat: orice desert sau acea variantă rapidă de la Dr Oetker în funcție de timpul pe care îl aveți

Cașcaval / brânză

Când am fost în Amsterdam mi-am luat multe feluri de brânzeturi. Nu le-am putut mânca pe toate, iar în timp s-au cam întărit în frigider. Unele nici nu aveau un gust așa bun consumate simple. Ce soluție am găsit la asta?Ocazional facem o omletă cu cașcaval, sos de roșii și fulgi chili. Cașcavalul se topește și omleta are o consistență mult mai bună. E delicioasă.

Preparat: orice fel de omletă.

Salata verde, pătrunjel, leuștean

Salata verde de tricky, chiar trebuie consumată cât mai repede și cât e proaspătă. Puneți-le într-un bol cu apă ca să rămână fresh cât mai mult timp posibil.

Preparat: salate, ciorbe etc

Voi cum mai salvați alimente de la risipa de mâncare?

Idei de prânz la birou

Idei de prânz la birou

Dacă mă urmăriți cumva pe Facebook, ați văzut cel mai probabil că postez aproape în fiecare zi câte un fel de mâncare în Stories – această opțiune de săraci preluată din Instagram. Culmea, deși prefer Instagram Stories, am zis că o să-mi păstrez contul acesta doar cu poze de călătorii și fancy food (când e cazul), nu cu friptură pusă în aceeași caserolă zi de zi.

Dacă nu mă urmăriți pe Facebook, have no fear, iată un blog cu centralizarea tuturor informațiilor de care aveți nevoie. De când am început să-mi pregătesc și să-mi postez ce am ca și prânz la birou periodic mă întreabă cineva de rețetele astea și am zis să le las și în scris să fie pentru toată lumea.

Cum am ajuns să-mi fac mâncare zi de zi?

Obișnuiam să fiu o leneșă și jumătate când mă întorceam seara acasă după muncă sau după muncă și o ieșire în oraș. Mă așezam pe canapea și cu greu mă mai dădeam jos. Sau mai mergeam la sală și veneam pe la 10 acasă, deci după un duș, eram direct în pat scrollând pe Instagram. Nici vorbă să stau să mă gândesc ce o să am ca și prânz la birou.

Dar mi-am zis că vreau să slăbesc odată, căci sunt câțiva ani de zile de când mă lupt cu fluctuațiile de greutate, nu mai am chef să dau bani pe mâncat la cantină, vreau să mânânc mai sănătos etc. Totul a început de la carnea de porc trimisă de ai mei după ce au tăiat porcul. Aveam congelatorul plin și mi-am zis că pot să încep să o fac la grătar cu niște legume alături. Am o tigaie specială pe post de grill. Cu vasele murdare nu sunt responsabilă, deci și ăsta e un avantaj.

E un efect de domino. E suficient să faci mâncare 2 zile la rând și de acolo va fi ușor să-ți intri în ritm. În fiecare vineri îmi scriu pe o foaie tot ce vreau să gătesc pentru săptămâna ce urmează, notez și ingredientele de care am nevoie și apoi a doua zi mă duc la supermarket.

Cum stabilesc cantitățile?

Am un cântar de bucătărie și îmi calculez ce folosesc ca și ingrediente. Aplicația MyFitness Pal îți spune câte calorii au fiecare – poți scana codul de bare al unui produs și ai deja datele trecute în aplicație sau le poți adăuga tu manual. Acum, câte calorii să consumi? Neapărat asta e o discuție de purtat cu un nutriționist și recomand să vă consultați cu un doctor, nu cu Google. Nu recomand înfometarea, nu e o soluție.

Ideile de rețete de mai jos sunt pentru inspirație când nu mai știi ce să-ți la pachet pentru prânzul de la birou. Nu sunt gândite neapărat să slăbești, ci mai mult să mănânci ceva gustos și sănătos. Urmează să primesc curând de la nutriționist și o dietă personalizată, o să văd cum îmi va impacta asta ce meniu aveam deja implementat. Momentan, nutriționista m-a felicitat pentru câte legume mănânc. Legumele e viața mea.

Mâncăruri pentru prânz la birou

Pește la cuptor cu legume

Era ora 11 noaptea, nu mai puteam de oboseală, am aruncat repede într-o tavă toate lucrurile și le-am băgat la cuptor. Până mi-am făcut baie, m-am jucat cu mâțele, una alta, mâncarea era deja gata. Am folosit pește Pangasius (p-ăsta l-am găsit, dar știu că nu ar fi din cel mai sănătos), roșii cherry, varză de Bruxelles, semințe de pin și am turnat peste toate bulion făcut în casă. Ta-daaa.

prânz la birou

Șnițele de soia cu orez brun și curry

Un pachet de câteva bucăți de soia uscată costă nici 2 lei și le găsiți oriunde. Le-am fiert întâi în apă, apoi le-am dat prin ou și pesmet precum niște șnițele normale și le-am băgat la cuptor. Măsline verzi alături plus orezul brun pe care l-am făcut cu curry. Ok-ish, dar soia mi se pare tricky de făcut cât să aibă gust bun, la fel e și tofu. Puteți încerca de test, dar nu vă bazați pe acest preparat. Mă simt datoare să las ideea asta cu watch-out.

prânz la birou

Wrap cu hummus de dovleac, cartofi dulci și legume

Se ia o pungă de tortilla wraps din Kaufland sau Lidl, se unge cu hummus de dovleac, se pun niște cartofi dulci copți la cuptor peste niște salată iceberg și rucola, morcov crud și roșii. Ah, și niște sfeclă. Se rulează și se savurează. Atenție, în schimb, că tortilla are multe calorii.

prânz la birou

Șnițele la cuptor cu legume fierte

De data asta șnițelele sunt din carne de porc, nu soia, căci trebuie să consum odată tot pachetul de carne de la mama. Sunt făcute cu fulgi de porumb ca să fie crunchy – atenție la fulgi, să vă uitați pe ambalaj să aibă un conținut scăzut de zahăr.

prânz la birou

Ravioli cu ricotta, mozzarella și roșii cherry

Am găsit în Lidl cele mai CUTE paste din tot universul, ravioli în formă de inimioare. Ah, iubesc Lidl. Au fost delicioase, le-am înecat în sos de roșii făcut din casă, am pus și niște semințe de pin și oregano proaspăt deasupra. Au fost delicioase. Dacă nu le mai găsiți p-astea în magazin, repetați schema cu orice alt tip de ravioli.

prânz la birou
prânz la birou

Colțunași cu roșii cherry

Dumplings (pe termenul lor original) umplute cu carne tocată și legume. Le-am cumpărat de la magazinul coreean. Pe ambalaj scrie să fie prăjite. Recomand să le faceți la cuptor direct fără niciun pic de ulei. Le savurați cu sos de soia alături pentru că se pot întări.

prânz la birou

Salată de ton cu năut

Ton, năut, salată iceberg, lămâie și castravete. Bun și extra rapid. Vă recomand că năutul să-l luați deja fiert că dacă luați d-ăla crud o să vă blestemați zilele. Trebuie ținut 12 ore la înmuiat și apoi vreo 2 ore la fiert.

Alte variațiuni pe aceeși rețetă:

prânz la birou
Fasole roșie instead
Fasole roșie, ardei gras și ciuperci crude în plus

Carne de porc la grătar cu salată verde și conopidă fiartă

Rețeta într-un singur titlu. Carnea o ung cu foarte puțin ulei ca să nu se lipească și presar niște piper și oregano deasupra. Conopida este congelată și pusă direct la fiert. Ffff bun.

prânz la birou

Salată verde cu morcov ș carne de porc la grătar

Carnea este leftovers de la rețeta anterioară și, mna, ce să mai faci cu ea? O combini cu salată verde, morcovi cruzi (că doar asta ai în frigider) și o felie de lămâie because nobody knows why.

Altă variațiune pe aceeași rețetă:

Aceeași carne de porc cu fasole verde fiartă

Pește cu pak choi, ardei gras, sos de soia și lămâie

Pak choi este acest tip de varză chinezească pe care o divinizez și de fiecare dată când mănânc la un restaurant chinezesc, simt că mă îndrăgostesc tot mai tare de ea. Am găsit-o la reducere în Kaufland (parcă 12 lei?) și am zis să fac în tigaie cu niște sos de soia, plus am pus un capac deasupra ca să stea cât mai mult la abur. Atenție că pak choi se super micșorează.

Ăsta este genul de articol care poate avea a 2-a și a 3-a parte. La cererea publicului 😛 Și aștept și alte sugestii de prânz la birou în comentarii.

Ce am mâncat bun în Sicilia

Ce am mâncat bun în Sicilia

Sicilia nu m-a dezamăgit în ceea ce privește mâncarea. Italia este minunată când vine vorba de gastronomie, niciun dubiu în privința asta, dar nu mă gândeam că mai pot fi surprinsă (și chiar foarte plăcut) pe meleagurile italiene. Însă cumva era normal, întrucât era prima oară când ajungeam în partea sudică, iar bucătăria siciliană este un pic mai diferită de ce întâlnești în restul Italiei. Are influențe grecești, arăbești, spaniole și chiar franceze. Însă, dintre toate, cred că arabii și-au pus cel mai mult amprenta pe ce înseamnă local cuisine, în urma dominației din secolele 10 și 11. Arabii au adus caise, zahăr, citrice, pepeni dulci, orez, șofran, stafide, nucșoară, cuisoare, piper și scorțișoară.

Care este cel mai popular ingredient din Sicilia?

Ați răspunde in a heartbeat cu ”portocale roșii de Sicilia?” Eu, cel puțin, așa aș fi zis. Dar nu! Căci se pare că high season-ul pentru portocale roșii începe din decembrie și durează cam până în aprilie. Cât timp am petrecut acolo (mijlocul lunii noiembrie) am fost pur și simplu asaltată de fistic. Este peste tot! În dulciuri, în paste, în sosuri, jeleuri, înghețată, ciocolată caldă, croissante, prăjituri, băuturi, posibil și cosmetice. Posibil. Și nu pot să spun că sunt o mare fană fistic în alte forme decât cea naturală, dar nu știu cum, am ajuns să îmi cumpăr un borcan de sos pesto din fistic pentru că l-am gustat în niște paste și mi s-a părut demențial.

Și, surprinzător, aș fi zis că l-au adus arabii, dar se pare că, de fapt, ar trebui să le mulțumim grecilor pentru asta. Le dau cu săru-mâna a mia oară că au cele mai frumoase insule din univers și cea mai bună mâncare!

Să revenim, ce am mâncat bun în Sicilia? Multe paste, mult suc de rodie proaspăt și mult vin. Cred că într-o zi (adunat) am băut o sticlă întreagă doar eu. Nu e flatant să zic asta public, dar ce să fac, eram sub efectul Italiei.

Prețurile sunt mai mici în sudul Italiei, deci puteți savura o masă bogată și delicioasă la un chilipir. Mai ales că pare că în sud nu prea le au cu matematica și de 2 ori ni s-a greșit nota, așa că am plătit mai puțin. Prima mea masă a fost o porție de paste, un aperitiv și un pahar de vin – 9 euro.

Aperitive în Sicilia

Caponata

Este o salată de vinete prăjite și țelină, asezonate cu oțet îndulcit, cu capere și toate într-un sos dulce acrișor. Se servește rece. Este gustoasă și merge ca aperitiv (asta și e, până la urmă). Porția e destul de mare, deci poate fi împărțită cu altcineva dacă nu vrei să te saturi de la primul fel.

Sicilia

Arancini

Arancinele sunt bile de orez prăjite și umpluete cu diverse lucruri. Sunt probabil unele dintre cele mai populare street foods în Sicilia. Cele mai întâlnite feluri de umpluturi sunt: ​​ brânză, mozzarella și / sau cașcaval, și de multe ori mazăre sau șuncă. Sunt delicioase.

Sicilia

Pâine…din Sicilia

Am căutat pe net pâine siciliană, dar nu mi-a dat chiar ce mâncasem eu acolo. Pâinea arăta ca una obișnuită, însă avea un gust un pic dulce, parcă ar fi avut scorțișoară. Anyway, demențial de bunăăăăăăăăăăăă!

Paste

Pastele sunt viața mea, doar asta mănânc când merg în Italia! Și în Sicilia găsești paste de tot felul, iar unele fiind mai cu specific local, precum cele cu pesto din fistic sau clasicele Pasta Alla Norma sau cu baby lobster și creveți. Mmm, îmi e tare dor de mesele de acolo!

Sicilia
Sicilia

Sicilia

Bruschete

Am mâncat clasicele bruschete cu roșii, usturoi și busuioc, dar și unele cu vinete, ulei și naiba mai știe ce. Le-am iubit din tot sufletul p-astea:

Sicilia

Cannoli / Cannolo

Eu nu mănânc d-ăsta, dar Diana l-a savurat cam peste tot pe unde a fost, deeeeci:

Suc de rodie

O altă delicatesă ce îmi amintește de vacanțele petrecute în Turcia și Maroc, pot să spun că am fost deosebit de fericită să o întâlnesc ăe meleagurile siciliene. Da, ador sucul de rodie, chiar și când îți face gura pungă. Nu adaug zahăr, îl prefer cât de raw posibil. În Sicilia am băut cam 1 pahar pe zi. Și am învățat și un truc foarte bun: cum să nimerești un suc delicios. Simplu, te uiți la rodiile ce urmează a fi stoarse. Dacă au culoarea lor intensă înseamnă că sunt coapte și gustoase. Dacă au un aspect decolorat, atunci înseamnă că li s-a dus vremea. Am pățit asta de 2 ori și nu mai era fresh de rodie, era deja un must. Urăsc mustul.

Sandvișuri

Panino con le panelle

Nu m-aș fi gândit niciodată că o să mă bucur de niște năut prăjit cu niște lămâie stoarsă pe deasupra, totul într-o chiflă pufoasă cu susan. Este considerat street food în Sicilia și este la mare căutare. Plus, este și ieftin. A costat undeva pe la 2 euro.

Sicilia

Panino con la milza

Este practic pâine moale aromată cu susan, umplută cu pulmon (plămân) de vițel tocat și splină, care au fost fierte și apoi prăjite în untură. Sună…yuck, dar a fost gustos. Aveam și cașcaval adăugat, plus am stropit totul cu puțină lămâie ca să nu mi se aplece.

Panino con porchetta e cipolla

Sandviș cu porchetta și ceapă, deși cea din urmă nu prea s-a simțit. Plus brânză Emmentaler. Nu pot să vă descriu cât de aromat era sendvișul ăla, carnea avea tot soiul de condimente ce îmi aminteau atât de mult de mâncarea turcească. Mai vreau.

Sicilia

Croissant cu șuncă și cașcaval

Nu îmi amintesc care era denumirea, deci zic eu aici e strict în baza a ceea ce am mâncat. O pâine ce se asemăna cu un croissant în interiorul căreia era șuncă și posibil mozzarella topită și suc de roșii. Doamne, ceva mai gustos nu cred că am mâncat vreodată la micul dejun. Atât de moale, parcă mâncai un nor. Și a costat doar 1 euro.

Sicilia

Good to know în Sicilia:

  • Să nu încercați Sfincione, ceea ce este pizza siciliană. Este oribilă! Multă pâine și un strat subțire de ingrediente. Mi-am luat versiunea cu vinete și anghinare și cred că mai aveam puțin și vomitam.
  • Un loc absolut excelent în care să luați prânzul în Palermo este Trattoria Familiare da Michele & Jolanda. Este un local de familie deținut de Papa Michele, care te întâmpină și te face să te simți de-al casei. Nu vorbește prea bine engleza, dar e suficient cât să te servească regește cu preparate ce păreau fi făcute de mătușa familiei. Bucătăria așa arăta, desprinsă din casa cuiva, cu o plită pe care pregăteau arancini. Mâncarea este bună, multă și ieftină.
  • Palermo are multe food markets, vă recomand să le explorați pe toate pentru ingrediente fresh.

Voi ați fost în Sicilia? Dacă da, ce minunății ați mâncat?

Reteta fericirii: grab some Balls

Reteta fericirii: grab some Balls

În Copenhaga mi-am făcut poza asta și am postat-o pe Facebook cu mesajul ”rețeta daneză a fericirii: grab some Balls” ca să justifice de ce eu, om adult, am simțit nevoia să cuprind în brațe o minge din piatră în plină stradă. E fun, e ușor să faci glume despre asta. Plus, tot aveam în cap titlul acelei cărți și orice întâlneam în țara danezilor alăturam imediat cu această rețetă a fericirii.

Glumă, ne-glumă, aveam dreptate, căci ce poate fi mai satisfăcător decât o porție zdravănă de chiftele? Și nu alea de la IKEA; mi s-a luat de ele după ce mi-a fost rău la stomac în timpul unei răceli. Nu, chiftele d-alea ca la mama acasă…deși, mama a învățat de la mamaie să facă doar chiftele ”comuniste.” La fel cum știe și mama prietenului meu să facă. Chiftelele se fac doar parțial din carne, restul este pâine sau cartofi, dar mai mult pâine. Îmi o amintesc pe mama cum scotea un castron mare roșu (mereu același) și înmuia pâinea în apă pentru amestec. Nu mi se părea foarte apetisant să văd pâinea aia udă, dar trebuie să recunosc că rezultatul era foarte gustos. Și mereu le lăsa un pic mai mult în tigaie cât să prindă un fel de crustă.  Mereu chiftelele erau mâncate cu muștar. Eu mai adăugam la ”garnituri” și brânză sau ceapă.

meatBALLS

În București s-a deschis de vreo câteva luni Balls, un local unde se servesc doar chiftele. Avem ciorbării, clătiterii, shaormerii, era momentul să avem și ceva dedicat acestui preparat. Balls se află pe Calea Dorobanți, fix lângă Cantina lui Nicolai Tand.  Servesc câteva rețete deosebite de chiftele, o selecție mică (dar bună) de beri și 2-3 variante de desert, la fel de rotunde. Totul în regim de comfort food, fără pretenții, yet pretentious, hipsterish & cool enough cât să vrei să vii să faci poze pentru Instagram. Și să vorbești despre asta în romgleză, cum am făcut eu mai devreme.

Localul este super mic, au 2-3 mese în interior, dar și câteva afară și nu se fac rezervări. Totul e foarte colorat, with a 80s vibe. Scaune vechi, mușama pe masă, ghivece de flori cum avea și mamaia.  Cât am stat acolo am ascultat un playlist întreg de Modern Talking, plus niște Boney M. Nostalgia all the way, deși eu nu am prins vremurile alea per-se, în fragedă pruncie plecam la drum lung și tata punea doar Modern Talking.

Stă să plouă cu chiftele

Ok, ok, dar cum sunt chiftelele? Ohh, demențiale! Îți plouă în gură doar când citești meniul. Am fost cu Angela și Marin și ne-am pus de acord ca fiecare să-și comande altceva ca apoi să putem gusta din toate. Și am comandat așa:

  • Maroc (un pic iute): chiftele de miel, sos de roșii cu cimbru, vinete prăjite și iaurt rece cu mentă
  • Arest (rețetă specială pentru filmul cu același nume): chiftele de curcan și spanac, sos de brânzeturi și jalapenos
  • 8 chifteluțe prăjite, piure de cartofi cu lapte și unt

Plus, garnituri castraveți murați, salată verde cu mentă și vinegretă și pâine cu maia.  Doamne, au fost delicioase toate.  Eu am avut Maroc și pentru un moment am avut impresia că sunt înapoi acolo. Porțiile par foarte mici când te uiți la ele, dar sunt foarte sățioase. Doar mănânci chiftele. Și nu mănânc miel de obicei, dar în combinația asta, a fost foarte gustos.  Salata verde cu mentă și vinegretă nu e cea mai pretty, dar e foarte bună.

Ce nu am înțeles, dacă tot servim mâncarea în local, de ce nu folosesc farfurii / boluri și tacâmuri din fier. Înțeleg pentru delivery că nu vrei să folosești plastic (and I applaud that), dar pentru restaurant mai bine îmi dai salata într-un mic castron decât într-o cutie cu capac de plastic peste. Oh, the irony.

Luaț poze

Ultimele mingiuțe au reprezentat desertul, niște salam de biscuiți cu fistic. Toate 3 au fost 9 lei, ceea ce mi se pare destul de scump.  Porțiile anterioare de chiftele au fost 23 lei fiecare, însă se adaugă garniturile și băuturile și am avut în total cam 42 de lei.

Să le dați follow și pe Instagram, they’ve got some ballsy content.

City break-uri în care am mâncat foarte bine

City break-uri în care am mâncat foarte bine

Partea mea preferată dintr-un city break este categoric mâncarea. De fapt, nu, mă scuzați. Nu doar dintr-un city break, ci din orice vacanță. Desigur, ne relaxăm, ne distrăm, dar mai trebuie să și mâncăm. Orice vacanță în care merg trebuie neapărat să presupună un restaurant, o tavernă, niște local street food. Orice, dar nu ” e ora prânzului, hai să luăm un sendviș de la supermarket”. Deși în afară sendvișurile de la supermarket pot fi mai variate și mai bune decât ce găsești la noi, dar ideea în sine. Nu e nimic local și autentic în experiența asta. Mai rău de atât, să mănânci la fast food în vacanță mi se pare cu atât mai nașpa. Poți vedea din curiozitate care este echivalentul unui McPuișor, dar cam atât.

Am avut city break-uri în care m-am bucurat de cea mai bună experiență culinară și altele în care am rămas mai degrabă cu un gust amar. Un astfel de exemplu este Berlin în care am avut ghinionul să nimerim doar restaurante scumpe și fără o mâncare extraordinară. Știu că Berlin ar fi unul dintre orașele alea în care te poți bucura de o bucătărie multiculturală, dar la mine nu a fost să fie. Cea mai bună masă a fost, în schimb, niște noodles cu legume luați de la o gheretă cu specific asiatic de la metrou. A costat 2.50 euro și a fost absolut delicios.

Dar hai să vă povestesc de vacanțele în care am fost în foodie heaven.  Deși merită pe deplin, nu am trecut Grecia pe listă, pentru că aici nu am făcut deloc city break-uri, în termenul lor clasic. Poate doar Thassos fiind o excepție.

Și aș vrea să mai fac o mențiune. Lista de mai jos e pur subiectivă. Sunt sigură că un top comercial de ”cele mai bune destinații de vacanță pentru iubitorii de mâncare” nu ar arăta fix așa. Toate recomandările sunt personale, dar știu că unii oamenii se vor regăsi în ele. Așa că iată lista:

Dublin

Prima zi în Dublin era ploioasă și ușor friguroasă, fiind octombrie. D-abia ajunsesem de 1 oră și un pic și era prânzul, deci nu puteam decât să intrăm într-un pub. Mi-am comandat o tocăniță în sos de bere Guinness, piure și mazăre. Sor-mea și-a luat fish and chips,  ceea ce mi s-a părut o alegere mult mai inspirată decât a mea. Și chiar dacă mi-a plăcut tocănița, am făcut amândouă o fixație și la prânz timp de 4 zile am mâncat doar fish and chips. Din locuri diferite, evident. Am mai încercat și o supă de ceapă sau un chowder (wow, chiar bun), dar nu ne-am abătut de la fish and chips.

Seara schimbam registrul și mergeam în China Town și mâncam la un restaurant coreean de care știam că este foarte bun (internet reviews). Acolo ne luam barbeque cu tot felul de salate și alte garnituri.  Asta făceam în fiecare seară. Dimineața mâncam cu 10 euro (amândouă, deci 5 euro de fiecare) un mic dejun autentic irlandez.  Mmm, fiecare masă era supeeeer gustoasă, chiar dacă mâncam de fiecare dată în altă parte (la prânz cel puțin).

Tot aici, fun fact, am mâncat și cel mai bun churros, cum nu a fost în stare Spania să-mi ofere. Dublin, I miss you!

Bruxelles – Brugges – Oostende

Cred că știu mai mulți oameni cărora nu le-a plăcut Bruxelles decât cei care chiar să se fi bucurat de acest oraș. Ok, nu este fantastic, dar pentru mine este o amintire foarte, foarte frumoasă. A fost prima vacanță împreună cu sora mea și am făcut oricum și excursiile în Brugges și Oostende. Chiar vă recomand să ajungeți să vedeți aceste orașe.

Așa, la capitolul mâncare. Am ajuns și am încercat direct niște pește Tempura într-un restaurant ce avea reviews foarte bune pe Trip Advisor. Seara am ajuns să mâncăm la un asiatic. Dar minunea s-a întâmplat a doua zi când am încercat moules-frites, adică midii cu cartofi prăjiți și sosuri de toate felurile. Doamne, era ca un drog felul ăsta de mâncare. Super delicios, mai ales cu o bere rece alături (doar eu, că sor-mea e minoră). Nu ne puteam sătura, așa că 80% din mesele noastre au fost doar midii cu cartofi.

Când ne-am întors în țară am experimentat un dor imens după aceste mese. Ba chiar am încercat să reproducem preparatul acasă, dar nimic nu se compară cu experiența belgiană. Tot în Belgia am băut cea mai bună bere și am mâncat cea mai bună ciocolată. Ce surpriză, știu.

Bologna

Da, Italia cred că este în topul tuturor atunci când ne gândim la mâncare. Vin excelent, paste divine. În Italia mori și ajungi în rai, nu e niciun dubiu. Deși am vizitat Milano, Pisa, Cinque Terre, Veneția, Verona, Burano, Roma, Bergamo, nicăieri nu am mâncat așa bine precum am făcut-o în Bologna. În primul rând, în Bologna nu am făcut greșeala de a mânca pizza. Da, nicăieri în Italia nu am mâncat o pizza bună, nici cât să se apropie de cea de la Mamizza sau Animaletto. Și m-am învățat, în Italia mănânc doar paste și brânzeturi. Nu de alta, dar astea se potrivesc cel mai bine cu un pahar de vin.  Apoi, aici am avut marele noroc de a nimeri doar locuri cu mâncare absolut delicioasă. Am mâncat zece feluri de paste, de la cele mai simple (cu sos de roșii și mozzarella) până la cele mai fancy (cu fructe de mare), o înghețată cu cafea fabuloasă și cel mai pretențios platou cu brânzeturi. De am dat 60 euro la masa. Dar a meritat.

Uf, îmi e dor un pic de Bologna cea grasă și roșie.

Londra

Fără o bucătărie proprie care să mă atragă, pe lângă clasicul english breakfast pe care nu l-aș mânca în mod normal, și un fish and chips cam nasol, Londra m-a cucerit cu altceva. A fost un Berlin multicultural, doar că unul în care am avut noroc să nimeresc mâncare super bună. A ajutat faptul că m-am plimbat parțial singură, deci am ales doar eu u unde să mănânc și nu a mai fost nevoie să țin cont de părerea altcuiva. Am mâncat de toate, dar cea mai faină experiență a fost în China Town când eram LIHNITĂ de foame. Am nimerit într-un restaurant asiatic super înghesuit ți întunecat. Mi-am comandat noodles cu legume + alte legume făcute la aburi. Așa comandă un stomac gol, ce să faci. Plus mi-am luat și o Cola rece cu multă gheață.  Doamne, a fost o masă ca-n reclame de bună. Și cam peste tot unde am mâncat am avut noroc de ceva bun.

La voi care au fost cele mai mișto orașe din punct de vedere culinar?

Ce poti face cateva ore in Cluj

Ce poti face cateva ore in Cluj

Duminica trecută nu am mai fost la EC pentru că nu aveam metode de transport foarte ok astfel cât să mă asigur că mă întorc în timp util la aeroport. După ora prânzului, din Bonțida nu mai pleca niciun autobuz care să oprească la aeroport și nu în Cluj.  Și mi-am zis că asta poate fi o ocazie pentru un mini-mini-city break până plecam spre aeroport, anume la ora 5 după-amiaza.

Am fost prima oară în Cluj acum 2 ani, tot cu ocazia EC, doar că atunci am petrecut puțin mai mult timp și am avut ocazia să mă plimb și prin centru și pe la Grădina Botanică.  Care mi-a plăcut, dar care este un pic prea hyped și toată lumea zice să mergeți categoric să o vedeți.  În caz că vă nimeriți cu vreo escală prin Cluj sau o scurtă vizită, vă las niște 2 locuri super nice în care să vă petreceți timpul.  Și nu, Grădina Botanică nu este inclusă.

Parcul Etnografic

Cred că ăsta va fi mult timp locul meu preferat din Cluj. Dacă mă citiți,  știți că am o mare pasiune pentru viața satului și aș vizita orice colț ce îmi amintește de simplitatea vremurilor când stăteam la țară. Parcul Etnografic a fost primul muzeu în aer liber din România și are în prezent aproximativ 200 de obiective și acoperă următoarele zone etnografice: Maramureș, Oaș, Năsăud, Câmpia Transilvaniei, Zarand, Podgoria Alba, Mocănimea Munților Apuseni, Depresiunea Călățele, Bran, Bistrița (sași) și Gurghiu. Este cocoțat sus pe un deal, deci v-aș recomanda să luați mașina sau autobuzul. Priveliștea de sus, deasupra orașului, e foarte faină. Parcul nu e foarte mare, dar e suficient cât să ai parte de liniște, să te plimbi printre pomii fructiferi și să admiri casele țărănești.

Pentru că probabil nu sunt invadați de turiști (erau câțiva oameni pe acolo), o parte din case sunt încuiate. Așa că trebuie să aștepți un membru din staff să vină să-ți deschidă. Inițial, nici nu credeam că pot să le vizitez, până când a venit o doamnă la mine să mă întrebe dacă vreau să vizitez o anume gospodărie. I-am zis că da, după ce alți turiștii o refuzaseră.  Tot ea bodogănea că turiștii sunt supărați că sunt casele închise, dar come on, cine o să stea să alerge muncitorii să întrebe dacă pot fi deschise. Eu credeam că sunt în revizii de nu sunt accesibile publicului.

În fine, intrarea pentru adulți este 6 lei (un chilipir) și doamna de la casa de bilete a fost foarte amabilă și a zis că e ok să-mi las rucsacul gigantic după ușă. Să nu-l car prin soare.

Zama

Nu e loc de vizitat decât cu stomacul gol. Acum doi ani când am mâncat în Cluj nu am rămas cu nicio experiență memorabilă. Anul ăsta am avut noroc și am mers aici (la recomandarea prietenelor mele, Crenguța și Dorina) și mi-au plăcut mult design-ul și mâncarea. Și am descoperit (cred) că în Ardeal mâncarea se servește înaintea băuturilor. Generalizez, la Zama oamenii primeau întâi mâncărurile și apoi ceva să-și ostoiască setea. În perioada festivalului nu primeau rezervări, iar localul se aglomera foarte repede, mai ales la ora prânzului. Noi am avut noroc, după ce am făcut pozele astea, mesele s-au ocupat rapid și cei care mai veneau, fie așteptau la intrare, fie plecau.

Mi-am luat un platou (de 2 persoane) cu 40 lei doar (!) și am gustat cel mai bun sos de smântână și piper verde din acest univers. Și deși nu sunt fană varză călită, varza de la Cluj a fost foarte gustoasă. Recomand să veniți aici.

Mic dejun la M60

Mic dejun la M60

Nu știu cum de nu v-am povestit până acum de M60, mai ales că de un an și jumătate obișnuiesc să merg ocazional să iau micul dejun acolo. E atât de aproape de birou și e și central (în apropiere de Piața Romană). Plus, ca orice loc ce servește mic dejun este deschis de la 8 dimineața, astfel cât să îi acomodeze și pe cei care trebuie să ajungă foarte devreme la birou sau trebuie să-și programeze meeting-uri de dinainte de birou. Nu precum Papila unde micul dejun se ia aproape prânz.

Anyhow, îmi place la M60. Nu pentru că este hipsterish, dar cafeaua este foarte bună, mâncarea este foarte bună, iar cei din staff sunt foarte de treabă. Eu am tot timpul o fixație să nu mi se răcească cafeaua cât timp mănânc, căci dacă e ceva pe lumea asta ce detest este o cafea rece. Și da, nu-mi place nici iced latte-ul. De regulă, ți se aduce întâi cafeaua, apoi mâncarea, uneori ambele în același timp. Dacă eu primesc cafeaua mai întâi, atunci încep să o beau, dar trebuie să mă întrerup pentru că trebuie să mănânc și o fac pe fugă ca nu cumva să se răcească băutura. E o cursă destul de neplăcută pentru stomacul meu, mai ales dimineața. Dar acum le zic mereu să-mi aducă omleta / sandvișul etc înainte de cafea.

Ca și mâncare, aveți opțiuni destule din câte să alegeți. Eu într-o perioadă mâncam numai sandviș cu ouă și prosciutto, dar ultima oară am încercat și niște halloumi cu ou prăjit și salată alături. Prețurile sunt decente, între 20 și 25 lei pentru mic dejun și deserturi. Și că tot vorbim de deserturi, am auzit că la ei este foarte bun carrot cake-ul și d-abia aștept să-l încerc. Doar să mă nimeresc într-o după-amiază sau la un brunch, că pentru dimineață este prea mult dulce. Cafeaua este foarte bună, poate printre puținele cafele pe care pot să le beau fără să pun zahăr.

Dacă mergeți dimineața, să veniți cât mai devreme că se aglomerează repede, mai ales în timpul săptămânii.