Etichetă: mancare’

Am mâncat la Mamizza…

Am mâncat la Mamizza…

…și a fost demențial de bună pizza! Ha, și cu rimă! A fost una dintre situațiile acelea foarte rare, când mergi cu niște așteptări uriașe și chiar îți sunt îndeplinite. Mamizza este un restaurant deschis de câteva luni, pe strada Tunari, în apropiere de metrou Ștefan cel Mare și face parte din grupul Kane & Camionetta. La Kane nu am ajuns încă, dar vizita din weekend m-a convins că trebuie să ajung să degust și meniul acela.

Mamizza are un vibe super fain, decorul e un mix de industrial cu tradițional, dar foarte modern totodată. Deși ar putea părea super hipster-ish și casual, ca orice loc în care se servește pizza, Mamizza e un pic diferit. Nu vreau să zic că e formal, nu chiar până într-acolo, dar chelnerii sunt îmbrăcați în uniforme și servirea ușor protocolară îți dă impresia că se ia foarte în serios acest preparat (pizza), pe care noi de multe ori îl asociem cu acel lucru super rapid de făcut, de mâncat doar ca să țină de foame. Și asta îmi amintește de o memă:

Și la Mamizza nu e cazul, pizza e treabă serioasă și asta se simte în gustul ei. Meniul este foarte variat, ai o mulțime de opțiuni, iar pizzele apar în 2 categorii: Neonapoletana și napoletana. Din ce am observat, cele din prima categorie au avut ingrediente mai fistichii și combinații mai puțin neobișnuite. Ce mi s-a mai părut interesant este că aveau nume de fete sau de orașe din Italia. Probabil că rețetele care poartă nume de orașe sunt, de fapt, rețete originare din zonele respective.  În meniu mai ai și paste sau salate, plus desert, cum ar fi tiramisu.

pizza
pizza

pizza

Mâncarea

Am început cu niște pahare de vin și 1 prosecco și am zis să comandăm mai întâi un aperitiv, scria în capul listei că sunt pentru ”sharing”. Ok, hai să luam așa. Ne-am comandat niște mozarella prăjită cu un sos de roșii foarte bun, pesemne că era de casă. Gustos, nu zic nu, dar cam lame să servești 3 bile într-un recipient în care evident ar încăpea mai multe. Plus, acum dacă mă gândesc mai bine, pentru că era ”sharing” și noi eram 3 fete la masă, e doar o coincidență că am primit 3 bile? Au costat 20 lei, dar mai bine mă lipseam. Restul aperitivelor erau 30 și un pic sau spre 40, probabil singurele variante pe care ar fi meritat să dai banii.

pizza

Nesatisfăcute și ușor confuze cu acest aperitiv, ne-am întâmpinat cu bucurie pizzele. Eu mi-am luat o pizza Cetara (o comună din provincia Salerno, regiunea Campania) care avea drept descriere „pomodori giallti, fior di latte, burrata, anchois, busuioc proaspăt) și arăta astfel:

pizza

Am ales cu greu din toate pizzele pentru că voiam ceva nou, dar totodată ceva safe. Sunt un pic tradiționalistă la capitolul pizza, îmi place să merg mereu la sigur, pentru că e un preparat așa bun, nu vreau să-l ”stric” cu combinații ciudate, precum pui sau porumb sau ananas. Doar din întâmplare am descoperit că adooor pizza cu anghinare și cea mai bună de acest fel este la Animaletto. La Mamizza nu aveau nimic cu anghinare, din păcate. Dar am riscat acum și a meritat, căci pizza din poza de mai sus a fost absolut demențială și nu mă așteptam să-mi placă, mai ales cu tot sosul acela de lapte.

S-a mai comandat la masa noastră și pizza cu Guacamole și Salame. Din nou, nu credeam că o să-mi placă vreodată să mănânc pastă de avocado pe pizza, dar iată-mă astăzi aici. Am evoluat ca individ, la fel și papilele mele gustative. Și cred că Mamizza e genul de loc care poate să convingă orice tradiționalist în gândire (care mănâncă pe repeat Quatro Stagioni) că o pizza tradițională, rețetă napoletană este fix ce trebuie.

pizza

pizza

Animaletto are pizza bună, dar la Mamizza e nivelul următor. Oricum, tot voi merge și la Animaletto, fiind singurii la care am găsit anghinare în rețeta lor de Capriciosa.

Servirea

Am ajuns la ora prânzului, sâmbăta, imediat după începerea programului: 12:00 – 15:30. Apoi se ia o scurtă pauză de 3 ore, iar la 18:30 restaurantul se redeschide până la ora 23. Și în intervalul acela de prânz este foarte full, iar rezervările se fac doar pentru grupuri de 8 persoane. Deci dacă veniți pe la ora 13:30 s-ar putea să găsiți mai greu o masă liberă. Și chiar dacă era plin, chelnerii s-au mișcat foarte rapid și erau foarte politicoși.

Merită pizza?

Da, de 3 ori DA.

Fructe de mare la Mesogios Primăverii

Fructe de mare la Mesogios Primăverii

Nu știu cum sunteți voi, dar oricâte restaurante aș vedea în feed-ul de Facebook / Instagram, când sunt pusă în situația reală, on the spot, să numesc unul la care să merg, în 99% cazuri nu am nicio idee. Poate pentru că văd atâtea opțiuni zilnic încât creierul meu nu mai poate să stocheze nicio informație. Sau o stochează așa bine încât în momentele importante ”the file can not be found”.  Situația mea devine și mai dificilă atunci când trebuie să ies în oraș cu familia mea. Câți membri, atâtea gusturi și preferințe.  Am mers odată la un restaurant coreean cu ai mei, sora mea (care e mare fan cultură asiatică) și prietenul meu. Dintre toți, doar eu și soră-mea ne-am bucurat cu adevărat de experiență. Pentru restul prezenți la masă să spunem că a fost o experiență cam prea…nișată.

Și acum câteva săptămâni, eram afară în parcarea de la clubul BOA și cu 10% baterie încercam să găsesc un restaurant mișto cu mâncare bună care să satisfacă și gusturile mele de ”vreau să pun poze pe Instagram” versus gusturile de ”vreau o ceafă de porc la grătar” ale lui tata. Așa am da peste Mesogios Food Primăverii, care se afla și în zonă. Ah, motivul random pentru care eram în parcare la BOA era că sor-mea avea balul de clasa a 9-a și am complotat mișelește să mergem într-un loc fără ea cât timp o așteptam să plece din club.

Să revenim. Mesogios Primăverii nu înseamnă ”ceafă la grătar”, dar un pește bun categoric poți să mănânci aici.  Nu e surpriză ce standard de calitate are (și prețuri!) dat fiind zona în care este amplasat. Casele și mașinile de pe strada Heleșteului (o locație pentru un restaurant de seafood) te făceau să te simți că ești într-o suburbie din străinătate. De altfel, și restaurantul arată foarte bine, e o combinație de high class cu family business restaurant, fiind amplasat în clădirea în care a locuit scriitorul și jurnalistul Zaharia Stancu în ultimii săi ani de viață.

Au fructe de mare proaspete, te uiți în meniu, îți alegi preparatul sau te poți uita direct la ce urmează să-ți fie cină și să alegi așa:

Noi am început cu un aperitiv: salată de icre Tarama (12 lei) la care am primit un coș plin de pâine caldă. Obișnuită să mănânc icre doar din comerț și, în general, d-alea care costă 2 lei cutia, vă dați seama ce încântare de papile gustative au fost acestea, nu?

La felul doi eu mi-am luat un somon la cuptor în crustă de ierburi aromate (39 lei), care a venit surprinzător de….gol. Pentru o garnitură de salată a trebuit să comand separat și dacă am reținut bine un bol cu frunze m-a costat vreo 17 lei.  Dar somonul a fost chiar delicios, de regulă prefer să îl mănânc la grătar, dar ăsta a fost chiar perfect.

Prietenul meu și-a luat paste cu fructe de mare și erau atâââââââât de bune. Am fost foarte aproape să mi le comand și eu, dar am zis să nu avem amândoi același fel, doar o să gustăm unul de la altul, nu? Scoicile erau gigantice și cărnoase, iar pastele erau pregătite în casă, drept urmare porția costa vreo 49 lei. Noroc că era consistentă.

Mama și-a luat vreo 200 de grame de scoici verzi gătite în sos de vin alb și cu sos de lămâie. Foarte, foarte bune, dar cred că trebuia să-și ia vreo 300 grame (16 lei / 100 g) ca să se sature bine de tot. Scoicile mai mult înotau în sos pe care l-am mâncat apoi cu pâinea caldă, o combinație bună.

Tata a făcut, în schimb, o alegere excelentă, deși el e mai ghinionist la încercat lucruri noi. De regulă nu îi plac. Și-a comandat acum un ton roșu la grătar, în crustă de susan negru, servit cu piure de cartofi și trufe (49 lei). Diviiiiin de bun și foarte sățios și nu credeam că poate să-mi placă atât de mult piureul cu trufe. Dacă ajungeți la Mesogios, neapărat să-i dați o șansă acestui preparat, nu o să vă dezamăgească. Adică nu l-a dezamăgit pe omul care ar mânca o halcă de carne de porc oricând.

Am completat toată experiența culinară cu un vin alb românesc, din Moldova, era 90 lei sticla. L-am băut cu plăcere și mi-a dat o amețeală plăcută, fără să am dureri de cap, cum mi se mai întâmplă cu altele. Nu mai știu cum se numea, dar chelnerul va ști ce să vă recomande.

Atenție la prețuri, multe dintre opțiuni sunt cotate la gramaj, altele au și preț fix, deci s-ar putea să vă încurce un pic. Pe scurt, a fost o experiență chiar faină, localul are o atmosferă intimă, cu oaspeți de calitate, mâncarea e foarte bună. E genul de loc unde ieși cu iubitul/iubita să sărbătoriți vreo aniversare sau să să vă anunțați părinții că vă căsătoriți. Sau că așteptați un copil. Sau să cunoască cele 2 perechi de cuscrii. Mă iertați, sunt sigură că nu este doar genul ăsta de restaurant, dar am avut și o companie care să mă influențeze.

Mic dejun la PAPILA

Mic dejun la PAPILA

Inainte de sfarsitul de an mi-am propus ca in 2019 sa vizitez mai multe locuri de brunch & breakfast din Bucuresti. Nu doar pentru ca imi ofera content de blog, dar si pentru ca am dezvoltat o pasiune pentru preparatele de dimineata: oua Benedict, Shakshuka, omleta etc. La mine acasa, in unele zile, masa de dimineata poate fi una destul de trista: gem cu unt  pe paine. Asa ca profit de orice ocazie in care savurez ceva diferit.

Am descoperit PAPILA pe Instagram (unde altundeva, pana la urma?) si le-am propus prietenelor mele (Cami si Diana) sa mergem acolo dupa al nostru sleepover. De altfel, cu ele am tot incercat locuri de mic dejun, dupa incursiunea de anul trecut in Timisoara, unde am mancat la cel mai bun loc de breakfast din oras (Neata Omellete Bistro). Nu stiu daca apoi am mai descoperit vreun loc care sa-l intreaca pe acela.

In fine, ne-am trezit nu chiar asa de dimineata cum imi doream, pentru ca PAPILA se deschide abia la ora 10.  O ora cam tarzie pentru un loc care serveste cafea si mic-dejun, daca ma intrebati pe mine. Daca ma trezesc de dimineata si nu mananc in 20 minute, ma iau niste dureri de stomac destul de inconfortabile. Cu disconfortul asta am ajuns la fata locului, noi fiind primii clienti. Rectific, noi si un cuplu de batranei turisti pe care nu ma asteptam sa ii vad acolo. Voi vedeti vreodata turisti in Bucuresti? In fine, locul e perfect pentru o poza de Instagram, unde o sa arate minunat acel 70’s vibe cu cateva filtre adaugate. Poti savura o cafea si sa citesti The New Yorker sau ultimul numar din DOR.

PAPILA

PAPILA

PAPILA

Papila

Papila

Meniul cuprinde si preparate de pranz, ai sandwich-uri, salate, supe etc.  Doar ca in intervalul de mic dejun ce dureaza doar 1 ora (wtf) in timpul saptamanii si 2 in weekend, nu poti comanda decat ce e in sectiunea de mai jos.

PAPILA

Eu am mers pe varianta Avocadou cu New York Pastramy, iar Cami si-a luat Oua dansante (scramble). Toate preparatele sunt servite cu paine cu maia si cred ca incep sa ma indragostesc de soiul asta, caci e atat de gustoasa! Comanda a venit relativ repede, iar mai intai ni s-au servit, desigur, cafelele. Si aici a fost o treaba care m-a deranjat teribil. Cafeaua mea era rece. Eu nu beau cafea rece, ice latte sau alte nebunii d-astea. Cafeaua trebuie sa fie calda. Imi venea sa le zic sa o incalzeasca la microunde, solutia mea cand mi se raceste cafeaua pentru ca am uitat sa o beau. Dar nu cred ca aveau si nici nu am vrut sa fac o scena din asta. Probabil au turnat lapte mult prea rece si mixul a rezultat asa.

Apoi, a venit mancarea, care a fost chiar buna, nu ca ma asteptam la altceva. Va zic, acea paine cu maia e delicioasa. Portiile sunt ok ca si marime, dar mi-ar fi placut un pic mai mari, caci e cea mai importanta masa a zilei. Ok, poate alte domnisoare se vor satura. Si eu m-am saturat. Aproape.  Ah, si nu le-a iesit oul posat, a fost doar un ou fiert.

PAPILA

PAPILA

PAPILA merita o vizita, mai ales ca experientele mele negative au fost doar un ghinion personal, cel putin asa sper. E intr-o zona centrala, in apropiere de Rosetti si accepta si woofers!

PAPILA

Pizza-tarta de casa

Pizza-tarta de casa

Întrebați-mă care este diferența între o pizza și o tartă și nu o să pot spune exact. Ah, ba pot. Pe o tartă pui fructe (multe și care nu sunt neapărat ananas) și întinzi un strat generos de cremă. Iar pe pizza întinzi un strat gros de sos de roșii (preferabil făcut de mama sau bunica) și presari cu mozzarella din plin.

Probabil vă întrebați de ce fac exercițiul ăsta ciudat de imaginație. Păi, pentru că odată am încercat să urmăresc o rețetă de tartă cu roșii, pesto și anghinare (deci am evoluat de la fructe) și a ieșit fix o pizza. Dar în rețetă scria că e o tartă! Și recent am încercat să fac o pizza folosind niște aluat din Lidl și nu mi-a ieșit un rotund perfect. Plus, nu am reușit să întind aluatul suficient de mult astfel încât să obțin cât mai mult din formă, așa că am avut una foarte mică. O tartă.

Scopul era fac niște poze pentru portofoliu, așa că am făcut-o pe repede înainte, având grijă doar să arate bine and that was it. Da, nu tot ce arată bine pe Internet se mănâncă. Dar din greșeală am făcut o pizza / tartă  care a fost chiar gustoasă, conform prietenului meu, aka ”șefu’ la pizza”.

Ingrediente:

  • sos de roșii din Lild (~1.50 lei)
  • Mozzarella rasă, tot din Lidl (6 lei)
  • Roșii cherry din Lidl (3.99 lei)
  • Pătrunjel (0.99 lei)

Nu avem busuioc de data asta, mergem pe varianta la fel de gustoasă, dar mai puțin parfumată, pătrunjelul. Se ține la cuptor vreo 10 minute, cred. Întâi am băgat pizza doar cu mozzarella deasupra, fără roșii. Am vrut să se pătrundă un pic brânza în aluat. Apoi am scos pizza și am adăugat roșiile care s-au înmuiat ușor până spre final. S-a scos pentru poze, apoi s-a mâncat rapid:

pizza

pizza

Și vreau să mulțumesc TV Paprika pentru cadoul minunat pe care mi l-au trimis: o piatră pentru copt pizza. Nu am mai făcut una până acum, deci dacă aveți sfaturi pentru mine, let me know. Voi raporta la datorie gustul ei versus procedeul obișnuit, de copt în tavă:

pizza

Restaurant de ”tiristi” pe Trip Advisor

Restaurant de ”tiristi” pe Trip Advisor

În București îmi place să mănânc în locuri care au un decor aparte, puțin hipster-ish, cu un meniu mișto și oameni mișto. Și așa au, evident, un grad ridicat de a ajunge pe Instagramul meu, în stories. Dar uneori de atâtea fandoseală mi se ia, așa că fac apel la natura mea de meltean și merg și eu să mănânc în locuri fără ifose, fără decoruri, unde chelnerii încă se mai îmbracă la cămașă albă (pe dedesubt maiou) și pantaloni negri. Unul dintre aceste locuri poartă numele de ”La Nuci”, căci în grădina sa se regăsesc copaci din această familie.  E la mama-naibii în Afumați și nu știi să te oprești decât dacă pui ca destinație pe Waze.  Deci vi-l recomand dacă aveți mașină.

Inițial era și încă mai e, dar nu doar atât, un restaurant pentru tiriștii care trebuiau să se oprească și să mănânce ceva bun și rapid. Culmea că acel ceva bun e foarte bun și incredibil de diversificat. Nu are o nișă, servesc de la ciorbă de văcuță până la tacos și culmea că reușesc să le facă pe amândouă foarte bune.  La prima mea vizită acolo, în 2015, am mâncat un carpaccio demențial și o brânză picantă făcută la tigaie ca-n Grecia.  Mi-a plăcut și m-am tot reîntors pentru mâncare. Atmosfera poate fi un down-side uneori, în sensul în care mai prinzi seri cu muzică live de petrecere sau populară și tăntici și moși care fac hore. Dar dacă îți e foame suficient de mult, poți să devii surd și orb la ce e în jurul tău.

La ultima mea vizită, acum câteva săptămâni, am descoperit că acum aveau și certificat de excelență pe Trip Advisor. Bravo lor. 😀  Îl cam merită, căci de data asta mi-am luat și niște hamsii cu sos de usturoi de am simțit că mor de plăcere.  Limonada de ananas a fost foarte, foarte bună.  Pe partea cealaltă a mesei era prietenul meu care și-a luat o ciorbă rădăuțeană, apoi niște jumări cu mămăliguță. Foarte românească masa noastră și super delicioasă.

La nuci

La nuci

Prețurile sunt chiar decente pentru câte opțiuni ai în meniu. Toată treaba ne-a costat pe amândoi 70 lei.  Și am prins un apus frumos printre ramurile de nuc și nici nu a fost muzică live:

La nuci

Dacă aveți mașină sau dacă lucrați pe tir, merită o oprire La Nuci.  Ba nu, merită mai multe opriri.

Impresii din Dublin

Impresii din Dublin

M-am decis sa plec in Dublin undeva prin vara, cand cautam destinatii de vacanta cu sora mea. Voiam, desigur, sa o petrecem impreuna si sa fie o experienta la fel de misto precum cea din Bruxelles, de anul trecut.

Si asa a fost. Dublin e un oras minunat,  am adunat mai jos, pe categorii, toate impresiile si sfaturile mele daca va tenteaza sa vizitati Dublin in viitorul apropiat. Eu va spun ca e de mers si de explorat. Si nu doar capitala, ci intreaga tara. „Land of the fairies” cum mai este numita Irlanda. Fun fact? Asta a fost tema lucrarii mele de atestat la engleza in clasa a 8-a.

Orasul

Foarte frumos si curat. Mi s-a parut ca e doar o Londra mai pitoreasca, caci in centrul orasului nu ai cladiri inalte sau de sticla. Au arhitectura specifica locului, mai mult pitice si din caramida, cu superbele fatade irish, in culori de verde, negru cu auriu, rosu si cu multe multe flori, alaturi de steagul irlandei. Multe case din centru au usi colorate, e Instagram heaven. Ba chiar gasiti si vederi cu “Dublin colored doors” de cumparat. Sa aveti grija la traversat, ei nu au clasicele zebre, dar au trasate pe jos 2 linii albe plus mesajul “Look left/right” ca si semn ca pe acolo poti trece. Sau  traverseaza pe rosu impreuna cu puhoiul de localnici carora le e lene sa astepte pentru verde. Glumesc, nu, respecta legea.

Dublin

Traficul este ok, desi am prins niste ocazii in care am stat in coloanade masini, dimineata in special.  Autobuzele merg foarte repede, avand si linie dedicata, desi cred ca nu peste tot in oras. Desigur, daca nu va deranjeaza sa mergeti pe jos, va recomand sa o faceti, descoperiti mult mai misto orasul. Perioada asta a anului e superba, nu e nici exagerat de frig si, in plus, combinatia de verde crud si frunzele ingalbenite ofera o priveliste foarte faina.

Dublin


Am stat intr-o zona de suburbie, doar cu case old style but in a modern way, pe Garville Avenue. Foarte linistita zona, cu statii de autobuz la 5 minute distanta. Nu mi-a fost frica sa ma intorc noaptea pe strazi, m-am simtit in siguranta. Si in timp ce mergeam seara pe strada, ma uitam in casele oamenilor care aveau lumina aprinsa. Aratau superb in interior,  un design de foarte bun gust, unele aveau si candelabre. Mi s-a parut ca atentam la intimitatea oamenilor faptul ca trageam cu ochiul, dar o iau tot ca pe o experienta culturala. Tot ce spun este ca mi-as fi dorit o astfel de locuinta. Si nici nu cred ca ii puteam cataloga neaparat ca oameni bogati, ci mai mult un “upper middle class”.

Dublin

Vremea e asemanatoare cu cea a Londrei,  adica poate ploua mult. Doar ca ploua mult si torential o data, fara oprire, versus Londra unde poti avea parte si o simpla burnita. In prima zi am prins o ploaie cumplita si desi aveam umbrela, am fost facute ciuciulete. Fix cand ne-am adapostit si noi sub prelata unui magazin, ne-a abordat o fata blonda cu gene albe care ne-a spus ca e mormona si ca il iubeste pe Dumnezeu si pe scurt “join us”. No, thanks. Dar Dumnezeu a tinut totusi cu noi, ca in urmatoarele zile a fost doar soare!

Obiective turistice

Nu am fost la Guinness Storage House! Stiu, e recomandata de toata lumea, dar era foarte scump (36 euro un adult si un copil) si sora mea nu cred ca ar fi fost neaparat interesata de bere. Si nici eu nu beau bere neagra. Pe unde am fost noi:

  1. Kilmainham Gaol– ati mai vizitat vreodata o fosta inchisoare? E fascinant si un pic chilling sa afli povestile celor inchisi acolo, iar pe vremuri erau inchisi chiar si copiii care erau prinsi la furat. Nu se poate vizita decat in baza unui tur ghidat, dar afli o multime de lucruri despre locul respectiv cat si despre istoria Irlandei. 12 euro un adult si un copil, foarte rezonabil ca pret.
  2. Trinity College –  The Long Room – ati vazut-o sigur pe internet. E fantastica, va spun! Chiar nu trebuie sa plecati din dublin fara sa o vedeti, mai ales daca sunteti book lovers! 25 euro intrarea pentru adult si un student. Va recomand insa sa le cumparati online, sunt mai ieftine si nu trebuie sa stati la coada. Am ajuns la 4:00 acolo si la 4:30 era ultima intrare si noi aveam in fata noastra ditamai coada. Am avut mare noroc ca am intrat la 4:20.
  3. Leprechaun Museum – eu sunt fana a povestilor despre fairies,  asa ca am mers la acest muzeu unde am avut parte de un tur ghidat in care am ascultat povesti despre spiridusi si alte zane din credintele populare irlandeze. Nu e pentru oricine, doar daca va stiti fascinat de aceste creaturi mitice, atunci o sa va placa. Mi-am cumparat din shop-ul lor si o carte cu ghost stories. 26 euro un adult si un copil.
  4. National Gallery of Ireland – se poate vizita gratuit, anumite expozitii find insa cu taxa. Va puteti cumpara din shop sosete cu Salvador Dali 😛
  5. Dublin Castle –  deserveste vizitelor oficiale, cu interioare somptuos decorate. Mi-a placut.
  6. Christ Church – o catedrala ok-ish, dar nu cred ca merita timpul vostru, nu e spectaculoasa. Cel mai fain lucru aici a fost ca aveau o pisica careia i-au acordat un loc special in camera de comori. Laurence era numele pisicii, avand functia de “Church mouser”. Mi s-a aparut adorabil!

Unele locuri au preturi reduse pentru copiii pana in 17 ani. Ba chiar mai avantajoase decat daca ai avea card de elev. Ce este enervat este ca toate obiectivele se inchid cam pe la 17. Deci e greu sa te coordonezi sa ajungi peste tot unde ti-ai propus intr-o zi.

Dublin

Mancarea

Mmm, subiectul meu preferat! Ce feluri traditionale va recomand sa incercati:

  1. Beef stew with Guinness sauce – o tocanita cu legume si piure de cartofi. Merge excelent langa o bere blonda.
  2. Fish & chips – clar, fara discutie! In Londra am mancat niste fish & chips destul de naspa, dar aici a fost divin. Combinatia este cu sos tartar plus piure de mazare. La Leo Burdock cica se servesc cei mai buni, dar e locatie stradala si nu voiam sa stau in picioare sa mananc. In general, in pubs/restaurante, portiile de fish & chips sunt gigantice si costa undeva la 12-15 euro. Va recomand sa impartiti cu cineva nu doar mancarea, ci si nota de plata.
  3. Seafood chowder– o supa crema cu fructe de mancare (bucati maricele). Este absolut cremoasa si delicioasa. Costa cam 7.50 euro, merita!

Pentru un mic dejun ieftin si satios, va recomand Ann’s Bakery. Ai mini-breakfast cu 2 items incluse, cafea sau ceai, 2 felii mari de toast si gem si unt la 4.95 euro. Eu imi luam carnat/bacon si hashbrown si ma saturam.

Seara, tradam tara si mancam doar asiatic. Va recomand restaurantul Arisu, au preturi super bune si primesti complimentary dishes’: kimchi, seaweed salad, mini miso soup. Cu 25 euro mancam barbeque cu porc si creveti, orez si asta includea si bauturile (suc si bere).

Cum am zis mai sus, nu am baut bere Guinness pentru ca nu imi place berea neagra. Kill me for this! 🙂

Dublin

Dublin

Transportul

Autobuzul 16 este cea mai ieftina optiune pentru un drum la aeroport si viceversa. Cam 3.50 euro / sens. Doar ca opreste in multe statii. Cealalta optiune de autobuz este cel express, 747/757 sunt 2 linii care opresc doar in anumite puncte din oras si care se misca mult mai rapid. Costul calatoriei este de 7 euro/ sens.

Ca si in Londra, au autobuze supraetajate, va recomand sa mergeti la etaj ca sa aveti cel mai bun view in timpul calatoriei. Plus, iti poti incarca si telefonul, au USB integrat in scaune. Foarte misto!

Dublin

Pentru deplasarile in oras, ei au un “leap card” pe care il alimentezi cu bani. Costurile calatoriei sunt astfel mai mici decat daca platesti calatorii individuale, la sofer, fara card. Well, eu nu am stiut de unde sa il iau, nu m-am strofocat sa aflu, asa ca am mers doar cu plata la sofer. 2.85 euro calatoria si puteam plati doar in monezi! Deci nu e vorba de cash in hartie, ci doar monezi. Trebuia sa ma sigur mereu ca am marunt la mine. Doar autobuzele express accepta cash si in hartii.

Nu au metrou, deci nu va agitati, trebuie sa va plimbati doar la suprafata. Au si trenuri care circula in oras, calatoriile sunt ok ca pret, depinde si de distanta, desigur. Unele autobuze vin foarte greu in weekend, poate chiar la jumatate de ora, dar depinde de unde il iei.

Oamenii

Oamenii sunt incredibil de draguti, iti vor zambi sincer si cu gura pana la urechi doar daca le faci loc sa treaca. Sunt foarte comunicativi, indiferent cu cine vorbesti: soferul de autobuz iti va ura o seara placuta atunci cobori, omul din aeroport te va felicita daca ii vei spune ca zbori la un interviu (“fingers crossed”). E chiar placut sa te inconjori de oameni atat de draguti.

Accentul lor este foarte ciudat si uneori este dificil de inteles ce spun. M-am trezit ca in cateva cazuri eu nu faceam decat un “smile and wave” type of thing pentru ca intelesesem doar partial ce spusesera. Ah, si nu ma ajuta nici ca stau mai prost cu auzul.

Am trecut si printr-o patanie serioasa. Bazandu-ma prea mult pe Google Maps in ceea ce priveste orarul autobuzelor si traseele aferente, am cam gresit treaba fix in dimineata in care ne grabeam sa ajungem la aeroport. Apropo, reteaua lor de autobuze, Dublin Bus,  are aplicatie dedicata, va sfatuiesc sa o folositi pe aceea. Asa, ne-am dat seama ca autobuzul pe care il luasem ne lasase intr-o statie unde nu oprea autobuzul expres (747/757) care sa ne duca direct la aeroport. Google maps imi dadea tot felul de rute care implicau alte autobuze pana la 747 si nu mai aveam deloc monezi.

Intr-o disperare mare, am traversat la statia de vizavi ca sa vad daca acolo ar fi statie dedicata. Nu era… Apoi a venit un autobuz obisnuit, soferul m-a vazut complet aiurita si mi-a facut semn sa vin sa vorbesc cu el. I-am explicat ca ne-am pierdut si nu mai avem monezi ca sa luam autobuzul 16. A zis sa urcam, ca ne duce el la o statie de autobuz express. Pe gratis! Doamne, a fost salvarea noastra! Am luat apoi 747 si am ajuns la aeroport fix cum ne-am planificat.

Dublin

 

Sa stiti ca irish luck chiar exista. Va las cu povestea de mai jos:

All in all, Dublin e minunat, dar nu am terminat de scris, mai urmeaza un articol despre Howth, un loc mirific in care trebuie sa ajungeti, ca e la doar 25 minute de oras.

Stay tuned!

Ca la mama acasa cu Patrizia Paglieri

Ca la mama acasa cu Patrizia Paglieri

Am fost prezentă în seara asta la un eveniment foarte fain. Dincolo că mă reîntâlneam cu prieteni dragi și mă bucuram de pasiunea vieții mele, mâncarea, am cunoscut-o pe Patrizia Paglieri. Nu are nevoie de introducere, o știți de la Masterchef. Am avut ocazia acum vreo 3 ani să mănânc la restaurantul unde era chef (Fior di Latte) și totul mi s-a părut excepțional. Acum am putut să o văd și în persoană și pot spune că e foarte exuberantă, zâmbitoare, drăguță și aproape „jenată” că i se acorda atâta atenție. Dar e normal, că doar e gazda noii emisiuni de la TV Paprika care se lansează luni.

Da, noua emisiune se numește „Ca la mama acasă” și pe care o veți putea urmări în fiecare luni, de la ora 21. Patrizia va găti o serie de rețete fusion, adică o combinație intre bucătăriile italiană, românească și internațională. Mai mult, va folosi ingrediente simple, accesibile tuturor (de la busuioc, ciuperci de pădure, până la zmeură sau mălai).

Ce mi se pare foarte fain este că îl va avea invitat special pe fiul ei de 22 ani, Francesco. Mama, promit că o să învăț să gătesc așa bine cât să avem și noi emisiunea noastră cândva. 😀

patrizia paglieri

În plus, am o mică surpriză pentru voi. Am primit în exclusivitate 2 dintre rețetele ce vor apărea în episoadele emisiunii. Ca să le savurați fix când vă uitați la emisiune.

Rețetele din emisiune

Avem așa, în primul episod, o rețetă tradițională cu un touch foarte modern: Millefeuille de mămăligă, cu fondue de raclette și bacon

Ca și ingrediente, aveți nevoie de:

• mălai

• 1 lingură de unt

• 200 g bacon

• 200 g cașcaval

• 1 ceapă

• 1 salată

• sare

Și se prepară astfel:

Se fierbe mămăliga la foc mic, se adaugă sarea și untul, apoi se lasă la răcit. Se taie felii și se adaugă peste fiecare felie câte o bucată de cașcaval, o felie rotundă și subțire de ceapă și o fâșie de bacon, până se obțin 3 straturi suprapuse. Se pune millefeuille-ul într-un vas termorezistent și se lasă la cuptor 25 de minute, la 210o C, sau până preparatul devine auriu și se topește cașcavalul. Se servește cu salată verde.

 

Mai rezistați la o rețetă sau nu mai puteți de poftă? Avem într-un alt episod ton în crustă de nuci, cu cremă de pere și mascarpone.

Ingrediente:

• 400 g ton

• 150 g nuci

• 100 g mascarpone

• 1 lingură de unt

• 1 borcan de compot de pere

• scorțișoară

• 1 lingură de unt

• coniac

• sare

Preparare:

Nucile se mărunțesc cu un sucitor, într-o pungă, sau folosind un aparat special. Se dă carnea de ton prin nuci și se prăjește într-o tigaie, cu untul. Se călește câteva minute pe fiecare parte, apoi se flambează folosind coniac. Pentru crema de pere, se omogenizează perele din compot și se amestecă bine cu scorțișoara, brânza mascarpone și un praf de sare. Se servește alături de ton.

O minunăție de arome! Vă recomand să vă uitați la emisiune în fiecare luni, la ora 21!

Magie in bucatarie

Magie in bucatarie

Începe să îmi placă să primesc cadou toolkituri cu ingrediente pentru gătit. Sunt un fel de mystery box ca la Masterchef,  primesc ingrediente și o rețetă pe care să o urmez (bine, la Masterchef nu mi-ar  fi dat și o rețetă). Mi se pare fun, de mă surprind și pe mine că sunt în stare să fac ceva pas cu pas, mai ales că eu sunt aeriană de felul meu, iar treaba asta se aplică și în bucătărie. Respect o rețetă la fel cum mă țin de o dietă. Adică deloc.

Bonduelle mi-a făcut o surpriză și mi-a trimis ingredientele pentru un preparat delicios: duet alintat cu mix de legume, adică rulouri de prosciutto umplute cu mix de fasole și un sote cu roșii și spanac. Plus, un joben și ustensile să fac magie, că doar așa se poate întâmplă într-o bucătărie. 😀

 

Nu știam până acum, dar fulgii de migdale prășiți sunt bestiali. Anyway, m-am pus pe treabă. Am pus mixul de fasole la fiert, pe ceas 2 minute și a fost suficient!

Fasolea am înveli-o într-o pătură delicioasă de prosciutto, apoi le-am pus repede în tigaie (unt și ulei de măsline), le-am pripelit câteva minute până s-au rumenit ușor.

Am făcut și un sote de spanac și roșii, am adăugat direct legumele în uleiul rămas și le-am călit rapid. Am adăugat niște fulgi de migdale deja rumeniți, ca să dea gust:

Rezultatul

Și ta-daaaa, magie în bucătărie în mai puțin de…10 minute? Douăzeci cu totul că eu am și stat să pozez fiecare mișcare a mea. Deci, 10 minute, o cină numai bună dacă vii hămesit de la muncă și nu ai chef de absolut nimic.

Legumele congelate folosite sunt din gama Bonduelle Vapeur,  fierte și congelate imediat, ca să ajungă în farfurie după ce le-ai gătit doar 3 minute. Și au o varietate de mixuri ca să-ți alegi fix ce-ți place: Bonduelle Duet Mix (fasole verde și galbenă, ce am folosit eu mai sus), Bonduelle Mexican Mix, Bonduelle Royal Mix (conopidă, broccoli și morcovi rondele), Bonduelle Spring Mix (fasole verde fină și broccoli, dovlecel galben, morcov și ceapă). Și gama Bonduelle Vapeur cuprinde și 4 tipuri de legume mono: fasole verde păstăi, fasole galbenă păstăi, broccoli și mazăre boabe.

Mai multe detalii despre campanie și rețetele delicioase pe pagina de Facebook Bonduelle și pe www.bonduelle.ro .

50 de impresii din Amsterdam

50 de impresii din Amsterdam

Nu ai cum să nu te îndrăgostești de Amsterdam, pur și simplu nu ai cum. Pentru mine e unul dintre orașele ce intră pe axa Londra- Berlin, pentru că are același vibe, aceeași cultură mișto și, ah, le-am prins pe toate cu o vreme super friguroasă de mi-au crăpat buzele când m-am întors în țară.

Am scris eu niște impresii mai jos și, ca de obicei, la un astfel de articol, am lăsat și o povestioară la final.

1. Am zburat pentru prima dată cu KLM și am avut zborul la 6 dimineața, așa că m-am trezit la ora 3, de erau și mâțele confuze de ce se întâmplă. A fost haios că și eu și ele aveam fix aceeași față adormită.

2. Zborul a fost super plăcut (clasa economy) și chiar s-a văzut diferența față de, hai să zicem, Tarom. Ne-au dat un sendviș cu omletă care era proaspăt și s-au servit cafele, sucuri, alte băuturi, apoi n-au dat brioșe cu brânză și apoi alte sucuri.

3. Am luat biletele de avion în ianuarie și m-au costat dus-întors 100 euro. De altfel, vă recomand să vă faceți achizițiile de bilete în această lună a anului, sunt mai ieftine.

4. Schipol este gigantic, sunt aproximativ 3000 de hectare acoperite cu acest aeroport ce are mai mult de 100 ani. Durează ceva timp până să ieși din el.

5. La aeroport am vrut să cumpărăm bilete de autobuz și nu acceptau decât plata cu cardul. Am citit eu că la ei se plătește mostly cu card, dar mi se părea normal să lași măcar opțiunea de cash. E culmea, la noi nu poți plăti decât cash în multe situații, iar la ei în autobuz doar cu card.

6. M-am enervat eu pe treaba asta, dar apoi am înțeles care era faza. Stați liniștiți, puteți plăti cash oriunde în Amsterdam. Faza cu transportul comun este că din 26 martie nu mai e disponibilă pentru că la ce sistem au ei (plata la șofer), cash-ul întârzia mult plecarea din stație. Adică, ia restul, stai că nu am mărunt și așa mai departe. Deci, e de înțeles ca acolo să fie plata cu card.

7. La dus am luat autobuzul ( 6 euro – 90 minute), dar la întoarcere am luat trenul (5.30 euro) și a fost mult mai avantajos, mai ales că stăteam lângă gară. La 6:20 plecam de la cazare, la 6:37 eram în tren spre aeroport. La ora 7 eram în aeroport.

8. Cazarea a fost g-r-o-a-z-n-i-c-ă. Am stat la hostel. Da, să ne amintim că am scris acest articol și că am o memorie deosebit de scurtă. Am zis că nu mai stau în cazări de acest fel, dar când ești sărac, ești sărac.

9. Hostelul e destul de cunoscut, se numește The Flying Pig și avea niște review-uri foarte bune pe Booking, pe care nu le-am citit, pentru că sunt un călător responsabil și merg la prețul ăla mic.

10. Prețurile la chirii, hoteluri etc sunt foarte mari în Amsterdam. De altfel, la ei nu există neapărat zonă centrală sau mărginașă, peste tot prețurile sunt la fel de mari.

11. Pentru o cazare de 3 nopți la hostel (2 persoane) a costat 235 euro în cameră comună, ceea ce mi se pare mult, având în vedere și ce condiții ne-au fost oferite. Sfatul meu este că nu mergeți ever în locuri de cazare ce au ca personal studenți sau tineri. Curățenia este ceva relativ, nu există conceptul de cearșafuri curate sau camere aerisite.

12. Un alt motiv pentru care nu recomand hostelul cu camere comune (noi eram 6 persoane) este că oamenii pot fi ciudați. Vin târziu în cameră, fac zgomot, sunt beți sau fumați și în miezul nopții cineva poate să aibă un coșmar și să înceapă să urle ca și cum ar fi venit Apocalipsa. Da, asta chiar s-a întâmplat.

13. O altă chestie nasoală la hostel: nu a mers apa caldă la duș. Ne-am spălat la chiuvetă.

14. Când am pus întrebarea pe Facebook: ce este de făcut în Amsterdam, unii oameni au mustăcit un pic. Cum adică ce de făcut? Nu, serios. Ce e de făcut? Ia luați aici o listă dacă aveți nevoie, eu nu am făcut mai nimic de pe ea, pentru că socoteala de acasă nu se pupă cu cea din târg.

15. Sunt o tonă de chestii de făcut și nu e timp de toate într-un city break, așa că plănuiesc să mă întorc aici.

16. Nu știu de ce, dar simt că e un oraș potrivit pentru o lună de miere. Cei care ați mai fost, nu-i așa că am dreptate?

17. Vă recomand să-l vizitați într-un sezon mai cald, pentru că în jumătatea lui martie a fost o vreme cumplită. Am fost forțate să ne cumpărăm mănuși pe care scria Amsterdam. Teribil, prin ce am trecut. 10 euro perechea.

18. Sunt extraordinar de multe muzee de vizitat, noi ne-am făcut acasă o listă lungă, bine planificată, iar la fața locului nu am aplicat nici 10% din ea.

19. Ne-am cumpărat un city card valabil 3 zile cu 87 de euro în care aveam access la o mie de muzee, plus plimbare gratuită cu barca pe canal și access gratuit la transportul în comun.

20. Aș fi zis că e avantajos, dar nu a fost, pentru că am vizitat doar 4 muzee și dacă puneam cap la cap restul (transportul în comun – 17 euro, 3 zile, barca – 18 euro), ne-am fi dat seama că ieșeam mai ieftin de 87. Asta e. Deci luați-vă acest card doar dacă știți sigur că veți merge în anumite locuri.

21. Rijksmuseum – este aglomerat, stai la coadă mult, expozțiile nu sunt cine știe ce și mai e si 18 eurpo intrarea (bine, gratuit, că-l aveam pe card). Nu mi s-a părut că merita.

22. Ceea mai interesantă chestie a fost expozișia temporară High Society, ce prezenta moravurile societății înalte, de la abuzul de substanțe până la depravare.

23. Van Loot și Willet Museum – 2 case ce au aparținut unor familii bogate din Amsterdam, acum transformate în muzee pentru public. Sunt absolut minunate, din punctul meu de vedere, camerele sunt somptuos decorate.

24. Anne Museum – nu am fost. Știu că sunt cozi imense, nu era inclusă nici pe acel card. Am decis să o las pentru următoarea dată.

25. I Amsterdam Sign – nu m-am pozat cu el. La fel, toată lumea îl călărește și nu aveam timp să-l pândesc când nu era aglomerat.

26. Plimbare cu bicicleta – aveam în plan, dar bătea un vânt atââââât de tare, încât nu mai aveam suficientă căldură în suflet cât să mă urnesc la o plimbare cu bicla. Am zis că o păstrez pentru când mă voi întoarce, la vară.

27. Pentru micul dejun am servit un dutch breakfast, care este o variantă mult mai light la english breakfast: toast, ou prăjit, gem, unt, cremă de brânză.

28. Pentru masa de prânz, am mâncat mai mult street food, fiind mereu on the go, era mult mai simplu așa. Sunt o mulțime de locuri unde vă puteți opri pentru ceva bun, dacă nu vă e prea frig să mâncați afară.

29. Dacă v-ați îndrăgostit de cartofii din Belgia, ăsta e locul potrivit să vă bucurați din nou de ei. Vă recomand Manekkin Pis, sunt ieftini, mulți (da, multți și la porția mică) și au multe sosuri.

30. Am avut noroc să prindem un food market deschis chiar lângă I Amsterdam Sign, unde ne-am bucurat de niște minunății fantastice: dutch pancakes. Neapărat dacă ajungeți în Amsterdam, trebuie să mâncați dutch pancakes!

31. Am încercat pentru prima dată oysters. M-am simțit super fancy, dar e foarte ciudată textura, ca și cum sorbi jeleu cu gust de sare și mare.

32. Vă recomand să mergeți și în piața Albert Cuypmarket (nu e deschisă duminica, apropo) dacă vreți să cumpărați lucruri ieftine și să mâncați ceva bun.

33. Piața se desfășoară de-a lungul unei străzi, sunt tonete cu mâncare foarte bună. Au și suveniruri ieftine (1 euro magnetul de frigider) și haine de tarabă. Mi-am cumpărat aproape un kg de brânză de 4 feluri la 15 euro.

34. Dacă sunteți fani brână, atunci musai să intrați în toate magazinele de cheese shop. Pe lângă că sunt heaven on earth cu o mie de sortimente, le puteți degusta gratuit și au și reduceri de tot felul.

35. Cele mai ciudate combinații au fost: brânză cu lavandă, brânză cu bere, brânză cu canabis și cocos.

36. Cele mai delicioase combinații au fost: brânză cu trufe, cu pesto, verdețuri și cea clasică.

37. Eu am plecat acasă cu vreo 2 kilograme de brânză, chiar nu m-am putut abține.

38. Există o zonă în Amsterdam, Spiegelkwartier, unde sunt niște străzi cu restaurante din mai multe bucătării (olandeză, portugheză, spaniolă, asiatică etc.) și au meniuri la 5 euro.

39. Noi am intrat într-un restaurant chinezesc și ne-am luat niște noodles cu legumeși vită absolut delicioși. Porția mare, da? Cinci euro. Plus un ceai chinezesc de iasomie extraordinar de parfumat.

40. Am insistat foarte mult să mănânc o specialitate locală, anume hering marinat. Extraordinar de bun, alături de ceapă și murături și o bere rece. Mi-am mai luat și cod prăjit cu sos de cocktail. Mmmm.

41. Tot orașul are o singură bere: Heineken. Mă rog, nu chiar, dar este absolut peste tot. Nu mai zic că are și muzeu dedicat.

42. Coffee Shops. Nu sunt locuri de băut cafea (neapărat), ci așa sunt numite și marcate locurile (legale) unde poți fuma/cumpăra marijuana. Accesul se face în baza unui buletin, desigur. Sunt absolut peste tot.

43. Primark. Yeah, baby. Cinci etaje, plus subsol. Am pierdut 2 ore și jumătate în magazin, nu-mi pare rău, mi-am luat o mulțime de chestii. Recomand 100%.

44. Red light district sau Cartierul Roșu. Faptul că există acest cartier mi se pare fantastic. Trebuie vizitat după ce se întunecă, ca aibă același farmec și e destul de aglomerat.

45. Mi se pare foarte ciudat să mergi pe acolo și în vitrinele magazinelor să apară prostituate în lenjerie intimă care își atrag clienții. Mi se pare degradant, sute de oameni te văd zilnic. Te văd cum deschizi ușa clienților care te întreabă cât costă, apoi îi poftești înauntru și tragi draperia. E nevoie de o minte deschisă ca să treci prin acest cartier.

46. Ah, și apropo, că mă și gândeam. Bărbați în vitrine, de ce nu?

47. O altă ”atracție” a cartierului sunt spectacolele de live porno. Biletul costă 45 euro sau 55 euro cu băuturi incluse și durează 1h:30. Și sunt spectacole non-stop, în orice oră din zi și din noapte.

48. Cum sunt olandezii? Politicoși, de treabă și mereu zâmbitori.

49. Cum sunt olandezii cu românii? Well, depinde. Ai varianta cu ”ah, ok” și abordează o față politicoasă (dar falsă), mai ai varianta în care sunt sinceri și chiar interesați de acest lucru sau varianta (cea mai nasoală) în care ți se răspunde cu ”ah, ok, eu nu am nimic cu voi”. Mda.

50. Amsterdam este orașul bicicletelor. Pentru că totul arată ca o zonă pietonală, mă trezeam mergând hai-hui peste tot și apoi dintr-odată să apară un cârd de oameni care vin spre tine pe bicicletă.

51. Sunt mai multe șanse să te calce o bicicletă decât o mașină.

52. Vă recomand pentru puțină relaxare și odihnă după o zi de mers pe jos, să vă opriți în Parcul Vondelpark, să vă bucurați de soare și natură.

53. Prin centru, unde sunt străzile foarte înguste, circulă mai mult tramvaiele și chiar e chiar plăcut să te plimbi cu el și să vezi arhitectura clădirilor îndeaproape.

Poveste:

Povestea de la final e cam așa. La întoarcere ne-am urcat în trenul ce ducea spre aeroport. Pentru că suntem niște zăpăcite incurabile, ne-am urcat la clasa întâi, nu la a doua cum aveam biletele. Eram singure în vagon,trenul nu plecase, când a intrat un domn (pasager și el) și ne-a spus că asta e clasa 1 și că amenda e de 50 euro dacă ne prinde cineva. I-am mulțumit pentru informare, ușurate că am aflat din timp, nu după o amendă, dar tot ne-a pus un pic pe gânduri. De unde știa el că nu aveam bilet de clasa întâi? Ne-a judecat după haine sau cum? Aveam bani și de clasa întâi, apropo.

Goodies din Amsterdam

Goodies din Amsterdam

Știu că încep cu sfârșitul, înainte de articolul ăsta plănuiam să am unul despre toată experiența din Amsterdam, însă am decis să îl public p-asta mai întâi. Încă mă recuperez după 3 nopți dormite într-un hostel și un zbor și mers prin zăpadă cu bagaje, asa ca am zis să public ceva ce era mai ușor de scris.

Amsterdam mi se pare că are o mulțime de goodies, de la mâncare, la suveniruri, la haine, la special browines. E perfect în toate felurile orașul ăsta și numai bun pentru shopping. Lucru pentru care m-am pregătit intens și am vizitat cel puțin 4-5 magazine pe zi.

Mâncare

Am mâncat aici cele mai bune dutch pancakes din univers. Tristă că nu aș găsi în țară, am fost la supermarket și le-am cumpărat ambalate. Tot de la supermarket mi-am luat cârnați, smoothies, creveți, stroopwafels ieftine. Orice oraș vizitați, dacă vreți să vă întoarceți cu local food goodies, cumpărați-le de la supermarket, pentru că sunt mai ieftine decât în magazinele de specialitate.

Dutch pancakes, d-abia aștept să presar niște praf de stele (aka zahăr) peste ele și să pun una bucată de unt la topit.


Stroopwafels cu sirop sau caramel

Cheese dip cu mărar sau cu smochine, mini-Nutella, creveți in tigaie și cârnat feliat

Cheese

Doamne, să vii în Amsterdam și să nu mănânci brânză? Asta e blasfemie. Nu și cazul meu, sunt fan brânză de când eram bebeluș si am trecut pe mâncare solidă. Magazinele de brânză sunt la fel de numeroase ca și coffee shop-urile. Nu m-am putut abține să nu intru în fiecare magazin ce îmi apărea în cale și să încerc toate sortimentele. Sample-urile sunt gratuite și am încercat lavandă, cocoș, bere, trufe etc. Au fost atât de bune încât mi-am cumpărat o tonă de brânză să aduc acasă. Plus, niște sosuri cu smochine și mărar, ca să fie o experiență cât mai rafinată.

Multe soiuri de brânză olandeză 😀

Primark

În Amsterdam se află probabil cel mai mare Primark din Europa, are 5 etaje plus subsol! Heaven on earth, am stat 2 ore acolo și am umplut cosul de cumpărături. Din fericire, fiind atât de mare magazinul, nu a fost deloc înghesuială și deci, m-am bucurat că nu m-am călcat în picioare cu oamenii și nu am murit de cald, cum mi s-a întâmplat în alte dăți.

Ce mi-am luat? Mai jos, plus prețuri:



Tricouri suuuupr drăguțe, din material bun, 3 euro fiecare.

set pensule machiaj, lumânare parfumată (trandafir), paletă de farduri, 2 creioane de ochi + ascuțitoare, 2 măști de față, ojă, gel pentru cuticule, agrafe, brățări, perie de față

pereche de blugi skinny (high waist, 13 euro), 1 pereche șlapi cu cu model ananas (1.50 euro), 1 pereche teneși roz (4 euro), 1 bluză redusă de la 13 euro la 5 euro.

După tot haosul de la shopping, am dat de alt haos, pentru că a trebuit sa mă lupt să bag totul în bagajul meu minuscul de om sărac. Dar o să vă povestesc într-un viitor articol ce tips and tricks am eu pentru situațiile de acest fel . 😉