Etichetă: mancare’

Cum am organizat un picnic de ziua mea

Cum am organizat un picnic de ziua mea

Acum 1 an am primit cadou de la Staropramen un minunat coș de picnic. Unul identic a primit și Diana, pe care l-am folosit într-un couple picnic câteva săptămâni mai târziu, împreuna cu Gabi. Ne-a cam plăcut la iarbă verde, păcat că a urmat ploaia și ne-a forțat să plecăm spre casă, unde am continuat ”petrecerea” cu câteva ore de boardgames și jocuri pe Playstation.

De atunci mi-am tot zis că trebuie să prind o ocazie să pregătesc un picnic pentru mai mulți prieteni. Prin iarnă mi-a venit minunata idee să organizez mărețul meu picnic cu ocazia zilei de naștere. Dacă nu știți, ziua mea a fost pe 29 mai, iar pe 2 iunie, într-o duminică, am pus țara la cale în Grădina Japoneză din Herăstrău. 🙂

A ieșit minunat, ne-am distrat și m-am bucurat să am alături o bună parte din oamenii care mă fac foarte fericită. Cum a fost cu organizarea? Greu, foarte greu. Să pui la cale un picnic pentru 4 oameni care mai aduc și ei una-alta e simplu. Dar să inviți 17 oameni și să le spui tuturor că tu, sărbătorita, te ocupi de tot…well, e cam mult de cărat.

Dar asta nu trebuie să vă descurajeze din a organiza un picnic mai mare, căci am eu sfaturile potrivite pentru voi. Totul din experiența mea de organizare petreceri. 😀

  1. Găsește o tematică

E fun cu tematică, să ai toate decorațiunile într-un singur stil, mâncarea să urmeze o regulă, la fel și băuturile. Eu mi-am ales Italian picnic, căci bucătăria italiană are probabil cele mai ușoare preparate pentru un picnic.  Și pentru că sunt mare fan Italia și mulți dintre invitați cunoșteau spiritul italian, am zis că e o tematică appealing pentru toată lumea. Dar dacă aș fi să repet picnicul, aș merge și pe mexican, să avem piñata și sombreros.  Of course, când am pregătit invitația, a trebuit să am un mic vizual care să reflecte event-ul:

2. Alege o locație

Eu am mers în Grădina Japoneză din Herăstrău care mi se pare că acum arată mai bine ca niciodată, sunt mai mulți copaci și față de restul zonelor din parc, asta mi se pare mai intimă un pic. Cu o zi înainte de event, am mers să investighez dacă e totul în regulă, unde anume să ne așezăm astfel cât să avem și soare și umbră, d-astea. E important pentru o locație publică să o vezi înainte, să te asiguri că e totul perfect, nu să te trezești în ziua picnicului că nu te poți așeza acolo.

Tot pentru că e un spațiu public, pot avea loc diverse evenimente. Eu eram în weekend-ul cu 1 iunie și în parc au avut loc multe activități cu această ocazie. Dar am căutat îndelung înainte pe Google să mă asigur că niciunul nu se va întâmpla în grădină. Imaginați-vă că țineam picnicul și în jurul nostru ar fi fost zeci de copii țipând.

picnic

3. Verifică vremea

Din păcate, oricâte sfaturi aș putea oferi aici, nimic nu va schimba o vreme proastă: rain on your parade day. Când am ales data picnicului, adică cu 2 luni înainte, nu aveam de unde să știu cum va fi. Mna, luna iunie, nu poți spera decât că e soare și frumos. Nu e ca și cum aș fi pregătit un picnic în noiembrie. Dar fix în săptămâna aia la meteo nu erau decât știri cu furtună.  Tot am sperat că se schimbă, am urmărit 3539835 site-uri de meteo, majoritatea ziceau că plouă în ziua curentă, dar apoi nu mai ploua, ceea ce îmi dădea speranță pentru duminică.

Vineri, 31 mai, mă uit iar la meteo, nicio schimbare. Deja eram foarte panicată și începuseră să mă întrebe și invitații ce facem. Eram foarte mulți și nu am fi avut loc acasă la mine. Mă rog, am fi avut, dar cam înghesuit. Le-am zis că aștept să văd până sâmbătă. Sâmbătă urma să plouă, dar nu s-a mai întâmplat. Apoi, a început să se schimbe ușor și prognoza pentru duminică. Și gata, am decis. Ne vedem în parc! Totul e noroc pur, dar dacă organizați picnicuri mai micuțe și mai din scurt timp, aveți grijă să alegeți o zi cu 90% șanse de soare.

4. Ia pături groase

Întrucât eram foarte mulți oameni, a trebuit să merg să cumpăr pături de picnic. În teorie nu erau chiar de picnic și cred că s-a simțit asta pentru că deși zona în care ne-am așezat era relativ uscată (era și acoperită de multă iarbă), pământul era puțin umed astfel că păturile mele ALBE au rămas cu niște pete maronii. Da, ca să respect tema picnicului, am avut de ales în 3 culori: roșu, alb și verde. Dar nu am găsit decât pături albe și am zis fie! Lecția mea este să cumpărați pături speciale pentru picnic, ale mele erau pentru casă, pentru că cele speciale au o anumită textură și grosime pentru spațiile outdoor. Mna, e normal. Dar la câte pături aveam nevoie, costul ar fi fost undeva la 320 lei doar pentru pături. Și apoi nu aveam ce să mai fac cu ele, deci din motivul ăsta am mers pentru o alternativă mai ieftină. Dar pentru un picnic clasic de 4 oameni, o pătură ar trebui să fie suficient și pe asta o să o tot folosiți, deci merită banii.

5.  Atenție la mâncare

La orice picnic ai nevoie de mâncare și adesea sunt pregătite sandvișuri și fructe împreună cu o limonadă. Dar eu am vrut mai mult de atât, căci era o ocazie specială. Am pregătit:

  • salată de paste rece cu legume și sos de roșii de casă
  • aperitive cu pastă de măsline
  • tiramisu de casă  (tortul meu)
  • ruladă cu fructe (cumpărată din Lidl)
  • mini-pizze la cuptor (cumpărate din Lidl)
  • struguri roze cu brânză Brie
  • platou de morcovi, ardei și castraveți
  • chipsuri de ronțăit
  • ciocolată

Da, multă mâncare și acum îmi dau seama că m-aș fi putut tempera un pic, dar am vrut să mă asigur că nimeni nu pleacă nemâncat.  Nu faceți ca mine, alegeți ceva simplu de preparat, eventual cumpărați direct. Inițial voiam să pregătesc pizza de casă, dar ar fi durat o veșnicie să mai fac și asta, așa că am luat congelat. Tuturor le-a plăcut pizza aia! Deci să nu vă fie teamă să alegeți și câteva semi-preparate care să vă scutească din timp. Și atenție și la cantități! Food waste-ul nu este cool. Eu am rămas cu câteva cutii de salată de paste, dar pe care le-am mâncat zilele următoare la birou.

6. Nu e cu alcool

Oho, și aici e tricky. Legea nu permite consumul băuturilor alcoolice în spațiul public. Așa că, din păcate, la ziua mea am servit orice, dar nu alcool (sorry, guys!). Am avut niște vișinată de casă, dar mai mult nu m-am întins.  Băutura vedetă a fost limonada mea pe care o prepar al doilea an la rând și care prinde foarte bine la public. Nu e nici prea dulce, nici prea acră. Pentru că era un picnic, am vrut să o servesc cât mai autentic posibil. Așa că am cumpărat de la Jumbo un borcan imens de 5L care a avut cantitatea perfectă de limonadă (măcar p-asta să o fi nimerit). A costat doar 30 lei, evident nu e cel mai bun borcan din lume, dar și-a făcut treaba.

picnic

Cum am făcut limonada?

Rețeta de limonadă este simplă. Se iau 5 lămâi și un lime, 4 se taie în jumătate și se storc, iar a 5-a este tăiată felii și este aruncată în borcan. Lime-ul este și el stors complet. Se adaugă zahăr sau miere treptat și se gustă. Ca să fie proaspătă, întotdeauna trebuie să o preparați cu maxim o oră înainte de picnic. Și nu uitați să adăugați muuuultă gheață ca să fie cât mai rece.

7. Cere ajutor 

Am mers cu mașina, dar am avut atâtea lucruri de cărat, că am făcut cel puțin 3 drumuri din casă până jos. Apoi, au mai fost încă alte 3 drumuri de cărat de la mașină până în parc. Norocul nostru a fost că am găsit parcare aproape (în zona aia de regulă nu sunt), că altfel am fi MURIT. Să cari un borcan de 5L plus 6 pături, coș de picnic, mâncare, sticle cu băutură etc e o treabă foarte grea. M-a demoralizat destul de tare că eram deja foarte obosită după ce am stat până la 12 noaptea să pregătesc mâncarea și de dimineață ultimele retușuri, nu prea mă mai simțeam în stare de picnic. Bine că moralul mi-a revenit la loc odată ce au apărut și invitații.

Sfatul meu este să rugați 2-3 prieteni să vină și ei mai devreme cât să vă ajute cu set-up-ul și căratul. Eu nu am făcut asta și am regretat ulterior.

8. Fă cumpărăturile din timp

Pentru toată recuzita am apelat la Jumbo și Jysk la care am fost cu 1 săptămână înainte de picnic. Pentru mâncare și gustări am fost la Lidl cu o zi înainte, undeva pe la 6 seara și asta a fost o greșeală, că a fost prea târziu. Din păcate, nu am avut când mai devreme.

picnic

9. Distrează-te și fă multe poze

Sau roagă-ți prietenul care are aparat foto să surprindă atmosfera în timp ce tu te bucuri de tot ce ai muncit și de oamenii minunați care au venit la ziua ta.

Cum sa ai un summer party la tine acasa

Cum sa ai un summer party la tine acasa

Cred că mi-am găsit menirea în viață: să organizez petreceri. Dar nu în sensul ăla BTL-istic. Nup, vreau să organizez petreceri doar cu prieteni la mine acasă. Și când o să mă fac eu mare și foarte mare, o să am o casă cu grădină și acolo o să-mi chem toți prietenii ca să bem ceva bun, să mâncam și să vorbim și să jucăm boardgames. Și poate se lasă și cu niște grătar.

Până atunci, tot ce pot face este să dau aceste petreceri în apartament, unde maxim ieșim pe balcon să admirăm apusul. Restul distracției presupune mângâiat pisici, ascultat muzică, mâncare bună și jucat mima.  Aveți aici idei de jocuri pentru invitați, iar restul de chestiuni organizatorice vi le las eu mai jos ca inspirație. Am organizat o astfel de petrecere pentru care am cumpărat tot felul de chestii decorative de la Jumbo, toate să fie tematice cu flamingo, desigur.  Plus, am muncit mult la meniu pe care mi l-am dorit să fie ușor, gustos și surprinzător. Și chiar a fost, căci am primit multe laude. 😀

  1. Fixează o dată potrivită

Și anunță din timp, desigur, ca lumea să nu-și facă planuri, mai ales că e și sezon de vară. Cred că am anunțat oamenii cu o lună înainte și am făcut și event pe FB. Pentru că în timpul săptămânii oamenii sunt obosiți după job, atunci trebuie să alegi weekendul sau poate ai noroc de o zi liberă legală, cum am avut eu pentru 1 iunie care a fost vineri. A picat la fix.

2.  Alege o temă potrivită

La mine a fost ”summer party”,  cu inspirație de ananași și flamingo. Sorry, sunt aproape clișeică, dar nu-mi pasă. Îmi plac la nebunie motivele astea.  Și Jumbo crede că ar trebui să-mi placă și au un triliard de lucruri care să te ajute să pui în scenă petrecerea tematică.

2.  Creează o invitație personalizată

Găsești foarte multe template-uri free pe Internet. Gratuite în sensul în care citezi autorul pentru munca sa. Eu am ales o invitație cu Flamingo, desigur:

3. Alege un dress-code

Trebuie să fie legat de tematica petrecerii, desigur. Eu i-am rugat pe oameni să vină cu un accesoriu floral sau orice altceva legat de vară. Unii o să-l respecte, alții nu, dar e important să-l setezi. Doar să nu fie ceva imposibil de accesorizat, că presupun că nu dai un Halloween party în fiecare weekend.

4. Fă un playlist de muzică 

La fel, ai  o tematică de petrecere, stick to it. Îți faci un playlist pe YT de vreo 2 ore în care alegi melodiile care îți plac ție și ar putea să le placă și lor. Nu neapărat manele, dar ceva care să placă la toată lumea. Sau poți să iei deja playlist-uri create (tematice) dacă nu-ți pasă așa mult de muzică și vrei doar să se audă ceva în fundal.

5. Fă-ți cumpărăturile din timp

Fie că ai de luat materie primă pentru mâncare sau decorațiuni, nu le lăsa pe ultima sută de metri că o să vrei să-ți iei câmpii și o să te blestemi că ți-a venit ideea de a organiza o petrecere pentru mai mult de 10 oameni.  Parțial am respectat și eu regula asta.  Am cumpărat treptat din Jumbo în luna respectivă, apoi ce a ținut de mâncare am luat cu o zi înainte (ca să fie totuși proaspete).  Pune totul pe o listă și vezi ce ai nevoie și de unde obții acel lucru.

6. Planifică-ți bugetul

Cu ce cheltui în Jumbo și ce cumperi de mâncare, plus alte minuni, trebuie îți setezi o limită ca să nu te duci la vale. Eu mi-am setat una și am încercat să nu mă întrec cu măsura. Parcă reușisem, din câte îmi amintesc. Cred că din Jumbo am cumpărat mai fără măsură, dar apoi am contrabalansat la cheltuiala cu mâncarea. Chill, nu mi-am ținut invitații nemâncați.

Și aici mă opresc din numerotat căci urmează un aspect atâââât de important încât are nevoie de un capitol dedicat:

MENIUL 

Trebuia să fie tematic, pentru al meu summer party am ales aperitive ușoare și ușor de preparat, că urma să fac totul într-o zi, așa că nu aveam timp să pun de-o friptură la cuptor.  M-am trezit cât mai de dimineață ca să am timp să organizez treburile prin casă, să fac curățenie, să pregătesc toată mâncare și, în plus, să fac baie și să mă aranjez.  Meniul meu a fost parțial vegetarian (fără să vreau) și a fost compus din:

Aperitive:

  • Felii de castravete cu cremă de brânză și pătrunjel deasupra: la Lidl au o cremă de brânză cu verdețuri excelentă, v-o recomand, o găsiți ușor în zona de brânzeturi.

Sursa foto

  • Frigărui cu roșii cherry, mozzarella și ravioli umplute cu pesto:

Sursa foto

  • Struguri verzi cu cașcaval adus din Olanda
  • Felii de baghetă unse cu icre de roșii și dovlecel
  • Nachos cu sos de brânză și sos de roșii ușor picant
  • Chipsuri, alune, popcorn, fructe: pentru oamenii care vor să mai ronțăie ceva

Main course:

Atracția serii a fost pizza făcută în casă, în 3 variante: cu ton, cu bacon și cu gorgonzola. Prietenul meu face cea mai bună pizza de se vorbește de ea câte-n lună și câte-n stele în cercurile mele de prieteni.  S-au făcut 4 tăvi pentru 15 oameni și duse au fost. Delicios!

Desert:

Și dacă e zi de naștere, well, trebuie să ai și tort. Eu am ales să nu cumpăr unul, ci să-l fac în casă, adică am făcut cel mai simplu desert ever: tiramisu. Ca să fie extra savuros, am cumpărat de la Lidl niște cremă de whiskey pe care am adăugat-o generos în cafeaua pregătită. Plus, am adăugat printre straturile de cremă și pișcot și niște căpșuni proaspete, apoi l-am băgat la rece și l-am servit la final. A fost foarte apreciată prăjitura, o tavă întreagă s-a evaporat instant.

Tot la capitolul desert mai aveam nevoie să servesc ceva de tip ”snack”. Acest snack la sărbătorile românești înseamnă chec sau cozonac pe care-l așezi frumos într-un coș, cu șervețel dedesubt. Well, nu și la mine! Am cumpărat din Jumbo recipiente pentru înghețată în care am adăugat prosecco, căpșuni, mentă și zmeură, plus niște șampanie de copii și am lăsat la frigider peste noapte. A fost instagrammabil totul, atâta zic.

Sursa foto

Băuturi:

Foarte important acest aspect, trebuie să acoperi multe gusturi și preferințe de moment, dar nu e imposibil. Eu am servit așa:  bere (multă), vin (alb și roșu), suc de portocale, suc de mere, suc de lămâie, Cola și limonadă făcută în casă. Deci, limonada asta a fost demențială și apreciată de toată lumea, am servit-o și în recipiente super drăguțe:

Ce am adăugat în ea: suc de lămâie proaspăt, suc de lămâie cumpărat din Lidl (costă 0.99 lei), felii de portocală și mentă. Nu am adăugat zahăr sau miere. A fost lăsată la frigider și a fost senzație!

Vă las și niște tips and tricks, la final de articol:

  • Serviți mâncarea în platouri mari astfel încât să nu fie nevoie să spălați farfurii multe
  • Pentru invitați să fie disponibile pahare și farfurii de plastic, again, nu e nevoie să le mai curățați și nu se sparg (foarte important). Doar să le reciclați, că mă simt eu prost că îndemn la plastic. Dar poate îmi ziceți voi niște soluții potrivite.
  • Serviți berea în sticle direct, fără să fie nevoie de pahare. Plus, berea are gust mai bun în sticlă decât în plastic sau doză.
  • Atunci când compuneți meniul întrebați-vă invitații înainte la ce au alergii / intoleranță și cine e vegetarian. Nu poți să hrănești doar o parte și alții să mestece alune.
  • Tot când pregătiți ideile de meniu, uitați-vă și ce aveți deja în frigider (și e bun, desigur) care poate fi transformat într-un aperitiv. Eu m-am folosit de icrele de dovlecel și de cașcavalul din Olanda ca să creez niște gustări bune. Altminteri, s-ar fi stricat în frigider.
  • Pregătiți totul în aceeași zi ca să fie cât mai proaspăt. Chipsurile, popcornul și alte chestii de ronțăit să le scoateți la final ca să nu stea multe ore în aer și să aibă gust ciudat apoi.
  • Serviți mâncarea în recipiente drăguțe. De exemplu, eu am servit acel tiramisu în recipiente de înghețată cu linguriță.

Petrecerea a ieșit super bine, ne-am distrat,  am jucat Activity. Le mulțumesc celor care mi-au fost alături. 😀

Am mâncat la The Harp Irish Pub

Am mâncat la The Harp Irish Pub

În vacanța mea din Dublin am devorat fish and chips la mesele de prânz. Rutina mea era următoarea: irish breakfast, fish and chips for lunch and asian for dinner. Da, asiatic, căci eu și sora mea suntem mari fani și în Dublin am găsit niște restaurante super bune. După atâta fish and chips delicios, pe care ulterior l-am mai experimentat și în Copenhaga și nu am fost dezamăgită. 

Am zis să văd cum este un fish and chips și la noi la capitală, mai ales că am văzut că avem câteva locații de profil. Unul dintre acestea este The Harp Irish Pub, din zona Unirii, fix lângă Hotel Horoscop. Locul arată foarte mișto,  decorul este autentic irlandez și ridică un pic ștacheta în ceea ce privește așteptările. Plus, e destul de crowded și zgomotos, televizorul e dat pe sports, fix ca într-un pub.

Mâncarea

Doar că experiența irlandeză se oprește cam aici, căci la capitolul mâncare nu e nici pe departe ce trebuie, iar prețurile sunt destul de măricele. Eu mi-am comandat, evident, fish and chips, care a costat 33 lei. Mă așteptam să vină serviți cu sos tartar și niște piure de mazăre. Nu a venit cu mazăre, dar e ok, căci nu mă aștept să există o rețetă corectă  și universal valabilă de fish and chips, deși varianta cu piure de mazăre am întâlnit-o cel mai des în Londra și Dublin și Howth. Dar ce nu mă așteptam eu (și nici nu am găsit varianta asta pe undeva) a fost faptul că în loc de mazăre mi-au pus un alt sos care era…tzatziki. Serios, what the f? Dacă voiam grecesc, mergeam la grecesc. În meniu nu scria nimic de vreun sos, deși cred că preparatele ar trebui să conțină descrierile complete. În fine, peștele a fost ok-ish, sosul tartar nu prea mi-a plăcut, era mai mult o pastă foarte groasă decât un sos, iar tzatziki-ul, bietul de el, era pierdut pe acolo.

Angela și-a comandat o tartă cu bacon, spanac și brânză (30 lei) și arăta super sexy. Not:

Dar hai să zicem că nu aspectul contează (lol, contează și la mâncare), ci gustul. Nu era o plăcintă cu bacon și spanac, era doar spanac și niște bacon uitat și parcă și niște legume, deși nici alea nu erau menționate în meniu. Totul călit într-o baie de ulei și băgat la cuptor, ți se apleca un pic.

Cel mai corect non-irlandez preparat a fost friptura de pui la grătar cu cartofi prăjiți (33 lei). Chiar bună.

Servirea

Proastă, am așteptat 50 de minute să ne vină mâncarea, bine că luasem 3 beri cât să umflăm stomacul cu ceva, căci muream de foame. Chelnerița părea cam ciufută.

O să mă mai întorc? Nope.

Am mâncat la Mahala

Am mâncat la Mahala

Voiam să zic că am mâncat în Mahala, dar era prea deplasat. Oare? În orice caz, auzisem de restaurantul Mahala de la mai mulți prieteni și din ce mai văzusem și citisem online, părea că e un loc foarte mișto în care să servești masa. Pe 30 aprilie îmi apărea în feed-ul de Facebook o postare de-a lor în care prezentau meniul de 1 mai și am zis că e cazul să am parte în sfârșit de prima mea experiență românească reinterpretată creativ.

Însă la fața locului, mi-am dat seama că, de fapt, e cam prea scumpă experiența asta românească și că tot ce îmi permit este să mă rezum la meniul acela de 1 mai.  Știu, îmi pare rău, voi sunteți niște cititori care ar dori să știe cum e mâncarea acolo, ce gust și textură are, nu să citiți văicărerile mele că e prea scump. E scump și eu sunt și foarte zgârcită. Am comandat o scrumbie la grătar. Fetele și-au luat hamsii prăjite cu mămăligă, zacuscă de casă și un platou cu brânză de capră, roșii și ceapă. Și au venit minunile:

Scrumbia la grătar

După câteva zile petrecute în Grecia, nu m-am putut abține să nu comand iar pește. Plus, voiam ceva ușor pentru masa de prânz. Însă am fost cam dezamăgită să văd o farfurie doar cu peștele, fără nicio altă garnitură alături, măcar câteva frunze de salată stropite cu ulei. Și nu am fost dezamăgită doar în ideea că voiam să mănânc mai mult, ci de faptul că aveam nevoie și de ceva fresh la un preparat făcut pe grătar. În fine, peștele a fost absolut delicios. Moale, cu o textură ușor crispy și se simțea un pic sarea cu care fusese uns înainte de grătar. A fost chiar foarte bun, dacă ar fi avut și câteva frunze de salată alături, ar fi fost perfect. Dar poate această bucătărie contemporană nu presupune salată la pește, cine știe.

Preț: 41 lei

Hamsii prăjite

Au fost foarte, foarte gustoase. Dacă veți mânca aici hamsii, nu o să mai priviți cu aceiași ochi hamsiile alea mâncate pe litoral. Nu sunt deloc uleioase și au o textură parcă mai moale. Din nou, ce regreți la un astfel de preparat este mărimea lui. Porția a fost foarte mică, iar prețul foarte mare.

Preț: 34 lei

Zacusca de casă

Am mâncat la viața mea doar zacuscă făcută în casă. Ba chiar am mâncat și una de pește și sunt în general mare fană zacuscă pe pâine (tot de casă). Aici a venit un mic bol și confirm că are gustul celei de casă.

Preț: 19 lei (parcă)

Caș de oaie cu roșii românești

Am văzut și eu cât costă roșiile românești la supermarket, poate din acest motiv acest platou a trebuit să cuprindă doar 1 roșie feliată, 1 fir de ceapă și 4 felii de brânză.

Preț: 26 lei

Decorul

Sursa

Concluzia

Mahala nu e locul în care să te duci să te saturi cu preparatele care-ți plac, ci mai degrabă să descoperi lucruri noi în prima zi de salariu.

Unde am mâncat în Thassos

Unde am mâncat în Thassos

Începem să construim o serie după acest articol care s-a dovedit a fi de succes. Doar că de data asta s-ar putea să fie mai mult despre ce am mâncat decât despre unde am mâncat în Thassos. Asta pentru că în Grecia ai multe șanse să mănânci bine peste tot, deci contează mai puțin unde mănânci. Desigur, ajută și recomandările pentru o experiență culinară de neuitat.

În ordine aleatorie, felurile principale de mâncare din Thassos au fost:

Salata grecească

În toate variațiunile sale de la o tavernă la alta, salata grecească este absolut delicioasă și de fiecare dată este la fel: gigantică. Serios, puteți comanda doar o salată grecească și vă veți sătura lejer.

Thassos

Thassos

Preț estimativ: 4-5 euro. 

Calamar la grătar

Cel mai bun preparat din categoria fructelor de mare mi se pare calamarul la grătar. Hai fie, și creveți trași în tigaie sunt absolut delicioși, nu pot declara un câștigător absolut. Niciodată nu ezit să mă bucur de calamar odată ce ajung în Grecia. Cu multă lămâie deasupra și niște feta alături este Dumnezeu pe pământ.

Thassos

Preț estimativ: 10 – 12 euro

Calamar prăjit

Cred că ăsta este mereu primul fel de mâncare pe care îl comand odată ce ajung în Grecia, ca un fel de starter pentru ce va urma. Îmi plac mult de tot îmbibați în sos de lămâie.

Preț estimativ: 8-9 euro

Miel la proțap

A fost Paștele, carnea sfârâia la fiecare restaurant, nu am putut rata să mănânc acest preparat într-o zi de sărbătoare alături de un vin Retsina. A fost delicios, deși nu sunt fană carne de miel, acesta era deosebit de fraged și nici nu avea un miros pregnant.

Thassos

Dovlecei prăjiți cu tzatziki

Oh lord, have mercy! Când eram mai mică, mama obișnuia să ia dovlecel de la țară și să-l prăjească într-o droaie de ulei, apoi să facă o salată de varză albă alături, plus un mujdei de usturoi stașnic. Era delicios. Acum simt că am descoperit nivelul următor a ceea ce înseamnă un dovlecel prăjit. Era crocant, dar moale, extraordinar de gustos și când îl tăvăleai puțin prin sosul de tzatziki, ajungeai în Rai. Este un aperitiv minunat.

Preț estimativ: 3-4 euro.

Pește la grătar

Nici nu contează ce fel de pește, e suficient să știe să înoate și apoi să sfârâie frumos pe grătar. Cred că vegetarienii și veganii îmi vor da report la acest articol. Dar serios, am mâncat doradă la grătar și nu știu ce pește alb (white fish), alături de legume și salată și cred că mi-am găsit noua combinație de dietă.

Brânză feta la cuptor 

Categoric ăsta este primul preparat cu care îmi încep orice masă, fie prânz, fie cină. Este divină și în una din vizitele mele din Grecia mi-am cumpărat un vas special, astfel cât să îl prepar și acasă.

Thassos

Preț estimativ: 4-5 euro

Orice fel de carne

Grecii știu să gătească orice fel de carne și nu de fiecare dată vei găsi aceeași metodă aplicată. Dar ce pot spune sigur este că e delicios mereu. Așa că dacă aveți poftă de o friptură de porc sau de vițel, ask away cu încredere.

Thassos

Micul dejun

Ok, poate la ei micul dejun nu este așa important, dar în vacanța asta am mâncat niște lucruri chiar gustoase dimineața. Marea descoperire pentru mine a fost pâinea prăjită cu puțin ulei de măsline și oregano, unt și miere. A fost demențială și am făcut rezerve de miere ca să mă bucur de acest mic dejun și acasă. Apoi, alte minunații au fost greek scrambled eggs cu sos de roșii și brânza feta amestecată, pâine toast cu roșii și feta, omleta grecească cu cașcaval și ouăle prăjite cu cârnați cu boia.

Preț estimativ: 8-9 euro

Locurile pe care le recomand în Thassos:

Voi ce preparat devorați când ajungeți în Grecia?

Impresii din Thassos

Impresii din Thassos

Probabil ați auzit și voi multe lucruri despre Thassos, poate cel mai frecvent dintre ele este acela că este plin de români. Ceea ce este perfect adevărat. Tot timpul anului, dar mai ales în sezon, insula își schimbă complet datele demografice. Ai majoritate români și bulgari, iar minoritatea sunt grecii. Serios, cred că putem spune lejer că am colonizat insula asta. Și pentru că auzisem că sunt atâția români, unii care fac mizerie, alții care fac gălăgie, vă zic sincer că mă așteptam să-mi displacă. Însă motivul pentru că am ales să merg aici este motivul pentru care alege toată lumea să vină aici: proximitatea. Traversezi toată Bulgaria, iei vaporul 30 minute și ești acolo. Asta înseamnă cam 10 ore și dacă pleci în miez de noapte, poți prinde o zi întreagă acolo.

Însă nu mi-a displăcut deloc, ba din contră, mi-a plăcut extraordinar de mult. Să mergi în extra-sezon este mult mai fain decât aș fi putut crede. În primul rând, insula e aproape pustie, sunt foarte puțini turiști și vezi în sfârșit localnicii în adevărata lor splendoare, ieșiți din bârlog. E o liniște incredibilă, auzi păsărelele cântând, iar dacă mergi într-o lună acceptabilă precum sfârșit de aprilie, o să dai de o vreme foarte plăcută, în timp ce soarele tot te va prăji suficient cât să remarce colegii de la muncă. În al doilea rând, mai puțini oameni, mai puțină aglomerație, plajele sunt pustii, marea e doar a ta, deși nu poți face baie decât dacă ești foarte curajos, căci apa este rece. Partea bună este că ajungi în Grecia și poți să fii singurul om de pe o plajă, sentimentul este fain.

”Dar nu sunt toate locurile și tavernele închise?!” Well, unele da, altele nu. Tot ai suficiente opțiuni și lucruri de văzut, mai ales că aici nu ești într-un oraș, să-ți faci listă de obiective turistice. Ai marea, și natura de văzut și astea sunt mereu cu program non-stop.

Peisajele

Insula Thassos s-ar putea să fie cea mai verde insulă a Greciei, nu cred că am mai văzut în niciun alt loc atâta verdeață și este o îmbinare perfectă între peisajul muntos și mare. Poți să lenevești la plajă sau să faci drumeții pe munte, cel mai înalt vârf fiind Ipsarion. Poți vedea plantații întinse de măslini, păduri de pin și o vegetație extrem de deasă. În drum spre laguna Giola, în timp ce mergi cu mașina pe coastă, poți vedea în mare delfini care fac sărituri. Păsărele cântă, miroase a liliac și trandafiri proaspăt înfloriți, este o nebunie pentru orice nature lover. Și pustiimea face locul ăsta și mai frumos, te poți bucura de el pe deplin, fără să te bruieze nimeni. Cred că, de altfel, am explorat o bună parte din insulă fiind singurii oameni pe o rază de 1 km cel puțin.

Satul Panagia

Este un sătuc din munți cu căsuțe albe și albastre, cu străzi înguste și în pantă. Cred că vara e o forfotă mare aici, de nu ai loc pe stradă, dar acum poți auzi chiar susurul izvorului ce trece prin sat. Poți în sâmbăta de dinainte de Paște să te întâlnești cu iepurași adorabili și să mângâi pisici nărăvașe.

Aici este și Biserica Maicii Domnului – unde am fost pentru slujba de Înviere.  Toată viața mea am sărbătorit Paștele doar acasă, căci era sărbătoare de familie, nu de plimbat brambura. Dar acum mă bucur că am avut ocazia să văd cum un alt popor ortodox sărbătorește această zi sfântă (nu că aș fi eu mare creștină, dar antropologic vorbind, eram curioasă). Am fost surprinsă să văd că pentru ei e mai mult o sărbătoare decât un moment trist și evlavios, cum este la noi). La miezul nopții am mers să luăm lumină. Femeile erau îmbrăcate ca de gală, preotul nu își mai știa foarte bine predica și cred că a vorbit vreo 5 minute doar. S-a dat cu petarde de parcă era Revelionul! Am crezut că mor de inimă în curtea Bisericii. După ce s-a luat lumină, toți se pupau pe obraz și își dădeau mâna, parcă se felicitau pentru ceva. Apoi, s-au întors cu toții la taverne să mănânce miel la proțap și (probabil) să bea vin Retsina. Vă zic, ăsta a fost un al doilea Revelion pentru ei.  Oricum, așa aș vrea și eu să sărbătoresc, nu să ascult o lălăială de slujbă 5 ore. 🙂

Thassos

Satul Theologos

Un foarte mic sat medieval, poziționat în mijlocul insulei, printre munți, Theologos mi-a plăcut extraordinar de mult. Viața rustică și veșnicia s-au născut aici, în acest sat cu case din piatră, pisici sălbatice și verdeață multă. L-am vizitat chiar în ziua de Paște și am putut vedea localnici gătiți de sărbătoare, pregătind mâncăruri gustoase acasă sau bucurându-se de ele la taverne. Familiile și prietenii ieșeau la masă împreună, ocupau cel puțin o masă de 20 de locuri și vorbeau, erau fericiți, în timp ce soarele bătea printre copacii uriași. Nu cred că poate fi alt loc în care să fii mai împăcat cu tine.

 

Chiar dacă satul e mic, o plimbare pe străduțe este binevenită și o să vă placă să îi descoperiți arhitectura. În apropiere, este un mic râu și o pădure, vă recomand să mergeți în explorare pentru o drumeție, chiar după o masă de prânz copioasă.

Laguna Giola

Probabil cel mai faimos loc din Thassos și cel mai vizitat de către turiști și români. Da, avem 2 categorii de oameni pe insulă, turiștii și românii. Și acum când am mers erau destui oameni (nu vreau să mă gândesc câți sunt vara), iar majoritatea erau români și bulgari, plus niște greci rătăciți. Însă locul este absolut superb, perfect pentru o bălăceală serioasă. Doar că trebuie să fiți atenți. Deși apa este incredibil de limpede și vezi fundul ei, de fapt, este foarte adâncă. Are între 4 și 8 metri adâncime, iar marginile ”piscinei” sunt pline de arici, așa că e un pic mai dificil să ieși din ea. Era foarte rece apa când am fost eu, dar sunt sigură că vara are temperatura ideală, fiind încălzită de soare. Plus, nu are conexiune cu apa din mare, drept urmare, e mereu caldă.

Ce trebuie să știți este că drumul până acolo este foarte dificil și plin de praf și stânci. Nu recomand o intrare cu mașina, iar pentru mersul pe jos să aveți încălțăminte comodă și care nu alunecă. Dar mergeți să o vedeți, pentru că e absolut minunată.

Agora Antică

În Limenaria veți găsi niște ruine arheologice ale unei piețe publice construite în secolul 4. Poate nu sunteți neapărat fani ruine, dar priveliștea acolo este minunată și spațiu e plin de verdeață și copaci și deși este foarte aproape de port, este multă liniște. Auzi doar albinele bâzâind la flori.

Plajele

Cea mai faimoasă plajă din Thassos ar fi Marble beach, pentru priveliștea incredibilă pe care o oferă: contrastul dintre albul pietrelor și azurul apei. Din păcate, am văzut-o doar pe Internet, căci se făceau reparații în zonă și nu puteai ajunge la ea. Alte plaje minunate deși am mers pe mai multe plaje, întrucât nu eram în sezon, iar multe nu erau amenajate, nu cred că pot să recomand cu adevărat una. Din acest motiv vă sugerez să căutați pe Google Trips ce plaje au un rating bun. Oricum, vremea a fost suficient de frumoasă cât să lenevesc un pic pe prosop și să mă dau cu cremă de soare, chiar dacă nu am intrat în apă.

Pisicile

Da, uite că am făcut o secțiune în articol dedicată pisicilor. Nu o să pun toate pozele pe care le-am făcut, dar o să vă zic doar că sunt extraordinar de multe. Și pe deasupra sunt și foarte rele unele cu altele. Nu cred că am mai văzut pisici atât de teritoriale, jur. Se băteau în ultimul hal, fiecare pisică arăta șifonată. Cea mai dură imagine a fost cu o mâță care avea blana de pe gât și piept plină de sânge uscat. Arăta ca într-un film horror, biata de ea! Cu toate astea, ea nu avea nici pe naiba. Se comporta normal, se plimba de colo colo, nu părea deranjată că ieșise dintr-o bătălie crâncenă. Brr.

Utile

  • Drumul cu bacul pentru 5 persoane și o mașină a costat 42 euro pe sens.
  • Cazarea pentru 3 nopți cu mic dejun inclus și 2 camere de tip studio a costat 450 euro. Complexul era fix pe plajă și avea un personal foarte amabil, curățenia era impecabilă și micul dejun a fost absolut delicios.
  • Am ieșit din Bulgaria pe la Makaza, unde la dus am stat 1 oră la coadă să trecem. Deci fiți pregătiți pentru niște timpi morți.
  • Traseul pe care ne-a dus Waze, Ruse – Makaza e absolut superb, prin munți. Bulgaria are un peisaj chiar foarte frumos, deci poate aveți noroc să nimeriți pe aici.

În concluzie, Thassos este o insulă superbă și merită vizitată. Însă în extra-sezon.

Am facut un curs foto la Dalles GO

Am facut un curs foto la Dalles GO

Întrerupem un pic seria de postări despre mâncare și călătorii ca să vă vorbesc despre ceva care e în strânsă legătură cu mâncarea și călătoriile. Fotografia. Nu am avut niciun vis când eram mică să mă fac fotograf, pasiunea pentru foto nu a apărut peste noapte, ci a evoluat de-a lungul anilor odată cu mine și interesele mele. Categoric o influență mare a avut-o prietenul meu care se uită zilnic la tutoriale de fotografie și știe o mulțime de lucruri. Prima oară când am folosit un DSLR eram în Sibiu, acum 5 ani, în prima noastră vacanță.

Apoi au trecut anii, a apărut Instagram, am început să plec în tot mai multe călătorii și, evident, pozele erau nelipsite. Pozele de pe atunci erau groaznice, dar mie mi se părea că fac o treabă excelentă. Cred că știi că ai ajuns la un nivel ridicat atunci când te poți uita în urmă la ceva făcut de tine și să ți se pară în continuare la fel de bun. La nivelul ăsta vreau să fiu.

Am avut o perioadă plină de poze suprasaturate, aveam impresia că dacă o poză are culori mai intense, atunci sigur e e mai bună. Surprindeam cadre destul de basic, compoziția nu avea nimic deosebit, eram doar un alt turist care făcuse o poză. Dar eu credeam că fac bine.

Fast forward, în septembrie anul trecut am simțit că vreau să fac și altceva pe lângă job. Așa că am ales un curs de foto în ideea că o să mă specializez pe fotografia de mâncare. Am venit la curs hotărâtă, eram singura care deja decisese ce voia sa facă.

L-am avut profesor pe Bogdan Petrice. Tipul are 23 de ani si deja are un portofoliu impresionant, plus realizează editoriale pentru o revistă de lifestyle. A fost super de treabă și, deși nu eram interesată de fotografia de fashion, am avut învățat multe lucruri de la el. Poate cel mai important lucru reținut de mine a fost să gândesc altfel ce vreau să pozez. Apropo de ce ziceam mai sus cu acele compoziții basic. Să nu mai fac poze doar pe centru, să găsesc alte unghiuri. Să încerc lucruri noi, să încerc să-mi creez propriul stil și să apreciez urâtul în frumos.

Am venit chitită pe fotografia de food, iar la finalul cursului mi-am dat seama că nu aș vrea să mai urmez asta neapărat.

Am descoperit, în schimb, că îmi plac foarte mult alte genuri de fotografie, mai fun și mai ușor de realizat: să fac poze pe film, să pozez clădiri, să pozez experiențele din vacanțe, să pozez oameni într-un mediu ales de mine (nu în studio). Și momentan învăț și le testez pe toate, așa cum ni s-a zis la curs să facem.

Să vă zic totuși cum a fost cursul. A durat 12 săptămâni și am avut un mix de teorie și practică. Cea din urmă a fost reprezentată de 3 shooting-uri cu modele care doreau să-și facă portofoliul pentru cariera lor de modelling. Am pozat 2 fete și 1 băiat, ceea ce a fost puțin ciudat la început, că nu știam cum să-i zic să stea, dar in the end, a ieșit bine. Am avut 2 cursuri de Photoshop și aici am învățat să stilizez și să corectez defecte, poate cel mai mișto lucru ever! M-aș specializa în Photoshop ca și retoucher, dacă mă gândesc mai bine.

Pentru partea teoretică am avut niște cursuri în pdf pe care le-am discutat. Erau mainly articole de pe internet scrise foarte simplu, ca să înțeleagă oricine: introducere în fotografie, reguli de compoziție, despre white balance, despre diafragmă, cum să setăm timpul de expunere etc etc. Nu era nici chiar ca la școală, nu erau teorii și definiții, alegerea ta dacă îți iei notiție sau nu. Deci e o experiență foarte personală, fiecare decide pentru sine cât vrea să învețe și cât să se implice.

Ce nu mi-a plăcut la curs:

  • eram destul de mulți într-o grupă, cred că aproximativ 25. Nu au venit toți, unii nu s-au mai întors deloc, dar tot eram prea mulți și e greu pentru profesor să acorde tuturor atenție. Mai ales când aveai nelămuriri la shootings și ne călcam în picioare să pozăm modelul.
  • deși era vorba să primim temă după fiecare curs, nu s-a întâmplat de fiecare dată și nu mereu erau verificate de profesor.
  • organizarea celor de la Dalles GO e inexistentă. M-au sunat de 3 ori să mă întrebe dacă vreau să mă înscriu la examenul final și eu mă înscrisesem deja.
  • examenul final e cam prea simplu, știu că e curs de începători, dar dacă termini 18 grile în 5 minute e cam ciudat.
  • mi-ar fi plăcut mai multă practică, să ieșim afară și să pozăm într-un mediu necontrolabil. Ce-i drept era și iarnă și cam urât afară, dar puteam seta un curs să fie pe lumină și vreme bună, zic.

Îl recomand?

Eu am învățat lucruri despre tehnica mea de fotografie și am aplicat sfaturile primite de fiecare dată când am avut ocazia. Dar asta a fost persoana mea. Și ținând cont de lucrurile care mi-au displăcut, nu știu dacă să spun cuiva să facă asta și apoi să fie nemulțumit(ă). Până la urmă costă destul de mult, 3200 lei, dar pare că au o permanentă reducere de 50%. În fine, am dat 1600 lei, plus 200 lei ca să susțin examenul și să primesc diplomă de acreditare de la Ministerul Muncii. Încă aștept să vină.

Alternativa la cursul ăsta ar fi să cunoașteți un fotograf cu experiență și să ieșiți cu el la o cafea pentru un informal talk. Nu o să vă învețe trucurile sale, dar o să primiți niște sfaturi de început de drum. Apoi, să stați cu Youtube-ul în brațe și să vă uitați la tutoriale. Și, în final, să ieșiți să faceți cât mai multe poze. Practice makes perfect.

Dacă tot suntem aici, hai să vă arăt și câteva fotografii din portofoliul meu final. Cerința a fost să includem fotografii de la shooting-uri, dar puteam avea și fotografii făcute de noi în trecut. Selecția a fost validată înainte cu profesorul.

Preferata mea:

Am mancat la Nikos Greek Taverna

Am mancat la Nikos Greek Taverna

Mai auzisem de locul ăsta, dar nu am avut vreo curiozitate să îl încerc chiar dacă mâncarea grecească este una dintre preferatele mele. De fapt, cred că este pe locul 2 după cea italienească. Sau locul întâi, încă nu m-am decis. Ideea este că mâncarea grecească am savurat-o mai mult în Grecia, iar în țară am evitat să merg în locuri cu specific grecesc de teamă să nu-mi strice amintirile frumoase pe care le am cu această bucătărie. Momentan, nimic nu poate depăși ce am mâncat în Timișoara, la restaurantul Kos, cred că este de departe cel mai autentic restaurant grecesc de la noi.

Duminica trecută aveam poftă mare de ceva gustos și ușor, căci tocmai încheiasem o sesiune extreeem de relaxantă de yoga. Dacă sunteți stresați, vă apasă problemele, pisicile voastre sunt nefericite, atunci vă recomand o sesiune de yoga cu Adelina (puteti merge la Elite Gym sambata la ora 20 sau duminica la 11:30). Și nu zic asta doar pentru că e prietena mea, dar she does wonders with your body! Așa, după 1 oră și 30 min de relaxat chakrele, m-a luat foamea și am găsit în zonă, aproape de Piața Alba Iulia, un Nikos Greek Taverna. Nu am apucat să văd interiorul, am stat pe terasă, pentru că era atât de frumoasă și caldă vremea.

Ne-am comandat brânză la cuptor (Buiurdi), cartofi cu brânză, măsline coapte, o salată grecească foarte mare și lipie caldă. Mmm, eram absolut hămesită, iar la final eram sătulă.

Brânza la cuptor a fost chiar bună, deși un pic cam sărată, măslinele coapte au fost o surpriză plăcută și lipia a fost divină. Mă gândesc un pic cu jind la prânzul ăsta. Am auzit că dovleceii sunt, de asemenea, foarte foarte buni aici. Toate cele de mai sus împreună cu un espresso au costat aproximativ 90 lei, deci cred că este un preț corect, mai ales pentru un restaurant cu specific.

A fost bun, m-aș mai întoarce, doar o singură problemă am avut. Servirea nesimțită. Chelnerii păreau că ne servesc cu scârbă și tot ce voiau era să scape odată și de clienții ăștia, să se termine ziua. Nu îi blamez, probabil că aveau lipsă de personal și nu făceau față, dar măcar prefă-te că nu sunt o pacoste pentru tine. Pentru că fix asta a fost senzația cât am stat acolo. Nu mai zic de momentul când am vrut să facem un split de bon, fiecare să plătească partea lui cu cardul. Nu aveau răbdare să asculte ce le ceream, înțelegeau altceva și erau iritați că ei nu au timp de așa ceva. Au avut timp, iar când au venit cu POS-ul și ne uitam pe bon, m-au pus pe mine să fac calculele cât trebuie să plătească fiecare. Wtf! Apoi tot ei probabil au fost revoltați că nu primesc bacșiș. Da, nu las absolut deloc bacșiș dacă sunt tratată așa.

În fine, mai e și un alt Nikos Greek Taverna unde servirea nu e așa proastă? Sau mai bine să caut un grecesc bun cap-coadă? Aștept recomandări în comentarii. 😀

Unde am mâncat în Copenhaga

Unde am mâncat în Copenhaga

Când merg în vacanțe un lucru pentru care mă entuziasmez foarte tare este mâncarea. Cred că au fost puține dăți în care să nu mă bucur de ceva delicios după o zi întreagă de plimbat. Și nu sunt genul care să ia mâncare de la supermarket și să o mănânce în camera de hotel. Nu că ar fi ceva rău cu cei care fac asta, sunt sigură că o fac doar din rațiuni de buget, însă vacanțele sunt pentru mine ocazia perfectă să mănânc în oraș, căci în țară nu o fac prea des. Ok, dacă citiți acest blog o să credeți că vorbesc prostii, dar sunt rare momentele când ies la un restaurant. Și nici nu comand mâncare acasă. Like never.

Copenhaga e acel oraș foarte scump unde te gândești că vei mânca doar de la supermarket, nu? Dar ce faci dacă e ora prânzului, afară sunt minus grade și mai și plouă? Nu ai încotro, trebuie să intri undeva, poate nu neapărat pentru mâncare, dar să-ți tragi sufletul și să te încălzești un pic măcar.

Vă prezint mai jos lista locurilor în care am mâncat, în ordine aleatorie. Nu pot spune că au fost prețuri imposibile așa cum credeam că vor fi, dar nici mici. Oricum, ideea e că nu am murit de foame.

1. Restaurant Vita

Era frig, era seară și eram super obosite după un zbor la 7 dimineața, iar pe Trip Advisor nu găseam nimic care să ne convingă. Așa că am intrat în acest restaurant, care zeci de ani a fost o farmacie (înființată in 1870). Era un piculeț cam fancy, dar serveau fish and chips la un preț ok. Ne-am luat toate același lucru și un Carlsberg.  Un cuplu asiatic care stătea în spatele nostru și ajunsese la 10 minute după noi, a stat o veșnicie să se decidă ce să comande. Noi terminasem de mâncat și ei d-abia se apucau să comande. Au stat foarte mult să calculeze cea mai bună opțiune, dacă își iau felul x și-l împart, atunci ies mai ieftin, dar stai, că el nu vrea ”x” lucru, ci ”y”.

Chelnerii au fost foarte politicoși cu noi, iar unul dintre ei, un domn respectabil, era român.

Cât am cheltuit: 186 DKK / 25 euro / 118 lei

Copenhaga

2. Fabro

Ce am observat în Copenhaga este că locurile mai accesibile pentru mâncat sunt foarte înghesuite, spațiul este mic. Mna, chiriile or fi mari. Așa este și acest locșor cu italian vibe în care am nimerit, norocul nostru a fost că am găsit una dintre cele 3 mese libere. Am mâncat niște bruschete și paste absolut delicioase aici. Prietena mea Diana încă se gândește cu drag la pastele astea.

Cât am cheltuit: ~120 DKK / 16 euro / 76 lei

3. Thai Asia 

Mirosea a prăjeală când am intrat, una plăcută, ce-i drept. Am mâncat pentru prima oară în viața mea Pad Thai și a fost delicios. Chelnerița avea o engleză de nu înțelegeai nimic. În astfel de situații eu aplic metoda „smile and wave”. Poate ne descurcăm prin limbajul trupului. Berea a fost foarte scumpă aici, dar mâncarea vine în porții gigantice, ca la orice asiatic care se respectă.

Cât m-a costat: 144 DKK / 19 euro / 95 lei

*menționez că pentru prânz îmi alocasem o medie de 25 euro. 

4. Frenchy

Nu prea am găsit așa multe locuri nice de brunch și breakfast pe cât ne așteptam. Oare pentru ei nu e așa important micul dejun? Nu de asta ai nevoie pentru rețeta daneză a fericirii? Dar Frenchy a fost nice, un loc cozy, cu elemente french, plasat în subsolul unei clădiri. Am mâncat un mic dejun sățios și foarte bun. Cam scump, ce-i drept, pentru o masă de dimineață. Cred că asta a fost singura ocazie în care mi-am depășit suma stabilită per masă. Pentru mic-dejun aveam alocați 15 euro.

Cât am cheltuit: 135 DKK / 18 euro / 90 lei

5. Next Door Cafe

Un alt loc delicios pentru mic dejun, chiar mai avantajos ca și preț. Arată ca un mic tattoo shop, iar chelnerul părea american. Ei zic că pregătesc pâinea în casă și că au multe lucruri homemade. Eu mi-am luat monstruozitatea delicioasă de mai jos împreună cu un Capuccino gigantic.

Fetele și-au luat clătite și am citit (plus că au confirmat și ele) că blueberry pancakes sunt the shit. Neapărat să vă comandați asta dacă ajungeți pe acolo.

Cât am cheltuit: 90 DKK / 12 euro / 59 lei

6. Wagamama

Un modern asian food chain. A fost o experiență cam impersonală, chelnerița care ne-a întâmpinat nu a fost așa drăguță, iar mâncarea destul de basic și scumpă, if you ask me. Partea bună este că aici am descoperit o combinație absolut delicioasă de Pak Choi cu usturoi călit în sos de soia. Wow, trebuie să îmi fac asta acasă căci a fost prea bun.

Cât am cheltuit: ~90 DKK / 12 euro / 57 lei

7. Sporvejen Byens Burger Bar

Acesta este un restaurant compus dintr-un fost tramvai. Da, ai citit corect. Practic, mănânci într-un vagon. Atunci am realizat că, de fapt, orașul nu are deloc tramvaie, au fost interzise de primar in 1972 fiind înlocuite cu metroul. Am venit aici pentru că aveam poftă de burgeri, dar sunt foarte basic, nu au nimic wow. Porția e mare, în schimb, a fost greu de terminat. Merită pentru decor.

Cât am cheltuit: ~120 DKK / 16 euro / 76 lei

8. Gasoline Grill

Ok, asta s-ar putea sa fie cel mai vânat restaurant de noi. Ne-am chinuit sa ajungem la el prin frig, crezând că este în exterior și d-abia așteptam să încercăm burgerii lor. De ce? Păi, în afara faptului că sunt recomandați de toată lumea, au apărut într-un top internațional ca fiind cei mai buni din Copenhaga. Sau chiar Danemarca. Nu mai am articolul respectiv ca să-l linkuiesc, dar am auzit numai de bine despre el. Păcat că nu i-am putut încerca. Nu sunt un restaurant per se, se apropie mai mult de fast food ca și locație, destul de mică și ea. Așa că în toate dățile când am dat peste Gasoline Grill fie era o tonetă și trebuia să mănânci afară, în frig, fie era prea mic spațiul și nu aveai loc, fie era închis (în cadrul unui fost mini food market). Deci ghinion pentru noi, dar mergeți voi și să-mi spuneți și mie cum a fost. Am văzut că burgerii încep de la un preț de 75 de coroane daneze.

9. Long Feng

S-ar putea ca ăsta să fie cel mai comunist restaurant asiatic pe care l-am văzut până acum. Era absolut pustiu, am fost singurii clienți cât am stat acolo. Mâncarea a fost bună și accesibilă ca preț, aveau niște meniuri dedicate și îți puteai alege așa ca să ieși mai ieftin. Eu mi-am ales un meniu vietnamez (parcă).  Toaleta era cel mai mic loc din Univers în care puteai să faci pipi, o adevărată experiență.

Cât am cheltuit: 116 DKK / 15 euro / 76 lei

10. Torvehallen food market

M-am bucurat de food market-uri în Dublin, Madrid și Barcelona și am fost chiar curioasă să văd ”piața” din Copenhaga. În exterior puteai cumpăra fructe, legume și flori de tot felul. În interior aveai multe standuri cu mâncare, evident. Am bălit peste tot și deși nu mi-am luat nimic de mâncare, am pozat tot și toate. Ok, mint, mi-am luat o limonadă de soc cu afine, ghimbir și mentă. A fost plăcută la gust, la fel de plăcut era și tipul de la care cumpărat-o. Mmm, blond cu ochii albaștri.

Peste tot am plătit exclusiv cu cardul și poți face un shared bill, fiecare să plătească partea lui. Bacșișul nu e mandatory, în unele locuri îl poți lăsa separat, într-un recipient dedicat. În altele, cum ar fi la acel restaurant woo, POS-ul te întreba dacă vrei să lași bacșiș. Cam incomod să răspunzi cu „nu” în timp ce chelnerița ține POS-ul.

Sunt curioasă, ăsta e primul meu articol dedicat mâncărurilor din vacanțe. V-ar plăcea să continui? Aștept comentariile voastre. 😀

Am mâncat la Mamizza…

Am mâncat la Mamizza…

…și a fost demențial de bună pizza! Ha, și cu rimă! A fost una dintre situațiile acelea foarte rare, când mergi cu niște așteptări uriașe și chiar îți sunt îndeplinite. Mamizza este un restaurant deschis de câteva luni, pe strada Tunari, în apropiere de metrou Ștefan cel Mare și face parte din grupul Kane & Camionetta. La Kane nu am ajuns încă, dar vizita din weekend m-a convins că trebuie să ajung să degust și meniul acela.

Mamizza are un vibe super fain, decorul e un mix de industrial cu tradițional, dar foarte modern totodată. Deși ar putea părea super hipster-ish și casual, ca orice loc în care se servește pizza, Mamizza e un pic diferit. Nu vreau să zic că e formal, nu chiar până într-acolo, dar chelnerii sunt îmbrăcați în uniforme și servirea ușor protocolară îți dă impresia că se ia foarte în serios acest preparat (pizza), pe care noi de multe ori îl asociem cu acel lucru super rapid de făcut, de mâncat doar ca să țină de foame. Și asta îmi amintește de o memă:

Și la Mamizza nu e cazul, pizza e treabă serioasă și asta se simte în gustul ei. Meniul este foarte variat, ai o mulțime de opțiuni, iar pizzele apar în 2 categorii: Neonapoletana și napoletana. Din ce am observat, cele din prima categorie au avut ingrediente mai fistichii și combinații mai puțin neobișnuite. Ce mi s-a mai părut interesant este că aveau nume de fete sau de orașe din Italia. Probabil că rețetele care poartă nume de orașe sunt, de fapt, rețete originare din zonele respective.  În meniu mai ai și paste sau salate, plus desert, cum ar fi tiramisu.

pizza
pizza

pizza

Mâncarea

Am început cu niște pahare de vin și 1 prosecco și am zis să comandăm mai întâi un aperitiv, scria în capul listei că sunt pentru ”sharing”. Ok, hai să luam așa. Ne-am comandat niște mozarella prăjită cu un sos de roșii foarte bun, pesemne că era de casă. Gustos, nu zic nu, dar cam lame să servești 3 bile într-un recipient în care evident ar încăpea mai multe. Plus, acum dacă mă gândesc mai bine, pentru că era ”sharing” și noi eram 3 fete la masă, e doar o coincidență că am primit 3 bile? Au costat 20 lei, dar mai bine mă lipseam. Restul aperitivelor erau 30 și un pic sau spre 40, probabil singurele variante pe care ar fi meritat să dai banii.

pizza

Nesatisfăcute și ușor confuze cu acest aperitiv, ne-am întâmpinat cu bucurie pizzele. Eu mi-am luat o pizza Cetara (o comună din provincia Salerno, regiunea Campania) care avea drept descriere „pomodori giallti, fior di latte, burrata, anchois, busuioc proaspăt) și arăta astfel:

pizza

Am ales cu greu din toate pizzele pentru că voiam ceva nou, dar totodată ceva safe. Sunt un pic tradiționalistă la capitolul pizza, îmi place să merg mereu la sigur, pentru că e un preparat așa bun, nu vreau să-l ”stric” cu combinații ciudate, precum pui sau porumb sau ananas. Doar din întâmplare am descoperit că adooor pizza cu anghinare și cea mai bună de acest fel este la Animaletto. La Mamizza nu aveau nimic cu anghinare, din păcate. Dar am riscat acum și a meritat, căci pizza din poza de mai sus a fost absolut demențială și nu mă așteptam să-mi placă, mai ales cu tot sosul acela de lapte.

S-a mai comandat la masa noastră și pizza cu Guacamole și Salame. Din nou, nu credeam că o să-mi placă vreodată să mănânc pastă de avocado pe pizza, dar iată-mă astăzi aici. Am evoluat ca individ, la fel și papilele mele gustative. Și cred că Mamizza e genul de loc care poate să convingă orice tradiționalist în gândire (care mănâncă pe repeat Quatro Stagioni) că o pizza tradițională, rețetă napoletană este fix ce trebuie.

pizza

pizza

Animaletto are pizza bună, dar la Mamizza e nivelul următor. Oricum, tot voi merge și la Animaletto, fiind singurii la care am găsit anghinare în rețeta lor de Capriciosa.

Servirea

Am ajuns la ora prânzului, sâmbăta, imediat după începerea programului: 12:00 – 15:30. Apoi se ia o scurtă pauză de 3 ore, iar la 18:30 restaurantul se redeschide până la ora 23. Și în intervalul acela de prânz este foarte full, iar rezervările se fac doar pentru grupuri de 8 persoane. Deci dacă veniți pe la ora 13:30 s-ar putea să găsiți mai greu o masă liberă. Și chiar dacă era plin, chelnerii s-au mișcat foarte rapid și erau foarte politicoși.

Merită pizza?

Da, de 3 ori DA.