Autor: simona

Cum imi planific o vacanta

Cum imi planific o vacanta

Faptul că în my day to day job trebuie mereu să planific ceva și să mă asigur că nu mi-a scăpat nimic din vedere, nu aveam cum să nu aplic acest obicei și în pregătirea vacanțelor.

Prima regulă pe care o „impun” atunci când plec cu prieteni este trezitul devreme. Nu pot să pierd jumătate de zi dormind, mai ales când avem doar un city break la dispoziție. Unii acceptă o trezire pe la 7:30 -8:00, alții nu prea. În Marsilia am avut cea mai întârziată ieșire din casă, la ora 11. Bine, să zicem că am mâncat micul dejun până atunci, dar tot eram un pic în stare de șoc. Fetele aveau o rutină a dimineții la care nu voiau să renunțe.

Cum aleg destinația

Nu cred că am avut vreodată un moment în care a trebuit să stau să mă gândesc unde să merg și să fie nevoie să fac o listă. Poate cu excepția vacanțelor în care plec cu grupuri de prieteni, în rest, e la noroc de inspirație și bilete de avion. Dacă găsesc bilete ieftine către o destinație nevizitată până în acel moment, atunci categoric voi pleca către locul respectiv. Pe lângă a mă consulta cu alte persoane privind experiențele lor sau a citi pe internet, eu mai petrec timp în secțiunea de Explore pe Instagram. Găsesc acolo locuri faine și ce obiective turistice să vizitez, plus, unele orașe au conturi dedicate.  Imaginile alea superbe (doh, suntem pe Instagram) cred că au cel mai mare aport în a lua o decizie.  Vă las câteva exemple pe care eu le-am găsit pentru Antalya:

Cum aleg cazarea?

Booking este exclusiv locul în care rezerv cazare. În principal pentru că are acea opțiune de anulare gratuită, astfel dacă mă răzgândesc sau găsesc ceva mai bun, măcar să știu că nu m-am comis cu bani în altă parte.

O alta metodă pe care o practic din același motiv este să caut cazări frumoase pe Airbnb care sunt listate și pe Booking și să le rezerv acolo. Pe Airbnb odată ce faci rezervarea, îți iau banii automat. Acum 2-3 ani când am căutat cazare pentru revelionul din Bologna, am folosit Airbnb, am găsit cu greu ceva la un preț ok, cumva de înțeles, dat fiindcă era Revelion. Mi-au luat banii, apoi după 2 zile, am primit un mesaj de la proprietar că și-a rupt piciorul și nu mai poate onora rezervarea. Nasol, a trebuit să aștept să mi se returneze banii ca să-mi iau o nouă cazare, căci alte fonduri nu mai aveam…Plus, prefer hotelurile din motivele pe care le-am mai detaliat în acest articol.

Oricum, indiferent de site-ul pe care faceți rezervarea, vă recomand să citiți întotdeauna recenziile, atât pe cele negative, cât și pe cele pozitive. Sunt unii oameni nebuni care vor da o notă mică unui loc pentru că nu aveau radio în cabina de duș (da, am întâlnit și asta) sau mulți care se vor plânge de același lucru: bed bugs, curățenie precară, gazde neprimitoare, iar pe aceștia trebuie să îi luați în calcul chiar și dacă nu depășesc numeric recenziile pozitive. Considerați-vă niște persoane foarte răsfățate în alegerea cazării potrivite. Limita de „răsfăț” se stabilește în funcție de buget, desigur, dar nu ziceți niciodată „nu” la o cazare curată și într-o zonă safe chiar dacă este un pic mai scumpă. Siguranța și curățenia sunt criterii de aur, eu am făcut rabat la ele în câteva ocazii (pe motiv că sunt zgârcită) și am cam regretat.

Cum aleg obiectivele turistice?

Sfântul Google, recomandările prietenilor și Google Trips. Fac o listă cu acestea împreună cu prețurile de intrare (dacă sunt gratis, cu atât mai bine) și le planific pe zile / ore. Dacă am o vacanță mai lungă ce implică plajă în Grecia, atunci nu prea mă agit, ci merg doar la maximă relaxare. Când plec în city break-uri, sunt mai activă decât o furnică toamna. Și mă întorc super obosită acasă și la birou, de simt că am nevoie de încă o vacanta după vacanta.

Ce iau în bagaj

Am scris deja un articol despre ce iau cu mine în bagaj și cum aranjez lucrurile pentru a avea loc de suveniruri. Sfatul meu este să nu vă încărcați aiurea cu lucruri de tipul „poate o să am nevoie și de asta”, ci mai mult cu „sigur o să am nevoie și de asta”. De exemplu, sigur veți avea nevoie de chiloți.  Pe de altă parte, nu luați o umbrelă cu voi dacă nu plouă cel puțin 90% din timpul petrecut acolo (which would suck). Dacă sunt șanse sporadice de ploaie, atunci un hanorac / geacă cu glugă sau o șapcă ar trebui sa fie suficient.

Companiile low cost nu mai permit îmbarcarea în avion cu 2 bagaje de mână, ci doar unul singur, de mici dimensiuni (rucsac sau geantă), așa că ar fi bine să vă asigurați că vă luați opțiunea de priority ca sa aveți și clasicul troler inclus (la dimensiunile 55 × 40 × 23). La Ryanair am impresia ca e undeva la 8 euro în plus față de costul basic de bilet.

Documente necesare

Pașaport sau buletin, bilete de avion printate sau în mobile app, după caz. Însă nu uitați și de asigurare, eu mi-am făcut-o în fiecare călătorie și mi-am luat pentru toate situațiile. Puteți încheia asigurarea pe Emag și să vă alegeți pragul de acoperire: 10.000 euro, 30.000 euro sau 50.000 euro.  Din fericire, nu am avut niciodată nevoie de asigurare și sper să nu fie nevoie, dar e bine să o ai. Nu se știe niciodată ce se poate întâmpla.

Ah, și dacă sunteți răciți sau aveți alergii în perioada respectivă, plecați cu armamentul după voi ca să nu muriți. Am vizitat Spania în 2 ocazii în care am avut alergie de primăvară (la puf) și pentru că acolo este altă climă, alți copaci, nu am suferit deloc. Dar și ei aveau alergiile lor:

În final, ce să nu uitați să faceți înainte să ieșiți din clădirea de birou: setarea de out of office. Ah, I love it! Odată am setat out of office-ul greșit, iar în martie, trimiteam mail-uri automate cu faptul că mă bucur de vacanta de Crăciun.

Am facut un curs foto la Dalles GO

Am facut un curs foto la Dalles GO

Întrerupem un pic seria de postări despre mâncare și călătorii ca să vă vorbesc despre ceva care e în strânsă legătură cu mâncarea și călătoriile. Fotografia. Nu am avut niciun vis când eram mică să mă fac fotograf, pasiunea pentru foto nu a apărut peste noapte, ci a evoluat de-a lungul anilor odată cu mine și interesele mele. Categoric o influență mare a avut-o prietenul meu care se uită zilnic la tutoriale de fotografie și știe o mulțime de lucruri. Prima oară când am folosit un DSLR eram în Sibiu, acum 5 ani, în prima noastră vacanță.

Apoi au trecut anii, a apărut Instagram, am început să plec în tot mai multe călătorii și, evident, pozele erau nelipsite. Pozele de pe atunci erau groaznice, dar mie mi se părea că fac o treabă excelentă. Cred că știi că ai ajuns la un nivel ridicat atunci când te poți uita în urmă la ceva făcut de tine și să ți se pară în continuare la fel de bun. La nivelul ăsta vreau să fiu.

Am avut o perioadă plină de poze suprasaturate, aveam impresia că dacă o poză are culori mai intense, atunci sigur e e mai bună. Surprindeam cadre destul de basic, compoziția nu avea nimic deosebit, eram doar un alt turist care făcuse o poză. Dar eu credeam că fac bine.

Fast forward, în septembrie anul trecut am simțit că vreau să fac și altceva pe lângă job. Așa că am ales un curs de foto în ideea că o să mă specializez pe fotografia de mâncare. Am venit la curs hotărâtă, eram singura care deja decisese ce voia sa facă.

L-am avut profesor pe Bogdan Petrice. Tipul are 23 de ani si deja are un portofoliu impresionant, plus realizează editoriale pentru o revistă de lifestyle. A fost super de treabă și, deși nu eram interesată de fotografia de fashion, am avut învățat multe lucruri de la el. Poate cel mai important lucru reținut de mine a fost să gândesc altfel ce vreau să pozez. Apropo de ce ziceam mai sus cu acele compoziții basic. Să nu mai fac poze doar pe centru, să găsesc alte unghiuri. Să încerc lucruri noi, să încerc să-mi creez propriul stil și să apreciez urâtul în frumos.

Am venit chitită pe fotografia de food, iar la finalul cursului mi-am dat seama că nu aș vrea să mai urmez asta neapărat.

Am descoperit, în schimb, că îmi plac foarte mult alte genuri de fotografie, mai fun și mai ușor de realizat: să fac poze pe film, să pozez clădiri, să pozez experiențele din vacanțe, să pozez oameni într-un mediu ales de mine (nu în studio). Și momentan învăț și le testez pe toate, așa cum ni s-a zis la curs să facem.

Să vă zic totuși cum a fost cursul. A durat 12 săptămâni și am avut un mix de teorie și practică. Cea din urmă a fost reprezentată de 3 shooting-uri cu modele care doreau să-și facă portofoliul pentru cariera lor de modelling. Am pozat 2 fete și 1 băiat, ceea ce a fost puțin ciudat la început, că nu știam cum să-i zic să stea, dar in the end, a ieșit bine. Am avut 2 cursuri de Photoshop și aici am învățat să stilizez și să corectez defecte, poate cel mai mișto lucru ever! M-aș specializa în Photoshop ca și retoucher, dacă mă gândesc mai bine.

Pentru partea teoretică am avut niște cursuri în pdf pe care le-am discutat. Erau mainly articole de pe internet scrise foarte simplu, ca să înțeleagă oricine: introducere în fotografie, reguli de compoziție, despre white balance, despre diafragmă, cum să setăm timpul de expunere etc etc. Nu era nici chiar ca la școală, nu erau teorii și definiții, alegerea ta dacă îți iei notiție sau nu. Deci e o experiență foarte personală, fiecare decide pentru sine cât vrea să învețe și cât să se implice.

Ce nu mi-a plăcut la curs:

  • eram destul de mulți într-o grupă, cred că aproximativ 25. Nu au venit toți, unii nu s-au mai întors deloc, dar tot eram prea mulți și e greu pentru profesor să acorde tuturor atenție. Mai ales când aveai nelămuriri la shootings și ne călcam în picioare să pozăm modelul.
  • deși era vorba să primim temă după fiecare curs, nu s-a întâmplat de fiecare dată și nu mereu erau verificate de profesor.
  • organizarea celor de la Dalles GO e inexistentă. M-au sunat de 3 ori să mă întrebe dacă vreau să mă înscriu la examenul final și eu mă înscrisesem deja.
  • examenul final e cam prea simplu, știu că e curs de începători, dar dacă termini 18 grile în 5 minute e cam ciudat.
  • mi-ar fi plăcut mai multă practică, să ieșim afară și să pozăm într-un mediu necontrolabil. Ce-i drept era și iarnă și cam urât afară, dar puteam seta un curs să fie pe lumină și vreme bună, zic.

Îl recomand?

Eu am învățat lucruri despre tehnica mea de fotografie și am aplicat sfaturile primite de fiecare dată când am avut ocazia. Dar asta a fost persoana mea. Și ținând cont de lucrurile care mi-au displăcut, nu știu dacă să spun cuiva să facă asta și apoi să fie nemulțumit(ă). Până la urmă costă destul de mult, 3200 lei, dar pare că au o permanentă reducere de 50%. În fine, am dat 1600 lei, plus 200 lei ca să susțin examenul și să primesc diplomă de acreditare de la Ministerul Muncii. Încă aștept să vină.

Alternativa la cursul ăsta ar fi să cunoașteți un fotograf cu experiență și să ieșiți cu el la o cafea pentru un informal talk. Nu o să vă învețe trucurile sale, dar o să primiți niște sfaturi de început de drum. Apoi, să stați cu Youtube-ul în brațe și să vă uitați la tutoriale. Și, în final, să ieșiți să faceți cât mai multe poze. Practice makes perfect.

Dacă tot suntem aici, hai să vă arăt și câteva fotografii din portofoliul meu final. Cerința a fost să includem fotografii de la shooting-uri, dar puteam avea și fotografii făcute de noi în trecut. Selecția a fost validată înainte cu profesorul.

Preferata mea:

Impresii din Malmö, Suedia

Impresii din Malmö, Suedia

Dacă vă planificați vreo vacanță spre Copenhaga, să șțiți că trebuie neapărat să aveți în vedere și un mic trip către Malmö, în Suedia. E la doar 35 de min distanță cu trenul și ajungeți să îi vedeți și pe suedezi și să aflați care este rețeta lor de fericire. Eu dintr-o singură zi mi-am dat seama că fericirea lor constă în a locui în apartamente decorate identic. Am trecut pe lângă un bloc care la fiecare fereastră, cu foarte mici diferențe, avea amplasate lămpi și flori (orhidee). De sus până jos. Deci toți acei vecini au considerat că sufrageria lor trebuie să conțină aceste 2 item-uri puse la fereastră ca să se minuneze turiștii de ele.

Biletul dus-întors e destul de scump, aproape 26 euro, dar eu zic că merită să spuneți că ați vizitat 2 țări într-o singură zi. Mai mult de atât, puteți vedea podul ce leagă Danemarca de Suedia, lung de 8 kilometri, suspendat deasupra mării. Deși nu este mai impresionant decât ce poți vedea în Istanbul, priveliștea este superbă, iar lumina aceea specifică iernii îi oferă o aură aparte. Mi-a plăcut mult.

Malmö e un oraș tânăr. Conform Wikipedia, 48% din locuitori are sub 35 de ani. Nu știu dacă am remarcat asta pe stradă, dar mi se pare fain. Când am fost, totuși, atentă la oamenii din jurul meu, am făcut contact vizual cu un suedez care mi-a zâmbit larg. A fost simpatic.

Arhitectura orașului reprezintă un mix de clădiri vechi (în centrul orașului) cu unele extraordinar de moderne și care te fac să spui wow, căci sunt inedite. Dacă e cineva pasionat de street photography și arhitectură, o să vă placă mult aici. Câteva exemple:

 

Partea bună la Malmö după ce ați trecut prin Copenhaga este că totul pare și este mai ieftin. În primul rând pentru că nu e capitală,  iar în al doilea rând, coroana suedeză e mai avantajoasă decât cea daneză. 1 coroana suedeză este 0.45 lei versus cea daneză care este 0.63 lei.

Drept urmare, mai mare mi-a fost uimirea când la muzeul din Castelul Malmö și am plătit doar 18 lei intrarea. S-ar putea să fie cel mai avantajos preț pentru un muzeu din străinătate.

Ce am vizitat:

1. Castelul Malmö

Inițial am crezut că voi vizita un castel pe bune, dar apoi l-am văzut la fața locului și mi-am dat seama că, de fapt, este un muzeu.  Și apoi, shocking twist, am căutat pe Google când mă pregăteam să scriu acest articol și am văzut că până la urmă era un castel! Nu știu pe ce parte am intrat, dar noi am fost doar la muzeu.  Asta e, mergeți voi și pentru mine. Oricum, muzeul a fost fain, am văzut câteva expoziții foarte interesante de artă și despre perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, cât și o expoziție a la Hollywood, cu ținute reale, purtate de actrițe în filmele suedeze/

Și tot în cadrul aceluiași muzeu am mai văzut o expoziție cu animale împăiate și un mini-aquarium! Da, am văzut pești de tot felul. Am mai spus că pentru toate asta am dat doar 18 lei?

2. Marea

Iubesc orice oraș care are deschidere la mare și la plajă dacă se poate. Apa mă sperie (pentru că nu știu să înot), dar atâta timp cât o privesc de la o distanță sigură, mi se pare că e foarte liniștitor să fiu în preajma ei. Iar aici am văzut marea stând frumos pe această băncuță, la soare. Pe gratis.

3. Biserica St. Peter

O biserică frumoasă, construită în secolul al 14-lea, fiind biserica principală a orașului. Are un altar uriaș, fiind unul dintre cele mai mari din țările nordice. Cel mai interesant lucru aici a fost mini-steagul LGBT pe care l-am găsit fix lână locul de unde puteai cumpăra lumânări.

4. Magazin second-hand

Nu pot rata o sesiune de shopping și nu pot trece nepăsătoare pe lângă un second-hand. Înainte să mă judecați, să știți că tot ce cumpăr dintr-un astfel de magazin este întâi dezinfectat, apoi spălat la mașină și călcat. 🙂 Am intrat în multe magazine d-astea în România, dar niciodată în altă țară. Cum este? Păi, au foarte foarte multă marfă, nu miroase urât, hainele sunt în stare bună și au o varietate incredibilă. Am plecat cu o minunăție de converși la 50 lei.

5. Biblioteca orașului

Spațiu public, accesibil tuturor în mod gratuit. Și arată superb cu ferestrele sale uriașe, mi-ar fi plăcut să petrec mai mult timp acolo, să citesc o carte:

6. SF Bokhandeln (bookstore)

Aici nu am mai ajuns, din păcate, pentru că nu ne-am coordonat cu ora de închidere, care era undeva la ora 16:30, într-o zi de duminică. Însă am văzut în vitrină un Hulk gigantic și părea locul potrivit pentru toți cei care sunt fani comic books, supereroi și SF.

Am mâncat într-o fostă seră

Am avut o singură masă în Malmö, cea de prânz. În spatele castelului de care povesteam mai sus se afla o grădină cu legume și flori. În luna martie erau prezente doar varza de Bruxelles și narcisele. Nu mi-am dat seama exact dacă spațiul respectiv aparținea de primărie sau nu, pentru că pe plăcuțe scria în suedeză.

Iar în zonă am găsit o căsuță și o fostă seră transformată în restaurant.  Te duceai în căsuță, comandai, îți aduceau mâncarea pe tavă și te deplasai cu ea în seră. În funcție de preparat, puteau să te servească ei.  În seră era extraordinar de cald și era mult soare, ceea ce nu ne-a deranjat neapărat, mai ales că veneam din prea mofturoasa Copenhaga cu vremea ei. Eu am comandat următoarele feluri (plus o bere) și totalul notei a fost 90 lei. Decent.

 

Dacă vreți să explorați Malmö și vreți să vă umpleți timpul cu multe activități, vă recomand acest cont de Instagram unde aveți orașul transpus în postări și story-uri super faine.  Nu știu cine se ocupă de el, probabil un localnic binevoitor.

Șiiii vă las cu mai multe poze!

Am mancat la Nikos Greek Taverna

Am mancat la Nikos Greek Taverna

Mai auzisem de locul ăsta, dar nu am avut vreo curiozitate să îl încerc chiar dacă mâncarea grecească este una dintre preferatele mele. De fapt, cred că este pe locul 2 după cea italienească. Sau locul întâi, încă nu m-am decis. Ideea este că mâncarea grecească am savurat-o mai mult în Grecia, iar în țară am evitat să merg în locuri cu specific grecesc de teamă să nu-mi strice amintirile frumoase pe care le am cu această bucătărie. Momentan, nimic nu poate depăși ce am mâncat în Timișoara, la restaurantul Kos, cred că este de departe cel mai autentic restaurant grecesc de la noi.

Duminica trecută aveam poftă mare de ceva gustos și ușor, căci tocmai încheiasem o sesiune extreeem de relaxantă de yoga. Dacă sunteți stresați, vă apasă problemele, pisicile voastre sunt nefericite, atunci vă recomand o sesiune de yoga cu Adelina (puteti merge la Elite Gym sambata la ora 20 sau duminica la 11:30). Și nu zic asta doar pentru că e prietena mea, dar she does wonders with your body! Așa, după 1 oră și 30 min de relaxat chakrele, m-a luat foamea și am găsit în zonă, aproape de Piața Alba Iulia, un Nikos Greek Taverna. Nu am apucat să văd interiorul, am stat pe terasă, pentru că era atât de frumoasă și caldă vremea.

Ne-am comandat brânză la cuptor (Buiurdi), cartofi cu brânză, măsline coapte, o salată grecească foarte mare și lipie caldă. Mmm, eram absolut hămesită, iar la final eram sătulă.

Brânza la cuptor a fost chiar bună, deși un pic cam sărată, măslinele coapte au fost o surpriză plăcută și lipia a fost divină. Mă gândesc un pic cu jind la prânzul ăsta. Am auzit că dovleceii sunt, de asemenea, foarte foarte buni aici. Toate cele de mai sus împreună cu un espresso au costat aproximativ 90 lei, deci cred că este un preț corect, mai ales pentru un restaurant cu specific.

A fost bun, m-aș mai întoarce, doar o singură problemă am avut. Servirea nesimțită. Chelnerii păreau că ne servesc cu scârbă și tot ce voiau era să scape odată și de clienții ăștia, să se termine ziua. Nu îi blamez, probabil că aveau lipsă de personal și nu făceau față, dar măcar prefă-te că nu sunt o pacoste pentru tine. Pentru că fix asta a fost senzația cât am stat acolo. Nu mai zic de momentul când am vrut să facem un split de bon, fiecare să plătească partea lui cu cardul. Nu aveau răbdare să asculte ce le ceream, înțelegeau altceva și erau iritați că ei nu au timp de așa ceva. Au avut timp, iar când au venit cu POS-ul și ne uitam pe bon, m-au pus pe mine să fac calculele cât trebuie să plătească fiecare. Wtf! Apoi tot ei probabil au fost revoltați că nu primesc bacșiș. Da, nu las absolut deloc bacșiș dacă sunt tratată așa.

În fine, mai e și un alt Nikos Greek Taverna unde servirea nu e așa proastă? Sau mai bine să caut un grecesc bun cap-coadă? Aștept recomandări în comentarii. 😀

Unde am mâncat în Copenhaga

Unde am mâncat în Copenhaga

Când merg în vacanțe un lucru pentru care mă entuziasmez foarte tare este mâncarea. Cred că au fost puține dăți în care să nu mă bucur de ceva delicios după o zi întreagă de plimbat. Și nu sunt genul care să ia mâncare de la supermarket și să o mănânce în camera de hotel. Nu că ar fi ceva rău cu cei care fac asta, sunt sigură că o fac doar din rațiuni de buget, însă vacanțele sunt pentru mine ocazia perfectă să mănânc în oraș, căci în țară nu o fac prea des. Ok, dacă citiți acest blog o să credeți că vorbesc prostii, dar sunt rare momentele când ies la un restaurant. Și nici nu comand mâncare acasă. Like never.

Copenhaga e acel oraș foarte scump unde te gândești că vei mânca doar de la supermarket, nu? Dar ce faci dacă e ora prânzului, afară sunt minus grade și mai și plouă? Nu ai încotro, trebuie să intri undeva, poate nu neapărat pentru mâncare, dar să-ți tragi sufletul și să te încălzești un pic măcar.

Vă prezint mai jos lista locurilor în care am mâncat, în ordine aleatorie. Nu pot spune că au fost prețuri imposibile așa cum credeam că vor fi, dar nici mici. Oricum, ideea e că nu am murit de foame.

1. Restaurant Vita

Era frig, era seară și eram super obosite după un zbor la 7 dimineața, iar pe Trip Advisor nu găseam nimic care să ne convingă. Așa că am intrat în acest restaurant, care zeci de ani a fost o farmacie (înființată in 1870). Era un piculeț cam fancy, dar serveau fish and chips la un preț ok. Ne-am luat toate același lucru și un Carlsberg.  Un cuplu asiatic care stătea în spatele nostru și ajunsese la 10 minute după noi, a stat o veșnicie să se decidă ce să comande. Noi terminasem de mâncat și ei d-abia se apucau să comande. Au stat foarte mult să calculeze cea mai bună opțiune, dacă își iau felul x și-l împart, atunci ies mai ieftin, dar stai, că el nu vrea ”x” lucru, ci ”y”.

Chelnerii au fost foarte politicoși cu noi, iar unul dintre ei, un domn respectabil, era român.

Cât am cheltuit: 186 DKK / 25 euro / 118 lei

Copenhaga

2. Fabro

Ce am observat în Copenhaga este că locurile mai accesibile pentru mâncat sunt foarte înghesuite, spațiul este mic. Mna, chiriile or fi mari. Așa este și acest locșor cu italian vibe în care am nimerit, norocul nostru a fost că am găsit una dintre cele 3 mese libere. Am mâncat niște bruschete și paste absolut delicioase aici. Prietena mea Diana încă se gândește cu drag la pastele astea.

Cât am cheltuit: ~120 DKK / 16 euro / 76 lei

3. Thai Asia 

Mirosea a prăjeală când am intrat, una plăcută, ce-i drept. Am mâncat pentru prima oară în viața mea Pad Thai și a fost delicios. Chelnerița avea o engleză de nu înțelegeai nimic. În astfel de situații eu aplic metoda „smile and wave”. Poate ne descurcăm prin limbajul trupului. Berea a fost foarte scumpă aici, dar mâncarea vine în porții gigantice, ca la orice asiatic care se respectă.

Cât m-a costat: 144 DKK / 19 euro / 95 lei

*menționez că pentru prânz îmi alocasem o medie de 25 euro. 

4. Frenchy

Nu prea am găsit așa multe locuri nice de brunch și breakfast pe cât ne așteptam. Oare pentru ei nu e așa important micul dejun? Nu de asta ai nevoie pentru rețeta daneză a fericirii? Dar Frenchy a fost nice, un loc cozy, cu elemente french, plasat în subsolul unei clădiri. Am mâncat un mic dejun sățios și foarte bun. Cam scump, ce-i drept, pentru o masă de dimineață. Cred că asta a fost singura ocazie în care mi-am depășit suma stabilită per masă. Pentru mic-dejun aveam alocați 15 euro.

Cât am cheltuit: 135 DKK / 18 euro / 90 lei

5. Next Door Cafe

Un alt loc delicios pentru mic dejun, chiar mai avantajos ca și preț. Arată ca un mic tattoo shop, iar chelnerul părea american. Ei zic că pregătesc pâinea în casă și că au multe lucruri homemade. Eu mi-am luat monstruozitatea delicioasă de mai jos împreună cu un Capuccino gigantic.

Fetele și-au luat clătite și am citit (plus că au confirmat și ele) că blueberry pancakes sunt the shit. Neapărat să vă comandați asta dacă ajungeți pe acolo.

Cât am cheltuit: 90 DKK / 12 euro / 59 lei

6. Wagamama

Un modern asian food chain. A fost o experiență cam impersonală, chelnerița care ne-a întâmpinat nu a fost așa drăguță, iar mâncarea destul de basic și scumpă, if you ask me. Partea bună este că aici am descoperit o combinație absolut delicioasă de Pak Choi cu usturoi călit în sos de soia. Wow, trebuie să îmi fac asta acasă căci a fost prea bun.

Cât am cheltuit: ~90 DKK / 12 euro / 57 lei

7. Sporvejen Byens Burger Bar

Acesta este un restaurant compus dintr-un fost tramvai. Da, ai citit corect. Practic, mănânci într-un vagon. Atunci am realizat că, de fapt, orașul nu are deloc tramvaie, au fost interzise de primar in 1972 fiind înlocuite cu metroul. Am venit aici pentru că aveam poftă de burgeri, dar sunt foarte basic, nu au nimic wow. Porția e mare, în schimb, a fost greu de terminat. Merită pentru decor.

Cât am cheltuit: ~120 DKK / 16 euro / 76 lei

8. Gasoline Grill

Ok, asta s-ar putea sa fie cel mai vânat restaurant de noi. Ne-am chinuit sa ajungem la el prin frig, crezând că este în exterior și d-abia așteptam să încercăm burgerii lor. De ce? Păi, în afara faptului că sunt recomandați de toată lumea, au apărut într-un top internațional ca fiind cei mai buni din Copenhaga. Sau chiar Danemarca. Nu mai am articolul respectiv ca să-l linkuiesc, dar am auzit numai de bine despre el. Păcat că nu i-am putut încerca. Nu sunt un restaurant per se, se apropie mai mult de fast food ca și locație, destul de mică și ea. Așa că în toate dățile când am dat peste Gasoline Grill fie era o tonetă și trebuia să mănânci afară, în frig, fie era prea mic spațiul și nu aveai loc, fie era închis (în cadrul unui fost mini food market). Deci ghinion pentru noi, dar mergeți voi și să-mi spuneți și mie cum a fost. Am văzut că burgerii încep de la un preț de 75 de coroane daneze.

9. Long Feng

S-ar putea ca ăsta să fie cel mai comunist restaurant asiatic pe care l-am văzut până acum. Era absolut pustiu, am fost singurii clienți cât am stat acolo. Mâncarea a fost bună și accesibilă ca preț, aveau niște meniuri dedicate și îți puteai alege așa ca să ieși mai ieftin. Eu mi-am ales un meniu vietnamez (parcă).  Toaleta era cel mai mic loc din Univers în care puteai să faci pipi, o adevărată experiență.

Cât am cheltuit: 116 DKK / 15 euro / 76 lei

10. Torvehallen food market

M-am bucurat de food market-uri în Dublin, Madrid și Barcelona și am fost chiar curioasă să văd ”piața” din Copenhaga. În exterior puteai cumpăra fructe, legume și flori de tot felul. În interior aveai multe standuri cu mâncare, evident. Am bălit peste tot și deși nu mi-am luat nimic de mâncare, am pozat tot și toate. Ok, mint, mi-am luat o limonadă de soc cu afine, ghimbir și mentă. A fost plăcută la gust, la fel de plăcut era și tipul de la care cumpărat-o. Mmm, blond cu ochii albaștri.

Peste tot am plătit exclusiv cu cardul și poți face un shared bill, fiecare să plătească partea lui. Bacșișul nu e mandatory, în unele locuri îl poți lăsa separat, într-un recipient dedicat. În altele, cum ar fi la acel restaurant woo, POS-ul te întreba dacă vrei să lași bacșiș. Cam incomod să răspunzi cu „nu” în timp ce chelnerița ține POS-ul.

Sunt curioasă, ăsta e primul meu articol dedicat mâncărurilor din vacanțe. V-ar plăcea să continui? Aștept comentariile voastre. 😀

Top lucruri ciudate din vacantele mele

Top lucruri ciudate din vacantele mele

Ciudat este un cuvânt prea dur, dar era mai scurt decât „neobișnuit”, care ar descrie mai bine ce vreau eu să vă povestesc mai jos. Probabil dacă mă citiți de ceva vreme ați văzut că am multe impresii din locurile pe care le vizitez și, uneori, lucrurile mai „ciudate” se pierd în amalgamul de informații pe care îl ofer în fiecare articol.

Tocmai din acest motiv scriu treaba asta, ca să ne minunăm împreună de niște chestii, unele pe care poate și eu am omis să le zic. Știți, genul ăla de lucruri pe care le povestești prietenilor și ei nu te cred pentru că știau altceva. Genul de lucruri care te fac să spui „serios? nu aș fi crezut asta.”

O iau într-o ordine aleatorie.

1. Cel mai bun churros l-am mâncat în Irlanda

Și acest lucru nu se întâmpla nici măcar în Dublin, ci într-un orășel numit Howth. Primele churros (nu știu pluralul) au fost mâncate în Madrid după ce așteptasem cu nerăbdare să încerc. Pentru că nu aveam termen de comparație la momentul respectiv, mi-am zis că e ok,  poate nu neapărat de mine. Apoi, l-am mâncat pe cel din Howth, luat de la un mini street food și mi-am dat seama că în Madrid servisem, de fapt, o poșircă. Nu mă înțelegeți greșit, nu zic că acum trebuie să mergeți în Irlanda pentru asta, doar așa a fost norocul meu. Și a fost divin de bun churros-ul din Howth. Mai vreau.

2. Nu mănânc pizza când merg în Italia

Înainte să vă panicați, să știți că mănânc multe paste, în schimb. Le ador și merg excelent cu un vin alb. Ce dor îmi e de vremurile în care savuram combinația asta și aveam vedere la Lacul Como. Evit pizza pentru că nu pot să o mănânc cu vin sau să am înainte un aperitiv de brânzeturi sau Carpaccio. Deci decizia mea de a nu mânca pizza pornește mai mult de la vin și aperitiv, căci nu se potrivesc foarte bine pentru stomacul meu. Și cred că una dintre cele mai dezamăgitoare pizze le-am mâncat în Burano (Veneția), dacă stau bine să mă gândesc.

3. Primul zbor a fost la Roma…

…în 2015. Yey, I am such a baby. Până atunci călătorisem doar cu autocarul sau cu mașina.

4. Am plătit 20 euro pentru un film, în Londra

Biletul de film mai era și pentru studenți. Deh, m-am dus eu în centru, la cinematograful Odeon (care ar fi un corespondent pentru Patria la noi, dar mai high class) să văd un film. Cred că prețul biletului includea și reclamele, pentru că am stat 40 minute să văd reclame până când a început proiecția.

5. Am stat o săptămână în Maroc și am avut doar un troler de copii cu mine

Da, ați citit bine. Un bagaj super mic în care am înghesuit haine, suveniruri și un fruct Papaya, pentru că de ce nu. Îl luam de la sursă, nu ca toți săracii, din țară de la Mega Image. Și la ce noroc am eu, când am ajuns acasă cu el, s-a stricat și nu am mai putut să îl mănânc.

6. În Barcelona am făcut 30 km pe jos în fiecare zi

Cred că este orașul în care am mers cel mai mult pe jos. În cele 4 zile am strâns vreo 100 km. Aveam dureri mari de picioare în fiecare seară.

7. Am dormit în deșert, la cort

Și am murit de frig. Poate nu vi se pare ceva foarte neobișnuit, doar o să țin minte toată viața acele momente când mă gândeam că o să răcesc foarte tare, o să am probleme cu ovarele sau altceva similar și că o să mor. Sună dramatic, dar dormitul într-un cort (cum e ăla de nuntă) la minus  nu știu câte grade și cu vânt puternic e o experiență foarte intensă.

8. Am vizitat 10 magazine Primark

Sunt obsedată de aceste magazine și nu mă pot abține să nu fac „puțin” shopping când îmi iese unul în cale. Îmi e jenă să spun cât am cheltuit în aceste vizite.

9. Cel mai „ieftin” muzeu a fost în Suedia

Țări nordice, scump, domne, scump. Aici era mai ieftin. În Malmo am vizitat un muzeu dintr-un castel și intrarea a fost doar 18 lei. Cred, și dacă nu mă lasă memoria, că ăsta este cel mai ieftin muzeu vizitat de mine. Și câte am văzut pentru 18 lei! Mai multe expoziții de artă, dintre care una dedicată vestimentației din filmele anilor 40 și cum a evoluat garderoba la Hollywood. Apoi, în același tur am văzut un aquarium foarte fain, cu multe specii de pești, cât și o expoziție cu animale împăiate. Neașteptat de multe lucruri pentru acest preț.

10. Cel mai ieftin bilet de avion m-a costat 60 lei

Dus-întors spre Milano. Am cumpărat biletul în creierii nopții, mai că mă frecam la ochi că nu îmi venea să cred cât de ieftin este.

Cam astea sunt „ciudățeniile” mele. Ar fi probabil mai multe de zis, dar pe măsură ce îmi mai amintesc, le mai notez și apoi o pun de un articol nou. 🙂

KitchenShop a lansat gatesc.ro

KitchenShop a lansat gatesc.ro

KitchenShop aniversează anul acesta 10 ani de existență. Business-ul este 100% românesc și a evoluat de la o cifră de afaceri de 1 milion euro în 2010 la 10 milioane euro în 2018. Compania deține o rețea de 18 magazine: 17 deschise în România și unul în Budapesta, Ungaria.

„Acum 10 ani am fondat business-ul pornind de la pasiunea mea pentru gătit și nevoia de a găsi ustensile de calitate și pe piața din România; de-atunci am crescut și continuăm să creștem într-o categorie de piață în plină dezvoltare, care se bucură de tot mai multă simpatie și interes. Din ce în ce mai multe persoane sunt atrase de cooking. Gătitul nu mai este o simplă necesitate, ci a devenit, pentru mulți, o pasiune, un tool de dezvoltare personală sau chiar o direcție de reorientare profesională.

KitchenShop este alături de aceste persoane, pentru a le face experiența cât mai plăcută, prin varietatea de produse de calitate pe care le oferim”, declară Laurențiu Ilie, Director General și proprietar KitchenShop.

Și anul acesta, compania a lansat și platforma gătesc.ro, cu ocazia aniversării a 10 ani de la inaugurarea primului magazin.  Website-ul vine în sprijinul bucătarilor amatori și profesioniști, oferindu-le acces la rețete culinare testate și atent selectate, precum și șansa de a câștiga bani în schimbul publicării propriilor rețete. “Cu lansarea gătesc.ro ne dorim să creăm cea mai complexă platformă socio-culinară din România. În 2019, aceasta va fi una dintre prioritățile noastre în ceea ce privește investițiile“, a spus Laurențiu Ilie.

Fiecare utilizator primește la crearea contului titlul de “Bucătar Amator” și poate evolua în gradul de Bucătar Pasionat, Mini Chef, Chef, Master Chef și, în final, Legend Chef. Fiecare titlu aduce bucătarului beneficii în premii și în bani din ce în ce mai mari.

Sunt foarte curioasă care va fi evoluția platformei de gătit, dar fiind faptul că la o simplă căutare pe Google ”rețete gătit” am 667.000 de rezultate și competiția pe cooking e foarte mare. Nu mai zic de cei care se folosesc de vlogging pentru a-și împărtăși rețetele (cum ar fi Jamilla).  Dar pare că se anunță investiții mari și susținute periodic, deci vreau să văd ce mai urmează.  Plus, dacă sunteți pasionați de gătit, go for it, înscrieți-vă în platformă. Nu știu dacă mai e vreun alt site de cooking care să se folosească de user generated content și să și ofere ceva în schimb.

Bilet de avion printat sau pe telefon?

Bilet de avion printat sau pe telefon?

Când am început să zbor cu avionul nu concepeam nimic altceva decât să printez biletele de avion și să am grijă de ele ca de propriul suflet. Acum cam toate companiile aeriene oferă opțiunea de a scana biletul direct din app sau printscreenul cu codul. Inclusiv cele low cost, cum ar fi Wizz Air și copilul oropsit, Ryanair.

Însă mai există o companie care vrea print pentru că de ce să nu tăiem mai mulți copaci?… Blue Air. Deși mereu îmi printam biletul (just in case), pentru plecarea din Copenhaga m-am confruntat cu următoarea situație.

Am printat cele 3 bilete de avion, iar pe aceeași foaie, sus și jos, erau trecute niște date, de dus și întors (teoretic). Eram extraordinar de obosită când am făcut printul, deci am scanat rapid foaia cu privirea și am zis că este ok. La 4 dimineața, înainte să-mi vină uberul, am mai verificat încă o dată (cum fac mereu) că am tot ce îmi trebuie la mine: buletin, bani, bilete. Cei 3 B. Dar ce să vezi? Printasem biletele de avion doar pentru întors, nu și dus. Deși văzusem că am date și sus și jos, de fapt, era aceeași rută printată de 2 ori. Panică.

Am luat uberul și pe drum am analizat ce opțiuni aveam:

– să arăt doar mailul cu biletul. Suna bine, dar apoi am citit pe internet că ei nu au un scaner care sa identifice codul de bare de pe un ecran. D-asta pe site-ul Blue Air scrie că după ce faci check-in-ul următorul pas este să printezi biletul. Atât. Nu zice „printează sau vino cu telefonul”. Câteva căutări pe forumuri mi-au confirmat faptul că am nevoie de print.

-să merg rapid la un centru de print. Ok, era 4 dimineața, dar trebuia să fie ceva deschis. Da, la Grozăvești, e un centru care funcționează non-stop. Eu și studenții fără somn ce am fi printat la ora aia. Însă eram deja la Băneasa, prea târziu să mai fac cale întoarsă.

-să printez în aeroport. Poate e vreun centru dedicat care există în aeroport tocmai pentru situații d-astea…Nope, nu e.

În final, am zis că singurii care mă pot ajuta sunt chiar cei de la Blue Air. Așa că am mers la biroul lor de check-in, le-am zis foarte clar că am check-in-ul făcut, dar că biletul meu este pe mail. Mi-au cerut buletinul și apoi au printat ei biletul. Thank God!

Dacă o să treceți vreodată prin situația mea, să mergeți la biroul de check-in al companiei aeriene. Oricum, cel mai simplu este să îl ai pe telefon și mai salvezi un copac.

Pe de altă parte, daca îți crapă telefonul sau îl pierzi sau mai știu eu ce ghinion tehnologic, tot foaia rămâne baza. Dar măcar o luați de la check-in.

Impresii din Copenhaga

Impresii din Copenhaga

O să încep simplu: mi-a plăcut Copenhaga, mi-au plăcut nordicii cu toate tabieturile lor ciudate, cum ar fi joggingul sau mersul pe bicicletă în ploaie și vânt.  Mi-au plăcut clădirile, arhitectura lor, activitățile culturale, mâncarea, apa (canalele), magazinele și bărbații lor. Unii.

Copenhaga trebuie văzută neapărat într-o perioadă mai caldă a anului și nu doar din considerente de vreme, deși are un rol foarte important, o să vă povestesc mai jos. Trebuie văzută începând cu aprilie – mai și pentru că o parte dintre obiective sunt acum închise / în curs de renovare. Parcul Tivoli, de exemplu, care e al doilea parc de distracții din lume și recomandat de toată lumea se deschide abia pe 4 aprilie. Voiam super mult să-l văd, dar iată că nu a fost cu noroc. Berăria Carlsberg avea ceva reparații, așa că unele dintre activități nu ar fi fost disponibile, conform site-ului lor.

Și încă un muzeu în aer liber, un fel de Muzeul Satului nordic, era și el închis, probabil din cauza vremii. Și nu știu dacă și danezii aleg să mai facă reparații în diverse locuri fix în afara perioadelor de sezon, mie asta mi-a fost impresia. Deci vă recomand să vă alegeți oricare altă perioadă decât ianuarie – martie.  Știu, biletele de avion sunt mai ieftine în lunile astea. Noi am plătit 80 euro dus-întors cu Blue Air.

V-ați întrebat vreodată ce este putred în Danemarca? Eu am aflat:

Vremea

Londra este mic copil. Ok, plouă frecvent și asta e nașpa. Dar în Copenhaga mi s-a părut că își bate joc cineva de noi. Într-un minut ploua, apoi nu mai ploua. Ieșea soarele, în secunda 2, dispărea. Bătea vântul, imediat nu mai bătea vântul. Ploua tare și voiam să ne adăpostim? Alergam 1 minut până la primul acoperiș și gata, ploua mai mărunt sau aproape deloc.

Tot frecușul ăsta de ”plouă, nu plouă” e foarte enervant în vacanțe. Nu știi dacă să mergi în locul x care e outdoor sau să te duci indoor și până ajungi acolo vezi că deja nu mai plouă, deci puteai să te duci în aer liber. Ugh. Nu vă obosiți să consultați vreo aplicație de vreme. E la noroc doar. Cel puțin mi s-a părut mai puțin frig față de Amsterdam, anul trecut, am mers chiar în aceleași zile. Sau m-am călit eu între timp.

Dar hai că am prins și soare. Mai mult în ultima zi, dar e ok, ne-am luat suficientă vitamina D când ne plimbam prin Christiania, vă zic mai jos care e faza și cu asta.

Musai de luat? Umbrelă și răbdare!

Transport

Foarte bine pus la punct, de la aeroport este un metrou / tren care te aduce direct în centrul orașului. Noi ne-am luat un City Pass valabil 48 de ore care acoperă 4 zone din Copenhaga (centru, unde cam toate lucrurile se întâmplă) plus drumul de la aeroport și te poți plimba cu ce vrei tu: tren, metrou, autobuz, nelimitat.  A costat 150 coroane, ceea ce înseamnă 20 euro.  Cred că e ok. Vă recomand varianta asta dacă nu mergeți cu bicicleta (care e și mai ieftin) sau pe jos. Nu luați bilete individuale pentru că dacă treceți dintr-o zonă în alta, se contorizează. Am impresia că sunt 20 de coroane pe zonă.

Oricum, Copenhaga e mititică, lejer poți să ajungi pe jos dintr-un loc în altul. Ceea ce vă și recomand să faceți.

Banii

Subiectul sensibil al acestui articol și întrebarea cea mai frecventă pe care am primit-o: ”E scump? Așa am auzit”. Da,  nu e Italia sau mai știu eu ce destinație ieftină din sud. E scump, DAR nu așa dramatic pe cât face toată lumea să pară. M-am dus super panicată acolo și eram gata să fac foamea, să mă aștepte supermarketurile sau cantinele de fast food.  De exemplu, la mâncare, pentru că a fost cel mai cheltuitor aspect, îmi propusesem de acasă să cheltui astfel, la fiecare masă:

  • Mic-dejun: 15 euro
  • Prânz: 25 euro
  • Cină: 30 euro

În niciuna din dăți nu am ajuns la suma stabilită. Ok, poate doar la un mic-dejun unde am dat 16 în loc de 15. Și chiar dacă nu mi-aș fi permis cele de mai sus, supermarket-urile erau bine aprovizionate și aveau prețuri ok-ish. Londra pentru mine a fost mai scumpă, nu Copenhaga.

Chiar dacă sunt în UE, moneda lor este coroana daneză, nu euro. Am vrut să schimb de acasă banii, însă cursul valutar la coroană era ciudat, varia super mult. Apoi, noi aveam în plan și o mini-excursie în Suedia, deci aveam nevoie și de coroane suedeze, dar chiar nu știam cât să schimbăm și pentru acolo. Am zis că plata cu cardul e cea mai bună. Și chiar a fost, nu am avut absolut deloc cash la mine, de niciun fel. Am plătit totul cu cardul, chiar și o sticlă de apă sau o vedere.  La masă, nota putea fi împărțită la 3, astfel încât plătea fiecare partea ei fără probleme.

Au POS-uri peste tot. Aproape! Am găsit o tonetă cu hot dogi de-ai lor și acolo puteai plăti doar cash. Dar a fost un caz singular.

Cazarea

Am stat la Wake up Copenhagen, e un lanț cu hoteluri în mai multe puncte ale orașului, noi am stat aproape de gară, ceea ce a fost super. Camerele sunt super mici, noi eram 3 fete și la fața locului ne-am dat seama că nu avem loc. Așa că am mai luat încă o cameră care avea o ușă ce dădea în camera noastră. Am plătit 20 euro în plus pe noapte. Mdeah, măcar a fost super curat și plăcut.

Obiective turistice

  1. Orașul liber Christiania

M-am dus ca o floricică să văd acest oraș-enclavă, nu m-am documentat cu nimic, auzisem doar că are niște graffit-uri drăguțe. Mă gândeam că e un fel de Cours Julien din Marsilia, dar nu. Orașul ăsta a încheiat niște acorduri cu guvernul cât să plătească basic utilities (apă, electricitate), dar nu s-ar supune legilor țării. Au și un semn care spune că nu mai ești în UE. Plus, pământul le aparține.

Astea le-am aflat după ce am plecat, căci mi-a stârnit teribil curiozitatea, mai ales după ce am ajuns pe Pusher Street. Un loc foarte colorat, cu lampioane chinezești atârnate, frumos, elegant. Doar că în această atmosferă de sărbătoare lumea făcea și piața și erau multe tarabe înșirate. La fel de frumos, ca într-o zi de luni când ai uitat să cumperi ceva la shopping-ul de sâmbătă, revii lunea pentru completări în cămara de canabis. Da, era o ”piață” de canabis, kilograme întregi și nu mai zic ce miros era. Cred că niște puștani de 12 ani au făcut și ei piața.

Nu suntem în Amsterdam, comerțul și consumul sunt ilegale, dar poliția mai închide ochii la ce se întâmplă acolo. Nu ai voie să faci poze deloc în zona respectivă. Așa că o să vă arăt cealaltă parte happy a orașului, unde zicea explicit că poți să pozezi:

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

E gratis, mergeți.

2.  Strøget

E o stradă lungă pentru shopping, cum au toate orașele mari din Europa. Multe magazine, mulți oameni. Da, am fost la shopping, nu m-am putut abține, mai erau și reduceri. Merită să faceți o mică plimbare.

3. Portul Nyahvn

Cel mai popular loc, probabil. Nu aveți cum să-l ratați și vă recomand să faceți o plimbare cu barca pe canal. Durează o oră și este tur ghidat, plus, costă mai puțin decât te-ai aștepta. Am plătit 50 coroane, asta înseamnă 6 euro. Vezi orașul, afli istoria sa. Așa am descoperit că la marginea lui există un fel de ”mahala” pe bărci, oameni care locuiesc ilegal în niște bărci fără să plătească ceva. Ocazional, primăria vine și îi alungă.

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

Copenhaga

4. Mica Sirenă

Un alt obiectiv foarte popular și pe cât e de popular, pe atât de ciudat este că stă într-un loc deloc turistic.  Ce mi se pare trist la statuia asta e faptul că a trecut prin atâtea: a fost decapitată, i s-au furat brațele, cineva a pus explozibil sub ea și așa mai departe. Arată bine căci a fost restaurată, dar ce are lumea cu ea?!

Copenhaga

5. Palatul Christianborg

Este sediul Parlamentului danez. L-am vizitat și pe interior, mai exact, apartamentul regal. Arată foarte bine și vă recomand să luați și o vizită la grajduri, pentru căluți. 😀 Un pic scumpicel aici, cam 12 euro să vezi o singură chestie, cum a fost în cazul meu, apartamentul regal. Însă e și ceva gratis în toată treaba asta, puteți urca în turn, de unde vedeți tot orașul.

Copenhaga

Copenhaga

6. Schimbarea de gardă de la Amalienborg Palace

Citisem pe Internet că este de văzut. Gărzile pleacă la ora 11:30 de la Castelul Rosenborg și execută schimbarea  la Palatul Amalienborg la ora 12:00. Nu a fost nimic wow, am prins o schimbare de gardă la un palat din Praga mult mai faină.  Când steagul este arborat la palat înseamnă că regina este acasă. Și era.

7. Magasin du Nord

Un fel de Cocor nordic poate fi numit. Are multe magazine de toate felurile și faceți shopping. Prețurile sunt mari, ce-i drept, dar măcar ne-am adăpostit de ploaie. Și mi-am luat un gel de gomaj cu 7 euro.

Copenhaga

8. Frederick Church

Nu cred că am văzut nicio biserică la ei care să perceapă taxă de intrare.

9.  Muzeul de Artă Ny Carlsberg Glyptothek

A nu se confunda cu berăria, da? Este amplasat fix lângă întrarea în Parcul Tivoli. Au o seră de grădini foarte frumoase și am văzut câteva colecții de artă foarte faine, plus mumii! Intrarea a costat cam 10 euro.

Copenhaga

Copenhaga

10. The Royal Library

Sau ”Black Diamond”, cum i se mai spune clădirii, construită în 1995.  Asta pentru că atunci când soarele strălucește într-un anumit punct, clădirea reflectă lumina ca un diamant. Puteți intra în librărie ca să faceți aceste poze minunate, e gratis:

Copenhaga

Copenhaga

Unde nu am ajuns din diverse motive și neapărat vă recomand să mergeți. Da, recomand lucruri fără să le fi văzut, am citit pe net că sunt mișto. Veți citi și voi aceleași lucruri:

Ce am învățat despre danezi? Nu foarte multe, cred că o să-mi iau și eu cartea aia cu rețeta daneză a fericirii. Ce știu momentan este că folosesc multe lumânări la masă și pentru decor. Am citit că îi ajută la ”hygge”, acel sentiment de coziness și wellbeing.  Le plac foarte mult narcisele, sunt absolut peste tot, în ciuda frigului.  Ar merge pe bicicleta și dacă ar veni Apocalipsa. Nu îi deranjează frigul, îi călește să trăiască până la 100, probabil. Am văzut cel puțin 3 oameni care făceau baie în apă, când erau 0 grade afară (real feel).  Nu se trezesc la 7 dimineața sâmbăta (ca noi) și nu vin la 9 dimineața să mănânce, tot sâmbăta.  Dar vin la un moment dat, pe la 10.

Alte poze:

Mai am articole mișto despre Danemarca, stay tuned!

Am mâncat la Mamizza…

Am mâncat la Mamizza…

…și a fost demențial de bună pizza! Ha, și cu rimă! A fost una dintre situațiile acelea foarte rare, când mergi cu niște așteptări uriașe și chiar îți sunt îndeplinite. Mamizza este un restaurant deschis de câteva luni, pe strada Tunari, în apropiere de metrou Ștefan cel Mare și face parte din grupul Kane & Camionetta. La Kane nu am ajuns încă, dar vizita din weekend m-a convins că trebuie să ajung să degust și meniul acela.

Mamizza are un vibe super fain, decorul e un mix de industrial cu tradițional, dar foarte modern totodată. Deși ar putea părea super hipster-ish și casual, ca orice loc în care se servește pizza, Mamizza e un pic diferit. Nu vreau să zic că e formal, nu chiar până într-acolo, dar chelnerii sunt îmbrăcați în uniforme și servirea ușor protocolară îți dă impresia că se ia foarte în serios acest preparat (pizza), pe care noi de multe ori îl asociem cu acel lucru super rapid de făcut, de mâncat doar ca să țină de foame. Și asta îmi amintește de o memă:

Și la Mamizza nu e cazul, pizza e treabă serioasă și asta se simte în gustul ei. Meniul este foarte variat, ai o mulțime de opțiuni, iar pizzele apar în 2 categorii: Neonapoletana și napoletana. Din ce am observat, cele din prima categorie au avut ingrediente mai fistichii și combinații mai puțin neobișnuite. Ce mi s-a mai părut interesant este că aveau nume de fete sau de orașe din Italia. Probabil că rețetele care poartă nume de orașe sunt, de fapt, rețete originare din zonele respective.  În meniu mai ai și paste sau salate, plus desert, cum ar fi tiramisu.

pizza
pizza

pizza

Mâncarea

Am început cu niște pahare de vin și 1 prosecco și am zis să comandăm mai întâi un aperitiv, scria în capul listei că sunt pentru ”sharing”. Ok, hai să luam așa. Ne-am comandat niște mozarella prăjită cu un sos de roșii foarte bun, pesemne că era de casă. Gustos, nu zic nu, dar cam lame să servești 3 bile într-un recipient în care evident ar încăpea mai multe. Plus, acum dacă mă gândesc mai bine, pentru că era ”sharing” și noi eram 3 fete la masă, e doar o coincidență că am primit 3 bile? Au costat 20 lei, dar mai bine mă lipseam. Restul aperitivelor erau 30 și un pic sau spre 40, probabil singurele variante pe care ar fi meritat să dai banii.

pizza

Nesatisfăcute și ușor confuze cu acest aperitiv, ne-am întâmpinat cu bucurie pizzele. Eu mi-am luat o pizza Cetara (o comună din provincia Salerno, regiunea Campania) care avea drept descriere „pomodori giallti, fior di latte, burrata, anchois, busuioc proaspăt) și arăta astfel:

pizza

Am ales cu greu din toate pizzele pentru că voiam ceva nou, dar totodată ceva safe. Sunt un pic tradiționalistă la capitolul pizza, îmi place să merg mereu la sigur, pentru că e un preparat așa bun, nu vreau să-l ”stric” cu combinații ciudate, precum pui sau porumb sau ananas. Doar din întâmplare am descoperit că adooor pizza cu anghinare și cea mai bună de acest fel este la Animaletto. La Mamizza nu aveau nimic cu anghinare, din păcate. Dar am riscat acum și a meritat, căci pizza din poza de mai sus a fost absolut demențială și nu mă așteptam să-mi placă, mai ales cu tot sosul acela de lapte.

S-a mai comandat la masa noastră și pizza cu Guacamole și Salame. Din nou, nu credeam că o să-mi placă vreodată să mănânc pastă de avocado pe pizza, dar iată-mă astăzi aici. Am evoluat ca individ, la fel și papilele mele gustative. Și cred că Mamizza e genul de loc care poate să convingă orice tradiționalist în gândire (care mănâncă pe repeat Quatro Stagioni) că o pizza tradițională, rețetă napoletană este fix ce trebuie.

pizza

pizza

Animaletto are pizza bună, dar la Mamizza e nivelul următor. Oricum, tot voi merge și la Animaletto, fiind singurii la care am găsit anghinare în rețeta lor de Capriciosa.

Servirea

Am ajuns la ora prânzului, sâmbăta, imediat după începerea programului: 12:00 – 15:30. Apoi se ia o scurtă pauză de 3 ore, iar la 18:30 restaurantul se redeschide până la ora 23. Și în intervalul acela de prânz este foarte full, iar rezervările se fac doar pentru grupuri de 8 persoane. Deci dacă veniți pe la ora 13:30 s-ar putea să găsiți mai greu o masă liberă. Și chiar dacă era plin, chelnerii s-au mișcat foarte rapid și erau foarte politicoși.

Merită pizza?

Da, de 3 ori DA.