Autor: simona

Ce mi-am cumparat din Dublin

Ce mi-am cumparat din Dublin

Nu ma pot abtine cand plec in strainatate sa nu cumpar lucruri. Unele suveniruri sunt prea tentante! Alteori, unele au niste dealuri atat de bune incat chiar nu pot sa le zic nu.

In Dublin sunt o multime de magazine cu super oferte, de la cele no name pana la brandurile mari. Tesco spune ca are cele mai mici preturi. Lidl vine apoi si spune explicit si citez:  “we beat Tesco’s prices”. Apoi e Primark (Penneys este numit local) de care sunt deplin indragostita si din care imi cumpar tot timpul cate ceva, de fiecare data cand calatoresc. Si, nu in ultimul rand, in Dublin am gasit niste food hall shops, un fel de piete de aprovizionare foarte fancy din care cumperi carne, branzeturi, fructe si legume proaspete sau poti sa te asezi sa iei masa. Eu am fost in vreo 2 food hall shops (Fallon & Byrne – preturi foarte bune) si am cumparat o tona de mancare. De altfel, imi place la nebunie sa cumpar mancare pe care nu o gasesc in tara.

Pentru suveniruri, va recomand Carroll’s  este un shop plin de lucruri verzi (doh, irish) pe care le puteti lua drept cadou: irish whiskey chocolate, Guiness branded stuff, Leprechaun stuff etc.

Ce food goodies am adus cu mine:

  • Bacon – 2 euro – se vedea deja in poza, dar ce nu se vede este ca e o halca transata acolo. Adica, mananc o saptamana din el
  • Branza – 3 euro – in Amsterdam era mai scump, domne
  • Ciocolata – 2 euro – din gama Deluxe, de la Lidl. Pe la noi nu cred ca am vazut (inca).
  • Ciocolata irish – 2 euro
  • Ghimbirul murat – 0.99 eurocenti
  • Marmelada de portocale – 0.50 eurocenti

  • Trufe cu ciocolata si bere Guinness – 3 euro
  • Sos cu bere Guiness – 3 euro
  • Biscuiti – 4 euro
  • Ciocolata cu whiskey – 1.50 euro

Ce Primark goodies am adus cu mine:

  • Paleta farduri – 10 euro
  • Beauty blenders – 1.60 euro
  • Ser pentru unghii – 0.50 euro centi
  • Pensula machiaj – 1 euro
  • Exfoliant buze – 2.50 euro
  • Iluminator – 4 euro
  • Iluminator (2) – 1 euro
  • Lumanare de Craciun – 1 euro
  • Masca de par – 1 euro
  • Oja si primer – 1 euro fiecare
  • Pulover galben si pufos care nu apare in poza – 16 euro
  • Geanta draguta care nu apare in poza – 6 euro
  • Bereta neagra (tricotata) care nu apare in poza – 2.50 euro

  • Sosete flufy 3 perechi – 3 euro
  • Cuvant decorativ cu lumini – 2 euro (redus de la 6)

Ce goodies literare am adus cu mine:

  • Creion de la Trinity College – 1 euro
  • Carte „Hannibal” luata de la un anticariat – 2 euro
  • Cartea lui Oscar Wilde – 1.50 euro
  • Cartea cu povestile de groaza irlandeze – 14 euro (mai scump, da)

Plus alte maruntisuri si multe vederi pe care le adaug la colectia mea. Costul unei vederi este cam de 0.50 euro centi si 1 euro, depinde de unde le achizitionezi. Nu ma intrebati de totalul celor de mai sus, va las pe voi sa faceti calculul daca sunteti curiosi. Eu nu prea vreau sa lesin gandindu-ma cat am cheltuit.

Oricum, concluzia acestui articol este ca se gasesec suveniruri la pret avantajos in Dublin, desi este catalogat ca un oras scump. In urmatorul articol o sa va povestesc mai mult despre cum m-am descurcat la capitolul bani.

Pana atunci, daca v-a placut articolul asta, poate vreti sa stiti ce mi-am luat si din Amsterdam.

Cum sa iti faci bagajul intr-un mod eficient

Cum sa iti faci bagajul intr-un mod eficient

Sunt un om zgarcit si incerc sa economisec cat mai mult posibil. Asa ca nu cumpar niciodata bagaj de cala, il prefer pe cel de mana, mai ales ca il stiu in siguranta cu mine, in avion. Dar evident acesta trebuie sa se incadreze in niste dimensiuni si o greutate max de 10 kg. Cand am plecat in Maroc, desi am stat o saptamana, tot bagaj de mana am avut. Am indesat in el toate lucrurile: nisip din desert, fruct papaya, sandale din bazar etc. Si le vremea aia bagajul meu de mana consta intr-un troler pentru copii.

Cum puteti pregati bagajul de plecare?

In primul rand, trebuie sa va asigurati ca va luati cu voi doar strictul necesar, aviz fetelor, mai ales. Fara cinspe tinute de zi, de seara, fara placa de par, trusa gigant de machiaj etc. Ce imi iau eu pentru un city break:

    O singura pereche de blugi
    O singura pereche de incaltari (ma asigur ca e comoda, potrivita pentru ploaie, noroi etc)
    Un pulover de lana si 2 bluze nu neaparat subtiri, dar nici super groase – ideea e sa nu aiba volum si sa ocupe cat mai putin in bagaj. Fular si caciula, dupa caz.
    Pijamale, de preferat camasa de noapte ca sa fie un singur item
    Periuta de dinti, sapun si deodorant, pieptene
    Sosete si chiloti

Atat, nu vreau sa fiu all dolled up in vacanta, nu am pretentia sa agat vreun tip pe undeva. Vara e mai tricky un pic, caci am nevoie de mai multe tinute pentru ca transpir, nu pot sa port acelasi lucru in fiecare zi. Merg tot pe principiul 1 tinuta pe zi, de preferat sa fie combinatie tricou & pantalon ca sa schimbi doar tricoul. Daca nu, atunci aleg rochite/salopete ca mai putin voluminoase. Si pentru ca e soare si frumos, parca vreau si niste poze de Instagram in care sa fiu draguta. Dar again, fara sa car placa de par & trusa de machiaj dupa mine.

Cum fac? Pentru par, merg cu o zi inainte la salon sa ma spal & usuce cu peria, imi sta foarte bine, aproape pare coafat. (20 lei). Pentru machiaj, iau un tub mic de concealer si un ruj rosu/ roz. Pentru ochi nemachiati port ochelari de soare. Bang, glam AF!

Cum puteti impacheta eficient

In al doilea rand, la dus este simplu de facut bagajul. La intoarcere e crima si pedeapsa. Asta pentru ca eu cumpar multe suveniruri si uneori nu tin cont de spatiul din bagaj. Cateva sfaturi daca sunteti si voi ca mine:

Rulati hainele – astfel ocupa mai putin. Asta e un sfat universal, aveti tone de tutoriale pe Youtube despre cum sa faceti asta. Eu le asez in stil de fortareata, astfel ca in mijlocul geamantanului ramane un spatiu imens in care adaug restul de lucruri.

Eliminati surplusul inutil: sunt unele suveniruri micute puse in cutii ce ocupa spatiu degeaba. Scoateti-le din cutii daca nu sunt fragile. De exemplu, aveam un buretel de machiaj pus intr-o cutie cam mare. Am aruncat-o, pe el l-am invelit intr-un servetel ca sa nu fie umplut de microbi.

Lasati in urma ce e inutil: sapunul, samponul sau pasta de dinti cu care ati venit din tara. Cand aveti un bagaj plin, orice spatiu in plus conteaza. Odata, mi-am aruncat umbrela, nu mai aveam loc pentru ea. In alte dati, am lasat prosoapele de acasa la hotel (erau oricum unele cam jerpelite). Recent, am lasat tricoul de pijama la cazare. Era vechi, oricum. Sa tineti cont de asta cand impachetati – ca va fi necesar sa va descotorositi de niste articole.

Imbracati-va cu tot: da, neaparat. Daca e toamna/iarna, profitati sa va imbracati cu toate hainele cu care ati venit desi o sa aratati ca un luptator sumo. Asta o sa va ofere un troler dedicat doar pentru shopping.

Milogiti-va de partenerul de drum sa bagati si la el alte suveniruri.

Siiiii special pentru voi! Un extra super sfat pretios! Ati gasit un suvenir lichid (bautura, sos etc) pe care vi-l doriti mult de tot, dar depaseste 100 ml? Nicio panica. Mergeti la Primark, cumparati aceste recipiente de sampon/dus cu doar 1.50 euro.

Apoi, luati turnati lichidul in aceste recipiente. Asa am facut eu cu un sos tartar (1.50 euro) pe care mi-l doream mult si cu niste suc bun:

Cu placere!

Ca la mama acasa cu Patrizia Paglieri

Ca la mama acasa cu Patrizia Paglieri

Am fost prezentă în seara asta la un eveniment foarte fain. Dincolo că mă reîntâlneam cu prieteni dragi și mă bucuram de pasiunea vieții mele, mâncarea, am cunoscut-o pe Patrizia Paglieri. Nu are nevoie de introducere, o știți de la Masterchef. Am avut ocazia acum vreo 3 ani să mănânc la restaurantul unde era chef (Fior di Latte) și totul mi s-a părut excepțional. Acum am putut să o văd și în persoană și pot spune că e foarte exuberantă, zâmbitoare, drăguță și aproape „jenată” că i se acorda atâta atenție. Dar e normal, că doar e gazda noii emisiuni de la TV Paprika care se lansează luni.

Da, noua emisiune se numește „Ca la mama acasă” și pe care o veți putea urmări în fiecare luni, de la ora 21. Patrizia va găti o serie de rețete fusion, adică o combinație intre bucătăriile italiană, românească și internațională. Mai mult, va folosi ingrediente simple, accesibile tuturor (de la busuioc, ciuperci de pădure, până la zmeură sau mălai).

Ce mi se pare foarte fain este că îl va avea invitat special pe fiul ei de 22 ani, Francesco. Mama, promit că o să învăț să gătesc așa bine cât să avem și noi emisiunea noastră cândva. 😀

patrizia paglieri

În plus, am o mică surpriză pentru voi. Am primit în exclusivitate 2 dintre rețetele ce vor apărea în episoadele emisiunii. Ca să le savurați fix când vă uitați la emisiune.

Rețetele din emisiune

Avem așa, în primul episod, o rețetă tradițională cu un touch foarte modern: Millefeuille de mămăligă, cu fondue de raclette și bacon

Ca și ingrediente, aveți nevoie de:

• mălai

• 1 lingură de unt

• 200 g bacon

• 200 g cașcaval

• 1 ceapă

• 1 salată

• sare

Și se prepară astfel:

Se fierbe mămăliga la foc mic, se adaugă sarea și untul, apoi se lasă la răcit. Se taie felii și se adaugă peste fiecare felie câte o bucată de cașcaval, o felie rotundă și subțire de ceapă și o fâșie de bacon, până se obțin 3 straturi suprapuse. Se pune millefeuille-ul într-un vas termorezistent și se lasă la cuptor 25 de minute, la 210o C, sau până preparatul devine auriu și se topește cașcavalul. Se servește cu salată verde.

 

Mai rezistați la o rețetă sau nu mai puteți de poftă? Avem într-un alt episod ton în crustă de nuci, cu cremă de pere și mascarpone.

Ingrediente:

• 400 g ton

• 150 g nuci

• 100 g mascarpone

• 1 lingură de unt

• 1 borcan de compot de pere

• scorțișoară

• 1 lingură de unt

• coniac

• sare

Preparare:

Nucile se mărunțesc cu un sucitor, într-o pungă, sau folosind un aparat special. Se dă carnea de ton prin nuci și se prăjește într-o tigaie, cu untul. Se călește câteva minute pe fiecare parte, apoi se flambează folosind coniac. Pentru crema de pere, se omogenizează perele din compot și se amestecă bine cu scorțișoara, brânza mascarpone și un praf de sare. Se servește alături de ton.

O minunăție de arome! Vă recomand să vă uitați la emisiune în fiecare luni, la ora 21!

Activitate de weekend: Webstock 2018

Activitate de weekend: Webstock 2018

În 2012 am auzit prima oară de Webstock, când tocmai începeam și facultatea, deci intram în minunatul domeniu al comunicării. În 2013 am participat la prima ediție și de atunci sunt un oaspete nelipsit. Și în cinci ani de zile am avut ocazia să învăț o groază de lucruri mișto și să cunosc oameni care mi-au devenit prieteni.

Asta e prima mea poză la Webstock cu draga de Andra Nicula pe care o cunoscusem fix atunci și am zis hai să facem o poză împreună:

Anul acesta Webstock a împlinit 10 ani de existență și a fost mai mare ca niciodată. Am văzut multe fețe necunoscute, ceea ce înseamnă că nu prea am mai ajuns la conferințe în ultimul an. În schimb, la gală văd tot mai multe fețe familiare, oameni (colegi) din agenții și de la client. De altfel, am urcat și eu pe scenă să ridic un premiu și să spun două vorbe.

Cele mai faini doi speakeri pe care am avut ocazia să îi ascult: Andreea Esca și Mihaela Noroc. Andreea Esca e savuroasă și plină de umor, deși joacă cartea modestiei cu „nu fac nimic special ca să fiu atât de bună” prea mult. Oricum, e foarte fain să o asculți cum povestește despre viața și munca ei.

Mihaela Noroc, dacă nu o știți, este autoarea The Atlas Of Beauty și un fotograf excelent. E modestă, nu are stofă de speaker, dar vorbește sincer și curat și te inspiră. Eu am adorat-o și nu am putut rata ocazia de a face o poză cu ea.

Webstock 2019, te aștept!

Idei de boardgames cand ai invitati

Idei de boardgames cand ai invitati

Noua mea activitate preferată este ”house parties”. Gata cu mersul în club și la petreceri. Gata cu alcoolul tare. Bun-venit la maturitate, când prefer să beau un pahar de vin, să mănânc o pizza cu ton făcută în casă și să îmi chem prietenii să jucăm ceva. Și am început și eu încet-încet să fac o colecție de boardgames ca să avem din ce alege atunci ne-am plictisit de vorbit despre muncă.

Am strâns mai jos o listă de jocuri care sunt super fun și vă pot fi inspirație dacă nu aveți 20 de ani. Că la 20 de ani mai bine ieșiți în oraș. Mai așteptați să îmbătrâniți un pic pentru boardgames acasă cu prietenii. Mă rog, la 20 de ani tot boardgames jucam, dar cu mai puțin vin. Bun, ia luați mai jos o listă de boardgames mișto, menționate aleatoriu:

1. Activity

Clar unul dintre jocurile mele preferate. Ai mai multe cartonașe cu cuvinte pe care trebuie să le mimezi, desenezi, descrii etc. Ai și opțiunea de a folosi clepsidra să cronometrezi timpul ca să fie mai greu. Am jucat odată două echipe cu o miză foarte mare: cine câștiga, primea un cadou de Secret Santa, în plus față de ce primise deja. Să vă mai spun că am câștigat?

2. Jenga

Există și versiunea de Drunken Tower unde există piese cu porunci de genul ”drink one with the person on the left” sau ceva asemănător. Adică aveți șanse să vă îmbătați un pic ca să fie mai fun atunci când te chinui să scoți piese fără să dărâmi turnul. Sau poți să ai versiunea clasică și să te distrezi la fel de mult. Puteți să-l cumpărați din Jumbo cu 30 lei.

3.  Dixit

Ăsta e joc d-ăla de oameni ”creativi”. So much pressure on you să spui că lucrezi în publicitate, că imediat sar toți pe tine să spună că sigur câștigi, că e floare la ureche. Ok, lucrez în publicitate și nu cred că am câștigat vreodată la acest joc.  Fiecare dintre jucători devine povestitor și cel care dă indiciile descriptive. Apoi, restul trebuie să lase fiecare câte o carte jos care să se potrivească acelui indiciu și lumea votează ce carte cred ei că a fost cea pusă de povestitor.

4. That is you!

Aici o să aveți nevoie de un telefon și de un playstation, plus televizor, evident. Toți jucătorii se conectează cu telefoanele la playstation, urmând să joace un fel de test de socializare. Are și trailer jocul ăsta, mai bine vă uitați la el.Oricum, e suuuper fun și amuzant de jucat cu prietenii. Recomand 10/10.

5. Mima și atât

Nu chiar boardgame, dar ceva să treacă timpul într-un mod mișto. De jucat pe echipe și cu idei de cuvinte cât mai dubioase posibil. 😀

6. Nume de cod

Ai pe masă o serie de cuvinte care pot fi sau nu pot fi în vreo legătură logică și directă. Ai și două echipe cu ”căpitani” care încearcă să dea indicii astfel încât restul oamenilor să ghicească cărțile de pe masă.  E fun și mișto, mai ales când te chinui să găsești o posibilă legătură între soare și maimuță, iar indiciul tău trebuie să fie compus doar dintr-un cuvânt astfel încât oamenii să ghicească atât soare, cât și maimuță. E și la reducere pe elefant. 

7. Femei vs bărbați

Jocul care nu o să le placă unora, pentru că practic se bazează pe ideea că sunt unele lucruri la care bărbații nu se pricep și viceversa. Se formează echipe de femei și bărbați și fiecare tabără trebuie să ghicească niște cuvinte out of their zone. Cum ar fi bigudiuri pentru bărbați și rotopercutor pentru femei. E contra-timp.

8. Cards Against Humanity

Nu cred că mai e nevoie de vreo descriere, dacă nu ați apucat să-l jucați, do it now! Musai de cumpărat și extensii la el, că eu l-am jucat așa mult încât am învățat deja 1000 de cărți de cuvinte sau câte naiba o avea.

9. Exploding Kittens

Joc creat și lansat de The Oatmeal. E genial scris și e cu pisici, deci pentru mine e fix ce trebuie. Vă puteți lua varianta fizică, dar recomand cu tărie aplicația de mobile pentru că are aceleași cărți și e și cu sunet, deci e mult mai mișto. Costă doar 2 dolari amărâți.

10. Popa Prostu

Ok, sigur îl știți. Nu e boardgame, dar dacă vă place să vă ia amețeala după o tură super rapidă (cum mi se întâmplă mie), ăsta e jocul potrivit. Și e ieftin.

Ce idei de jocuri mișto aveți? Vreau să-mi extind lista 😀

Sesiune de gatit la miezul noptii

Sesiune de gatit la miezul noptii

Sunt zile în care sunt o fată foarte leneșă, când nu sunt în stare nici să întind niște brânză pe pâine, iar în alte zile sunt extraordinar de harnică, de nici nu ai văzut așa ceva. Edenia mi-a trimis recent o surpriză faină, am primit din partea lor un pui de 1.5 kg, puiul fiind crescut 81 de zile la o fermă din Franța. Și am zis că musai trebuie să mă apuc să gătesc un pui întreg (pentru prima oară) după o zi la birou, când sunt mega obosită. Dar entuziasmul meu era prea mare, chiar dacă era 8 seara și eu doar aliniam ingredientele pe masă.

Am căutat și rețete, dar în final am ales să-l gătesc după chipul și asemănarea mea. Pardon, după gustul meu, asta voiam să zic. Prietenul meu era entuziasmat că mănâncă ceva deosebit la cină, dar i-am zis că mai are de așteptat și că oricum trebuie să facem poze înainte de toate. Mă gândesc întâi la cititorii mei, hehe. 🙂 Ca și reteță, am mers cu o variantă safe ca să nu stric bunătate de pui, anume l-am umplut și înconjurat cu legume și am făcut un sos  fantastic de smântână cu busuioc, ghimbir și un pic de curry.

Ingrediente

  • 1 ardei roșu gras
  • 2 morcovi
  • busuioc
  • ghimbir
  • 6-7 ciuperci
  • 2 dovlecei
  • ceapă verde
  • usturoi
  • unt
  • condiment pentru pui
  • smântână lichidă

Morcovii i-am călit în tigaie pentru că voiam să fie un pic mai moi atunci când îi bag la cuptor. Restul de legume le-am tocat cubulețe (mai puțin ciupercile) și apoi le-am îndesat în pui. Desigur, rămâi cu o cantitate generoasă, așa că ce a mai rămas am adăugat în tavă, alături de ciuperci.  Am topit o bucată de unt la microunde și am adăugat condimente și niște busuioc. Cu acest amestec am uns puiul și legumele, astfel să nu se ardă în cuptor și să mă asigur că rămâne fraged. Periodic trebuie scos puiul din cuptor pentru a fi uns, cam o dată la 25 minute, aș zice.

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

pui întreg

Totul a ajuns la cuptor, apoi m-am apucat de sosul de smântână. Ăsta e foarte simplu, se pune smântâna lichidă în tigaie, se presară niște curry împreună cu usturoi (pisat), busuioc și puțin ghimbir și se lasă vreo 15 minute la foc mic. Iese o nebunie. Pe acesta l-am adăugat în tavă, peste legume și pui când era spre final. Ah, să nu uit, puiul a stat la cuptor aproximativ 2 ore.  La final, am avut energia și să mai spăl vase, deși eram absolut ruptă de oboseală!

Câteva detalii despre Poulet jaune Fermier d’Auvergne: crescut lent, în cel puțin 81 de zile într-o fermă din Franța, cu alimentație 100% vegetală, fără administrare de antibiotice. Are certificare Label Rouge, puiul de acest fel crește în aer liber, în zone cu iarbă și copaci.

Cred că e o rețetă perfectă pentru ocazii speciale, de invitat socrii la masă și rudele să vadă că te descurci în viață, deci știi să gătești un pui întreg delicios.

Conacul Brâncoveanu din Breaza

Conacul Brâncoveanu din Breaza

Eram în drum spre Transbucegi, iar Breaza era doar ocolul pe care Waze ni-l sugerase ca să mai evităm aglomerația de pe Valea Prahovei.  Primul care mi-a atras atenția a fost parcul, cu același nume, ce era plin de copii care se jucau. Apoi a apărut o clădire mare, somptuoasă și, din păcate, în paragină. Imediat am vrut să aflu ce e acel loc.

L-am presat pe prietenul meu să întoarcă și să ne ducem la conac. Drumul nostru trebuia să fi altul, să urcăm pe poteci și stânci (am făcut și asta apoi), dar mai important pentru mine era să descopăr acel conac. Am povestit aici un pic despre fascinația mea cu clădirile abandonate. Un lucru pe care mi-l doresc nu e doar să vizitez cât mai multe, dar să și intru în ele. Desigur, multe fiind în prag de colaps, în 90% din cazuri nu poți intra pentru că e periculos sau proprietarul nu își dorește vizitatori, chiar dacă ei vizitează ruine.

În orice caz, ne-am oprit pentru, ce credeam eu, o scurtă inspecție a clădirii. Geamuri sparte, bucăți lipsă din acoperiș, fațadă în curs de prăbușire. Am căutat pe Google, era Conacul Brâncoveanu-Bibescu, care anul trecut a fost aproape de a fi demolat pentru a se construi un supermarket în locul său. A fost ridicat în secolul 17-lea și inițial i-a aparținut lui Toma Cantacuzino (de altfel, conacul mai este cunoscut sub acest nume, iar ”Brâncoveanu” este mai mult pentru localnici), apoi lui Gheorghe Bibescu, domnitor al Țării Românești.  În perioada comunistă, a fost naționalizat și i s-a atribuit o nouă funcție: a devenit spital de tuberculoză. Ulterior, a devenit Hotelul Parc și a suportat modificări la nivel de structură astfel încât să acomodeze cerințele unui hotel. În anii 90 a fost cumpărat de un străin care apoi a pierdut conacul în urma unor procese cu moștenitorii familiei Cantacuzino.

L-am pozat în exterior din toate unghiurile posibile. M-am dus la intrare și am încercat să văd prin geam ce e înăuntru. Am văzut în capătul holului o scară frumoasă ce ducea la etaj și o fereastră uriașă (cu geamuri mai mult sparte) prin care intra lumina și crea o aură foarte mișto interiorului. Am suspinat ușor și, fără să-mi dau seama că mă sprijinisem de ușă, am zis cu voce tare ”ah, ce mi-ar plăcea să pot intra”.   Fix, dar fix în momentul ăla, ușa s-a deschis. În primul rând, nu îmi venea să cred că am norocul ăsta. În al doilea rând, wow, asta e magie neagră, vreun spirit rătăcit stă pe aici și eu urmează să fiu subiect de film horror. În al treilea rând, cum de locul ăsta nu e păzit și închis cu lacătul?!

Interiorul era mai rău decât mă așteptam. O cameră avea podeaua complet prăbușită. O alta era plină cu toate gunoaiele posibile. Vântul șuiera peste tot, podeaua scârțâia și mirosea a vechi, a mucegai, a gunoi. Posibil că era și rahat învechit pe acolo, cine știe.  Într-un mic hol, era o lustră care atârna cu tot cu fir din tavan și părea că e gata să cadă oricând. La etaj, singurul mobilier găsit era un dulap trântit în mijlocul drumului. Probabil cineva s-a chinuit să-l fure dintr-un dormitor și a capitulat la jumătatea drumului, lăsându-l vai de el. În altă cameră erau zeci de caiete și hârtii de pe vremea comunismului cu chitanțe și alte lucruri mărunte.

În tot timpul ăsta am stat cu teama că o să vină cineva după noi să ne dea o amendă, căci suntem pe proprietate privată. Deja mă pregăteam psihologic și financiar să o achit. O altă temere a fost că o să pice ceva pe mine, la cât de șubred era totul. Categoric nu aș spune să mergeți și voi acolo.

Acum, conacul aparține unei proprietăți juridice care nu are nici cel mai mic interes de a restaura clădirea. Nu este nici măcar un paznic acolo și, cum ziceam, ușa este deschisă. Lucru care m-a bucurat și întristat, deopotrivă. Eu, om civilizat, voi intra să fac câteva poze, dar alții intră să lase prezervative folosite și să fure din puținul care se mai află acolo.

Conacul Marghiloman

Conacul Marghiloman

Sunt o mulțime de locuri ascunse în țara asta și îmi doresc să le descopăr pe toate. O parte dintre aceste locuri sunt uitate și abandonate de lume.  Eu sunt absolut îndrăgostită de clădirile părăsite, mi se pare că ascund niște secrete fascinante. Și da, fațadele scorojite, grădinile neîngrijite și interiorul distrus îmi provoacă niște sentimente de nostalgie și tristețe, mai ales când știu că o parte din ele ar fi putut salvate de către autorități.  Există cazuri în care au existat fonduri de restaurare, dar o coordonare foarte proastă și lipsa atribuirii unei funcționalități acelei clădiri au condus la o distrugere și mai mare.

Un astfel de caz este Conacul Marghiloman, pe care l-am descoperit recent. Are două etaje și a fost construit între anii 1869 – 1874, arhitectura sa fiind inspirată din cea a reședințelor boierești din secolul al 19-lea. Conacul are o pivniță uriașă, un parter cu 7 camere, un etaj cu 10 camere, un hol central și 2 terase laterale la etajul superior.

Este amplasat în satul Hagiești, comuna Sinești, la 40 de minute de București, cu mașina. Este păzit de un paznic ce ne-a fost și ”ghid” și ne-a povestit un pic despre istoria conacului. A fost construit de Alexandru Marghiloman, fost prim-ministru al României, din perioada Primului Război Mondial.

În perioada comunistă conacul a ajuns în mâna CAP-ului care l-a folosit pe post de magazie. În prezent, aparține statului român, dar conacul arată mai rău chiar și după începerea restaurării, de acum câțiva ani. S-a furat tot ce s-a putut din clădire, absolut tot, inclusiv centrala termică. S-a încercat chiar și furtul stâlpilor de rezistență, căci sunt din fier. Conacul avea o livadă pe vremuri, plină de pomi fructiferi. Nu mai există astăzi. Muncitorii care lucrau la restaurare au tăiat copacii ca să aibă lemne de foc iarna. E trist să vezi că o astfel de bijuterie a ajuns în paragină.

Imagini:

 

Pe unul dintre pereții conacului Marghiloman scrie așa ”Castel blestemat. Ieșiți imediat afară.” Însă nu este blestemat de vreo fantomă, spirit rău sau mai știu eu ce. Este blestemat doar de hoție și incompetență.

Activitate de weekend: Gateway VR Pop-up store

Activitate de weekend: Gateway VR Pop-up store

Zilele trecute am fost invitată la deschiderea unui pop-store de VR, din Centrul Vechi. Și cred că a fost una dintre cele mai mișto activități indoor pe care le poți face, alături de boardgames și  escape room. Mai experimentasem VR-ul în niște ocazii, dar mai mult în variante improvizate. Adică, telefonul pus într-un Google Cardboard și videos de pe YT și în Antalya, la un centru de știință, dintr-un parc de distracții.

Gateway VR studio este primul studio de realitate virtuală din București, cu existență de doi ani și peste 50 de jocuri adunate. Recent au deschis și acest pop-up store, care funcționează fără programare în prealabil și este amplasat în zona FOOD HOOD, pe strada Șelari. Astfel că e un loc chiar foarte fain în care să te oprești înainte de a începe seara. Poți experimenta zborul, călătoria pe lună, pe Marte, urcatul pe Everest sau plimbatul pe fundul oceanului.

Eu am început cu o plimbare pe fundul mării și m-am uitat la pești balene. Frumos, liniștit, balena aia m-a privit prea mult, mi să părea mie. Era atât de aproape de mine încât mi-am ținut un pic respirația. Apoi, am zis că vreau să încerc ceva mai intens și să-mi depășesc frica de zbor.  De altfel, în VR nu îți explorezi doar pasiunile, ci îți poți învinge și fricile.  Unii terapeuți folosesc VR-ul ca să își ajute pacienții să treacă peste temeri. Also, nu sunt doar jocuri, fondatorii Gateway s-au gândit să realizeze și un program de educație pentru aceștia. Reach VR folosește tehnologia de realitatea virtuală pentru a învăța copiii diverse materii.

Cum ziceam, am vrut să încerc ceva cu zburat. Am urcat cu liftul (doamne, cât de real se simțea) și apoi trebuia să merg pe o scândură și să sar de pe ea.  Nope, m-a luat amețeala. Tipa care mă asista m-a luat de mână. Apoi, când a trebuit să zbor efectiv, mi-a adus un scaun. Scaun la un VR!

Am trecut apoi la lucruri mai ”cuminți” pentru o fricoasă ca mine. Am încercat Google Tilt Brush, mai auzisem de el că e mișto. Dar, de fapt, e mega ultra mișto. Ești într-un univers paralel și desenezi, colorezi, creezi ce vrei tu. Mi-am declarat dragostea pentru Diana, de altfel, scriindu-i numele și desenând inimioare. Tot ce îmi doream în momentele alea, e să fie și ea acolo cu mine și să vadă lucrurile fix cum le trăiesc și eu.  Propun să se creeze un ”joined VR”.

Mi-a plăcut mult experiența și aș mai repeta-o de multe, multe ori. Și vă recomand să mergeți acolo sau la studio (e lângă Fabrica) și să vă jucați.

E fun și relaxant. 🙂

Cum a fost la all-inclusive în Turcia

Cum a fost la all-inclusive în Turcia

Să se consemneze că este al doilea all-inclusive din viața mea și în ambele cazuri nu am ales eu această opțiune de cazare.  Și se știe că turcii au fost cei care au lansat conceptul de all-inclusive, dar dacă e să fac o comparație, a fost mai mișto la bulgari.

M-am cazat la un hotel de 5 stele. Cinci stele dacă ar fi fost anii 90, poate.  Complexul era uriaș și avea aproximativ 1000 de camere, cu o recepție grandioasă și cu o zonă de piscină relativ ok. Apoi am vizitat apartamentul pe care îl rezervasem și pot să spun că nu am mai fost așa entuziasmată. Desigur, era drăguț și curat, dar în România ar fi primit 3 stele, poate 4 cu maximă indulgență.  Probabil era de 5 stele pentru că vizavi era marea, ceea ce trebuie să recunosc, era minunat pentru a privi răsăritul. Apusul în cazul meu, căci la 6 când răsărea soarele, rupeam patul de somn.

all-inclusive

Ok, dar care e faza cu all-inclusive? Pentru ce plătești? Păi, pe scurt, plătești să fii hrănit până când poți efectiv să mori și să fii atras de tot felul de activități ale ”echipei de entertainment”.  Astfel dacă ești un țăran din deal, chiar o să-ți placă să petreci 7 zile în complexul unui hotel. Când tu te afli într-un loc spectaculos și numai bun de explorat. Și nu contează ce vârstă ai, tânăr sau bătrân, cred că e mai ok să ieși și să descoperi  locul în care te afli, oamenii, cultura și gastronomia locală. All-inclusive-ul este un mediu artificial care nu-ți va oferi decât amintiri superficiale. Cum ar fi că marțea au avut pui prăjit cu usturoi față de luni, când au avut doar pui prăjit. Înțelegeți voi.

În fine, hai să vă zic concret cum a fost:

Mâncarea

Doar un singur cuvânt o poate descrie și acela este…MULTĂ! Suficient cât să hrănească populația unui oraș mic din România. Sau din Africa. Dureros să te uiți la oamenii care umpleau farfuriile până la refuz și apoi luau mai multe farfurii. Nu e un obicei românesc, să știți. Era diversă, aveai tot ce îți puteai dori și asta nu făcea decât ca alegerea să fie mai grea și mai frustrantă.  Și, mai mult de atât, era foarte greu să-ți faci un platou de mâncare cu opțiuni care să aibă sens! Adică, de ce aș combina acel pește la grătar cu spaghete bolognese, deși eu îmi doresc să le mănânc pe amândouă, dar totuși nu ar trebui să o fac la aceeași masă? La restaurant nu s-ar fi întâmplat asta.

all-inclusive

Inevitabil, ajungeai fie să-ți pui prea mult dintr-un exces de zel, fie să faci o combinație catastrofală și să ți se facă rău. Și să te doară stomacul în loc să te bucuri de vacanță. Da, am avut dureri de stomac în unele dăți și apoi am trecut pe o dietă drastică ce conținea doar brânză și legume. În Grecia nu mi s-ar fi întâmplat asta.

Calitatea mâncării era decentă. Era gătită corect, nimic de reproșat, doar că…niciun fel de mâncare nu a fost excepțional. Nimic nu a avut un gust local autentic. Am ieșit în unele seri în oraș și am mâncat lucruri mai simple și mult mai gustoase decât ce se servea la hotel. Aveam un munte de opțiuni și de mâncare, la propriu, dar nimic nu era cu adevărat memorabil ca și gust. Nimic care să te facă fericit.

Zi de zi am avut impresia că, de fapt, vin să mănânc la o cantină.  Nimic rău în a mânca la o cantină, dar cam rău dacă ea aparține de un hotel de 5 stele și tu te afli în vacanță.

Entertainment

Un alt mod prin care ești ”ținut” în complex, ca pe un turist ce are fantezii în a fi tratat ca un ostatic, este prin entertainment.  Echipa hotelului planifică tot felul de activități zi de zi, astfel încât să se asigure că tu ești în cel mai bun mood posibil, mai ales după ce ai plătit un căcălău de bani pe 7 zile de cazare. Jocuri de polo în apă, petreceri cu spumă, echipe de acrobați, dansatori, petreceri în stil Color Run, you name it. Le vei găsi pe toate acolo în frunte cu un amfitrion cu freză de cocalar care îți va repeta la microfon în fiecare seară ”Have a nice day…have a nice HOLIDAY!!!”.   Distracție garantată!

Nu mint, m-am distrat la petrecerea în stil Color Run, au curs și râuri de șampanie.  Am băut cola cu gheață la greu și m-am băgat la un volei în apă. Dar tot mai bine m-am simțit în afara complexului, descoperind Antalya. Iar despre asta…într-un viitor articol. 🙂

Voi ați fost la all-inclusive, v-a plăcut?