Autor: simona

Coronavirus, de ce ar trebui să rămâi calm

Coronavirus, de ce ar trebui să rămâi calm

În primul rând, pentru că panica nu a ajutat vreodată pe nimeni. Exarcerbarea unui astfel eveniment nu o să facă niciun Coronavirus să dispară și nici nu o să te facă imun(ă).

În al doilea rând, you should take everything with a grain of salt. Sunt multe știri ce amplifică panică, îmi apare una în feed la fiecare 5 minute de refresh. E greu să stai în social media și să fii bombardat de informații panicoase de mai multe ori pe zi. Nu e cea mai bună metodă să rămâi calm, dar poate o varianta ar fi să îți limitezi accesul la un feed, unde nu poți controla 100% faptul că Maricica dă share la site-uri dubioase și să îți alegi singur de unde să te informezi. Am compilat mai jos o listă cu articole și surse pe care le consider oficiale și de încredere care o să te ajute să vezi lucrurile un pic altfel. Cu cifre și facts.

Și niște citate mai jos:

As of 22 February, China has recorded 2,345 deaths from the Covid-19 outbreakHealth officials have confirmed 76,288 cases in mainland China in total. More than 12,000 have recovered.

Articolul din The Guardian este scris pe 23 februarie, dar în mare cam acolo suntem. Deci sunt peste 76.000 de cazuri estimate, dintre care 2345 de decese. Asta înseamnă o rată a mortalității de 3%. Cei mai afectați sunt persoanele în vârstă și cei care suferă de boli de inima sau diabet. Pe scurt, oamenii care au deja un sistem imunitar foarte slăbit. Ușurința cu care se propagă virusul dat fiind și faptul că poți călători atât de ușor oriunde a creat această isterie. Ce nu are impact doar la nivel de sănătate, ci și economic (mai multe evenimente globale importante au fost anulate) sau turistice ( ultimele 2 zile din Carnavalul de la Veneția au fost anulate)

Should we panic? No. The spread of the virus outside China is worrying but not an unexpected development. The WHO has declared the outbreak to be a public health emergency of international concern. The key issues are how transmissible this new coronavirus is between people, and what proportion become severely ill and end up in hospital.

Acum virusul a ajuns în regiunea de Nord a Italiei și de acolo nu mai e mult până la noi, dat fiind faptul că Italia este probabil una dintre țările cele mai frecventate turistic de către români + câți lucrează acolo. Câteva sfaturi de cum au fost prezentate de Vlad Mixich în postarea sa:

Treimea sfântă e asta:

1. Spălăm des mâinile!
2. Stăm acasă la primele semne similare răcelii/virozei: febră, tuse, dureri musculare, oboseală, respirație dificilă!
3. Evităm să ne atingem fața cu mâinile fără să fim spălați pe ele!

Am început chiar să îmi dezinfectez telefonul, ceea ce nu făceam înainte. Am și măști de protecție, dar nu m-am împăcat bine cu ele neapărat, arma mea e fularul peste față.

Nu am vacanțe planificate prea curând în străinătate, nu îmi dau seama care va fi situația peste câteva luni, dar sper să nu devină o isterie generală. Realmente nu sunt îngrijorată pentru mine, ci pentru părinții și bunicii mei, care ar putea fi vulnerabili la această nouă formă de gripă, la fel cum pot fi vulnerabili și la versiunea locală de gripă, ca să îi zicem așa. Doar că ei nu îi zicem cu virus în componentă, deci nu e așa scary, nu? În orice caz, i-am instruit deja și pe ei cu sfaturile de mai sus.

”Am o vacanță planificată într-o zonă cu risc, ce să fac?”

E tricky. Deși poți să fii încrezător și să îți iei toate măsurile de igienă, va trebui să intri în carantină la întoarcere sau să rămâi blocat pe undeva. Ceea ce nu e foarte plăcut. Sau unele zone să se închidă din rațiuni de răspândire a virusului, iar în această situație nu mai ai ce să faci, ci doar să îți anulezi vacanță sau să alegi alt loc mai puțin expus.

Între timp, informare din surse sigure, spălat pe mâini sau folosit gel dezinfenctant și stat acasă (în caz de răceală). Coronavirus în a nutshell.

Coronavirus
Sursa
Conacul Hermes din Viena

Conacul Hermes din Viena

Conacul Hermes nu e chiar un conac, e mai mult un palat și poartă denumirea de Hermes Villa, fiind situat pe domeniul grădinii Lanzier din Viena. Inițial purta numele de Villa Waldruh. Este o reședință privată ce este adesea folosită pentru evenimente, cât și ca spațiu cultural, fiind accesibilă publicului. Deci putem spune că este și muzeu. O să-l tot numesc conac din simplul motiv că-mi place să-l încadrez în lista clădirilor extraordinar de frumoase descoperite mai mult sau mai puțin din întâmplare.

Cum a luat naștere Conacul Hermes?

Franz Joseph i-a oferit soției sale Elisabeta, drept cadou, această vilă situată într-un mediu rural, dar cât să nu părăsească Viena. Astfel că a ridicat vila în grădina Lainzer, ce funcționa și ca domeniu de vânătoare. De altfel, astăzi poți vedea zimbri sau căprioare în acel perimetru protejat. O vilă retrasă în pădure, dar aflată cumva în capitală, era modalitatea împăratului de a-și ține aproape soția, care avea obiceiul să dispară de acasă pentru perioade de timp îndelungate. Se zvonește că bugetul pentru construirea acestui palat a provenit din Fondul de extindere a orașului. Deci iată că și ei le aveau pe ale lor, folosindu-se de banii publici pentru chestiuni private. Ups.

Interiorul Conacului Hermes

Franz Joseph și-a dorit ca interiorul să fie ostentativ și în conformitate cu preferințele personale ale Elisabetei. Pictorul Hans Makart a proiectat vila cu fresce care prezintă extrase din piesa preferată a Elisabetei, Visul unei nopți de vară a lui William Shakespeare. Deși avea un pat imens în stil neo-baroc într-un dormitor decorat somptuos, Elisabeta prefera să-și petreacă noaptea pe o saltea pe podea, lângă fereastră, pentru a avea o vedere asupra cerului înstelat.

Într-una din poeziile ei, Prințesa Elisabeta se referea la vilă ca fiind drept „palatul fermecat din Titania”.

Exteriorul Conacului Hermes

Am putut face fotografii doar în afara clădirii, întrucât perioada deschisă publicului începea undeva din martie. Singurul loc în care am avut acces a fost cafeneaua / restaurantul din incintă. Acolo am mâncat un ștrudel și am băut un capuccino. Am mai zis-o, austriecii fac o cafea absolut excelentă. Ștrudelul a fost meh, nu era chiar proaspăt, dar nu puteam să am pretenții. Era 1 ianuarie, cine putea să-ți servească ștrudel proaspăt atunci?

Exteriorul este absolut superb, iar grădina este foarte mare, perfectă pentru o plimbare romantică. Am prins și o zi cu soare. Cred că locul arată demențial pe timp de vară. Numai bun să te îmbraci într-o rochie albă și să te duci acolo pentru un shooting. Așa, ca de weekend.

Conacul Hermes
Conacul Hermes
Conacul Hermes
Conacul Hermes
Conacul Hermes
Conacul Hermes
Conacul Hermes

Conacul Hermes l-am descoperit din întâmplare. Venisem doar pentru grădină și a fost cea mai frumoasă surpriză să-l descopăr acolo. Însă cred că în viitoarele călătorii, în funcție de cum îmi permite contextul, o să încerc să mai găsesc astfel de hidden gems.

Cum să eviți risipa de mâncare

Cum să eviți risipa de mâncare

Un frigider plin poate fi un confort psihologic. Confortul că nu trebuie să te gândești non-stop la ce mănânci în ziua x, confortul că, uite, ești în sfârșit un adult responsabil. După ce m-am mutat de la ai mei am avut o perioadă de câteva luni în care am umplut coșul de cumpărături cu lucruri inutile, de care eram convinsă că am nevoie.

Pe principiul ”nu se știe”, mai ales că nu stau într-o zonă ticsită de magazine, luam mereu în plus doar ca să am fără să iau în calcul risipa de mâncare. Și unde stau eu, pentru fiecare lucru mic, fie că am nevoie și de o scobitoare, trebuia să merg 10 minute până în Lidl. Nu m-ar deranja mișcarea dacă nu aș fi megaaaa leneșă uneori. Știți și voi cum e. Și dacă Lidl nu avea scobitori, well, nasol. Așa că în zilele de shopping (sâmbăta) când mergeam în Carrefour mă asiguram că am provizii pentru toată săptămâna.

Însă nu făceam mai nimic cu ce cumpăram și multe expirau sau se stricau, adică legumele și fructele. Și era păcat de toată mâncarea aia, de banii dați degeaba, plus mustrarea de conștiință că alții nu au ce mânca și mie mi se strică mâncarea în frigider. Am început să scap de obiceiul ăsta prost într-un mod foarte simplu:

  1. îmi pregătesc mesele pentru o săptămână (vezi aici idei de rețete). Notez pe o foaie tot ce vreau să mănânc, apoi listez toate ingredientele de care am nevoie. Încerc să nu mă abat foarte mult de la listă.
  2. prioritizez alimentele în funcție de ”durata lor de viață”. Adică, întâi gătesc cu cele care nu rezistă foarte mult. Cum ar fi, de exemplu, salata verde. Un piept de pui îl pot băga la congelator și să aștept câteva zile până când îl gătesc. Sau îmi mai cumpăr conserve pe care le pot ține în dulap o perioadă destul de mare de timp.
  3. folosesc și alimentele care sunt aproape…nefolosibile. Nu știu cum să le zic, nu sunt stricate, dar nici nu mai sunt proaspete și ok pentru un consum obișnuit.

Iar la cele de mai sus se mai adaugă câteva sfaturi de care încerc și eu să țin cont cât mai des:

  • cartofii, roșiile, usturoiul, castraveții și ceapa nu trebuie să fie ținute în frigider, ci într-un loc uscat și răcoros
  • portocalele întregi (nedesfăcute) pot rezista cu 2 luni în plus dacă sunt ținute în frigider
  • spațiul din frigider să fie aerisit, alimentele nu trebuie să stea claie peste grămadă
  • țineți într-un singur loc fructele și legumele. Nu amestecați carnea cu fructele și legumele.
  • nu țineți vinul pe ultima tăviță. Băuturile trebuie ținute în compartimentul dedicat, anume pe ușa interioară a frigiderului.

Ce puteți face cu alimentele care nu mai au mult de trăit

Iată un titlu foarte dramatic. Cine vrea să mănânce o banană înnegrită? Sau un măr stafidit? Sau pâine întărită? Nimeni. Dar nici de aruncat nu sunt. Am găsit câteva opțiuni foarte bune prin care puteți salva alimente transformându-le în feluri de mâncare. Toate sfaturile sunt din experiența proprie și personală. 😀

Atenție! Nu înseamnă că puteți folosi lucruri expirate doar pentru a evita risipa de mâncare. What is done is done. Iar carnea nu e bună de refolosit, nu există niciun ”truc” să o faci iar comestibilă.

Mere

Am primit astă-vară o pungă de mere culese de la țară. Am mâncat câteva, dar erau prea multe. Iar merele naturale nu sunt precum cele din comerț, au rezistat foarte puțin. Așa că într-o zi am intrat în bucătărie și mirosea a țuică. Dacă m-aș fi autosesizat mai devreme, aș fi putut face din acele mere o minunată plăcintă. Nu-mi place deloc plăcinta de mere, dar puteam să o aduc la birou sau să i-o aduc părinților. Ca un gest drăguț.

Și asta este o lecție bună de învățat la risipa de mâncare. Dacă ție nu îți place ceva anume, asta nu înseamnă că nu le poate plăcea altora.

Preparat: plăcintă de mere saaaaau oare mergea și un suc de mere?

Pâine

Uneori mai poți uita pâinea pe masă și se întărește. Poți uita chiar o pâine întreagă, d-abia cumpărată. Și atunci ce faci? E păcat să o arunci. Simplu, o prăjești. Fie la cuptor, fie la la prăjitorul de pâine. Și o mănânci așa, la micul dejun sau pentru ce mai ai tu nevoie. Simplu.

Preparat: orice fel de mic-dejun și bruschete cu roșii, usturoi și oregano

Banane

Ohh, this one is so simple. Banana bread for the win! De fapt, de ce ai face banana bread cu banane tari? O să mori apăsând pe ele cu furculița. Deci ăsta este un desert super ușor de făcut și gustos. Și dacă mă gândesc mai bine, cred că o să revin cu o rețetă.

Preparat: banana bread sau piure de banane cu biscuiți dacă vrei să fii copil

Cereale

Să zicem că aici e un pic diferit. Teoretic, le mănânci cu iaurt și lapte și se înmoaie. Dar avem un scenariu în minte în care cumva, nu se știe cum, te-ai pricopsit cu niște fulgi de porumb sau cereale în casă și nimeni nu le mănâncă. Și nu îți place laptele, așa că it’s a no go for you. Le zdrobești și le faci ”pesmet” pentru șnițele. Odată am folosit și muesli, am pus multă sare ca să elimin partea dulce și au ieșit foarte bune.

Preparat: șnițele crocante

Roșii

Mie nu îmi plac deloooooc roșiile moi. Și când văd o roșie mai abătută, mă gândesc că e perfectă pentru niște spaghete cu sos de roșii. Eventual, foarte picante. Merg perfect să ajungă în orice preparat la cuptor, eventual brioșe cu legume, dar și o omletă gustoasă cu legume.

Preparat: orice făcut în tigaie sau la cuptor

risipa de mâncare

Lapte

Nu sunt fan băut lapte gol. Să fie în cafea, prăjituri etc, dar nu beau lapte gol, yuck. Au fost dăți când îmi mai cumpăram o sticlă de lapte și expira în frigider pentru că nu avusesem nevoie decât o singură dată și, evident, nu de 1 litru. Vă recomand acea găletușă de lapte de la Zuzu. Are doar 500 ml, parcă. Când vedeți că e aproape de termen, puteți pregăti un desert cu laptele. Și nu unul complicat, ci unul care durează fix 5 minute și e pe bază doar de lapte. Adică un mușuroi de cârtiță de la Dr Oetker, variantă budincă. E suuuuper bun.

Preparat: orice desert sau acea variantă rapidă de la Dr Oetker în funcție de timpul pe care îl aveți

Cașcaval / brânză

Când am fost în Amsterdam mi-am luat multe feluri de brânzeturi. Nu le-am putut mânca pe toate, iar în timp s-au cam întărit în frigider. Unele nici nu aveau un gust așa bun consumate simple. Ce soluție am găsit la asta?Ocazional facem o omletă cu cașcaval, sos de roșii și fulgi chili. Cașcavalul se topește și omleta are o consistență mult mai bună. E delicioasă.

Preparat: orice fel de omletă.

Salata verde, pătrunjel, leuștean

Salata verde de tricky, chiar trebuie consumată cât mai repede și cât e proaspătă. Puneți-le într-un bol cu apă ca să rămână fresh cât mai mult timp posibil.

Preparat: salate, ciorbe etc

Voi cum mai salvați alimente de la risipa de mâncare?

Idei de prânz la birou

Idei de prânz la birou

Dacă mă urmăriți cumva pe Facebook, ați văzut cel mai probabil că postez aproape în fiecare zi câte un fel de mâncare în Stories – această opțiune de săraci preluată din Instagram. Culmea, deși prefer Instagram Stories, am zis că o să-mi păstrez contul acesta doar cu poze de călătorii și fancy food (când e cazul), nu cu friptură pusă în aceeași caserolă zi de zi.

Dacă nu mă urmăriți pe Facebook, have no fear, iată un blog cu centralizarea tuturor informațiilor de care aveți nevoie. De când am început să-mi pregătesc și să-mi postez ce am ca și prânz la birou periodic mă întreabă cineva de rețetele astea și am zis să le las și în scris să fie pentru toată lumea.

Cum am ajuns să-mi fac mâncare zi de zi?

Obișnuiam să fiu o leneșă și jumătate când mă întorceam seara acasă după muncă sau după muncă și o ieșire în oraș. Mă așezam pe canapea și cu greu mă mai dădeam jos. Sau mai mergeam la sală și veneam pe la 10 acasă, deci după un duș, eram direct în pat scrollând pe Instagram. Nici vorbă să stau să mă gândesc ce o să am ca și prânz la birou.

Dar mi-am zis că vreau să slăbesc odată, căci sunt câțiva ani de zile de când mă lupt cu fluctuațiile de greutate, nu mai am chef să dau bani pe mâncat la cantină, vreau să mânânc mai sănătos etc. Totul a început de la carnea de porc trimisă de ai mei după ce au tăiat porcul. Aveam congelatorul plin și mi-am zis că pot să încep să o fac la grătar cu niște legume alături. Am o tigaie specială pe post de grill. Cu vasele murdare nu sunt responsabilă, deci și ăsta e un avantaj.

E un efect de domino. E suficient să faci mâncare 2 zile la rând și de acolo va fi ușor să-ți intri în ritm. În fiecare vineri îmi scriu pe o foaie tot ce vreau să gătesc pentru săptămâna ce urmează, notez și ingredientele de care am nevoie și apoi a doua zi mă duc la supermarket.

Cum stabilesc cantitățile?

Am un cântar de bucătărie și îmi calculez ce folosesc ca și ingrediente. Aplicația MyFitness Pal îți spune câte calorii au fiecare – poți scana codul de bare al unui produs și ai deja datele trecute în aplicație sau le poți adăuga tu manual. Acum, câte calorii să consumi? Neapărat asta e o discuție de purtat cu un nutriționist și recomand să vă consultați cu un doctor, nu cu Google. Nu recomand înfometarea, nu e o soluție.

Ideile de rețete de mai jos sunt pentru inspirație când nu mai știi ce să-ți la pachet pentru prânzul de la birou. Nu sunt gândite neapărat să slăbești, ci mai mult să mănânci ceva gustos și sănătos. Urmează să primesc curând de la nutriționist și o dietă personalizată, o să văd cum îmi va impacta asta ce meniu aveam deja implementat. Momentan, nutriționista m-a felicitat pentru câte legume mănânc. Legumele e viața mea.

Mâncăruri pentru prânz la birou

Pește la cuptor cu legume

Era ora 11 noaptea, nu mai puteam de oboseală, am aruncat repede într-o tavă toate lucrurile și le-am băgat la cuptor. Până mi-am făcut baie, m-am jucat cu mâțele, una alta, mâncarea era deja gata. Am folosit pește Pangasius (p-ăsta l-am găsit, dar știu că nu ar fi din cel mai sănătos), roșii cherry, varză de Bruxelles, semințe de pin și am turnat peste toate bulion făcut în casă. Ta-daaa.

prânz la birou

Șnițele de soia cu orez brun și curry

Un pachet de câteva bucăți de soia uscată costă nici 2 lei și le găsiți oriunde. Le-am fiert întâi în apă, apoi le-am dat prin ou și pesmet precum niște șnițele normale și le-am băgat la cuptor. Măsline verzi alături plus orezul brun pe care l-am făcut cu curry. Ok-ish, dar soia mi se pare tricky de făcut cât să aibă gust bun, la fel e și tofu. Puteți încerca de test, dar nu vă bazați pe acest preparat. Mă simt datoare să las ideea asta cu watch-out.

prânz la birou

Wrap cu hummus de dovleac, cartofi dulci și legume

Se ia o pungă de tortilla wraps din Kaufland sau Lidl, se unge cu hummus de dovleac, se pun niște cartofi dulci copți la cuptor peste niște salată iceberg și rucola, morcov crud și roșii. Ah, și niște sfeclă. Se rulează și se savurează. Atenție, în schimb, că tortilla are multe calorii.

prânz la birou

Șnițele la cuptor cu legume fierte

De data asta șnițelele sunt din carne de porc, nu soia, căci trebuie să consum odată tot pachetul de carne de la mama. Sunt făcute cu fulgi de porumb ca să fie crunchy – atenție la fulgi, să vă uitați pe ambalaj să aibă un conținut scăzut de zahăr.

prânz la birou

Ravioli cu ricotta, mozzarella și roșii cherry

Am găsit în Lidl cele mai CUTE paste din tot universul, ravioli în formă de inimioare. Ah, iubesc Lidl. Au fost delicioase, le-am înecat în sos de roșii făcut din casă, am pus și niște semințe de pin și oregano proaspăt deasupra. Au fost delicioase. Dacă nu le mai găsiți p-astea în magazin, repetați schema cu orice alt tip de ravioli.

prânz la birou
prânz la birou

Colțunași cu roșii cherry

Dumplings (pe termenul lor original) umplute cu carne tocată și legume. Le-am cumpărat de la magazinul coreean. Pe ambalaj scrie să fie prăjite. Recomand să le faceți la cuptor direct fără niciun pic de ulei. Le savurați cu sos de soia alături pentru că se pot întări.

prânz la birou

Salată de ton cu năut

Ton, năut, salată iceberg, lămâie și castravete. Bun și extra rapid. Vă recomand că năutul să-l luați deja fiert că dacă luați d-ăla crud o să vă blestemați zilele. Trebuie ținut 12 ore la înmuiat și apoi vreo 2 ore la fiert.

Alte variațiuni pe aceeși rețetă:

prânz la birou
Fasole roșie instead
Fasole roșie, ardei gras și ciuperci crude în plus

Carne de porc la grătar cu salată verde și conopidă fiartă

Rețeta într-un singur titlu. Carnea o ung cu foarte puțin ulei ca să nu se lipească și presar niște piper și oregano deasupra. Conopida este congelată și pusă direct la fiert. Ffff bun.

prânz la birou

Salată verde cu morcov ș carne de porc la grătar

Carnea este leftovers de la rețeta anterioară și, mna, ce să mai faci cu ea? O combini cu salată verde, morcovi cruzi (că doar asta ai în frigider) și o felie de lămâie because nobody knows why.

Altă variațiune pe aceeași rețetă:

Aceeași carne de porc cu fasole verde fiartă

Pește cu pak choi, ardei gras, sos de soia și lămâie

Pak choi este acest tip de varză chinezească pe care o divinizez și de fiecare dată când mănânc la un restaurant chinezesc, simt că mă îndrăgostesc tot mai tare de ea. Am găsit-o la reducere în Kaufland (parcă 12 lei?) și am zis să fac în tigaie cu niște sos de soia, plus am pus un capac deasupra ca să stea cât mai mult la abur. Atenție că pak choi se super micșorează.

Ăsta este genul de articol care poate avea a 2-a și a 3-a parte. La cererea publicului 😛 Și aștept și alte sugestii de prânz la birou în comentarii.

Impresii din Viena

Impresii din Viena

Am fost în Viena prima oară acum aproximativ 5 ani și era luna august. Viena era doar unul dintre multele orașe pe care trebuia să le vizităm în vacanța noastră de 1 săptămână, alături de Praga, Karlovy vary, Budapesta, Bratislava și Dresda. Săptămâna noastră a arătat cam așa:

Deci, lucrurile au fost cam pe fast forward și nu am apucat să vedem mare lucru. Am vizitat Palatul Hofburg și mi s-a părut superb. Tot atunci m-am ”îndrăgostit” și de Prințesa Sissi și povestea ei. Am descoperit atunci o serie de versuri scrise de aceasta care mi-au mers la inimă:

And where the sea is at its deepest

There lower me down

Even when storms rage above

Down there will be peace.

Știu că pare că vorbește despre sinucidere, dar pentru mine au rezonat mai mult cu ideea de liniște sufletească. Ceva ce îmi doream pe vremea aceea. Aceste versuri nu le găsiți nicăieri pe internet, cel puțin nu în varianta tradusă. Ce bine că am memorie bună. Despre Prințesa Sissi puteți citi aici, are o poveste de viață foarte interesantă.

Însă nu ea m-a determinat să mă întorc să explorez Viena, nicicum. Pe când era luna august, noi ne gândeam deja unde să ne facem Revelionul. Eu sunt mare fan să îmi petrec sărbătorile în locuri christmassy. Târgul de Crăciun din Viena este mereu în topurile cu cele mai frumoase târguri de Crăciun, deci nu puteam rata asta. Chiar dacă nu am ajuns chiar în ziua de Crăciun, orașul încă avea o atmosferă de sărbătoare, căci urma curând Neujahr (Anul Nou).

Orașul

Viena este incredibil de frumoasă și curată. Aș vrea să detaliez acest cuvânt ”curat”, căci sunt pe cale să îi atribui un sens metaforic. Da, era curat și pe jos (mai puțin în noaptea de Anul Nou), dar e curată privirii. Totul în jur este aranjat, în stare bună, frumos și, în general, bine pus la punct. Arhitectural, jos pălăria, nu vrei decât să faci poze și să te întrebi cum au reușit oamenii ăștia să avanseze atât de mult. Printre altele, ei nu au avut comunism și, mai mult de atât, au rigoarea necesară pentru a construi și păstra acest oraș frumos.

Chiar dacă am văzut orașul mai îndeaproape pe timp de iarnă, îmi amintesc că în acea zi din august, acum 5 ani, Viena arăta superb. Copaci verzi, multe flori, un soare ce lumina toate clădirile. I miss it that too.

Oamenii

Dar de ce nu îmi e dor acum sunt…austriecii. Nu îmi plac deloc ca și popor. Sunt probabil cei mai neprietenoși oameni pe care i-am văzut de când m-am apucat de călătorii. Se spune despre nemți că sunt reci. Ei bine, am vizitat 3 orașe din Germania (turistice și non-turistice) și nemții pe care i-am întâlnit au fost chiar de treabă și zâmbitori. Austriecii, pe de altă parte…sunt reci, reținuți în interacțiuni și probabil că adoră să îți atragă atenția când greșești. Rigoarea e o calitate a lor, iar dacă ești mai zăpăcit, imediat te aduc cu picioarele pe pământ.

Diana a fost de 2 ori împinsă de niște inși care cică nu ar fi avut loc de ea să treacă. Probabil au considerat că nu merge suficient de corect, în linie dreaptă, așa că au trezit-o puțin la realitate. În drumul spre oraș de la aeroport, în tren, au venit 2 controlori. Am aflat că am cumpărat niște bilete și ne-am urcat în trenul greșit. Nu aveai cum să o dai la întors. Plătești un bilet nou sau 150 euro amendă. Regulile sunt reguli, nu contest asta deloc, dar felul în care te ceartă e foarte enervant.

La ghișeul Bibliotecii Naționale pentru care voiam să cumpărăm bilete, am încercat să plătim cu cardul. Mă rog, biata Diana a încercat. Femeia de la casă a certat-o că nu i-a zis de prima oară că nu are card de credit. Apoi, am încercat eu să plătesc, m-a întrebat și pe mine nu știu ce legat de card, m-am pierdut o secundă și apoi s-a răstit la mine de vreo 2 ori să-i arăt cardul. Ori ești perfect, ori…stai acasă.

Știu că e doar jumătatea articolului, dar o să spun de pe acum că nu cred că mă voi întoarce în Austria. Nu mai am de ce, Viena e văzută și nici nu sunt fan al sporturilor de iarnă. Case closed.

Transportul în Viena

Ok, sunt cam supărată pe austrieci, dar trebuie să-i dai Cezarului ce-i al Cezarului. Transportul este incredibil de bine pus la punct. Probabil cel mai eficient sistem pe care l-am testat, alături de cel din Berlin. Oriunde ai locui în oraș, vei avea o gură de metrou aproape, iar autobuzele vin destul de frecvent și la timp. Au o linie de tramvai care merge din centru chiar până la marginea orașului, direct la centrul comercial unde se află Primark. Evident că trebuia să ajungem aici. Inițial am avut rețineri pentru că nu se afla în centrul orașului sau în oraș per-se, dar trust me, cu transportul lor te poți plimba oriunde vrei.

Noi ne-am luat un pass de o săptămână ce a costat 17 euro și includea absolut toate liniile, tramvai, autobuz și metrou. Ca și idee, cel de 72 de ore costă tot 17 euro. Faceți un calcul cât stați și vedeți cum e mai avantajos. Am luat biletele direct din aeroport. Desigur, pentru transportul de la aeroport în oraș sunt costuri separate.

Intrarea la metrou funcționează pe principiul honesty is the best policy. Adică nu au aparate la care trebuie să validezi biletul ca să intri, ci…treci direct. Însă au controlori și dacă te prinde unul, o să fie cam nasol. Amenzile sunt mari și austriecii nu vor negocia cu tine. Ceea ce mi se pare normal, călătorești, atunci plătești. Doar să aibă și o atitudine ok.

Ce nu am reușit să aflu și pentru asta poate veți fi voi în gardă, anume dacă pass-ul valabil o săptămână trebuie validat în autobuz și tramvai (acolo au aparate). Teoretic, aș zice nu, căci acest bilet e mult mai mare decât unul single, de exemplu, și nu are cum să fie compostat.

Obiective de vizitat

Muzeele au fost scumpe și pentru mine luna decembrie a fost deja încărcată de cheltuieli. Am fost și în Strasbourg, am avut zile de nașteri, cadouri de Crăciun de luat, o mie de Secret Santa-uri. Așa că împreună cu Diana am compus o listă cu obiective de vizitat care să fie affordable și să avem ce să facem în acele 4 zile (de luni dimineața până joi seara).

Ce este tricky în această perioadă de sărbători cu Anul Nou, 1 ianuarie etc este faptul că unele muzee pot fi închise sau să aibă un program diferit. Din acest motiv a fost destul de dificil să facem programul pe zile, dar zic că in the end ne-am descurcat foarte bine. Iată ce am vizitat:

  1. Grădina de la Palatul Schonbrunn – Vara sunt convinsă că e un loc desprins ca din Rai, căci și iarna a avut un farmec aparte. Noroc că am avut și vremea bună și ne-am bucurat de priveliște. Nu am vizitat Palatul căci era destul de scumpă intrarea, dar nu ne-am ofticat. Și în exterior a fost perfect. În aceeași zonă este și Grădina Zoologică și eram gata-gata să ne luăm bilet, dar băieții nu erau așa entuziasmați, deci am renunțat și eu și Diana. Cred că am ales bine, căci după aia, ca să ieșim din parc, a trebuit să mergem pe lângă gardul grădinii. Fiind iarnă, nu mai erau decât niște crengi uscate la boscheții ce împrejmuiau gardul animalelor. Deci, am văzut o parte din animale pe gratis. 😀 Intrarea este gratis.
  1. Parcul de distracții Prater – Nu sunt un client tipic al parcurilor de distracții. Am rău de mișcare chiar și în cele mai inofensive aparate. Nu mă pot da în leagăn fără să mă ia amețeala, de exemplu. Dar îmi place să-mi însoțesc prietenii la distracție, să îi văd că se simt bine. Am fost la Prater în 2 seri, am făcut turul în Casa Groazei, m-am dat în mașinuțe și mi-am înfrânt și frica pentru un carousel. Intrarea în parc este gratuită, plătești în ce vrei să te dai. Prețurile variază cam între 2.5 – 5 euro, mi s-au părut acceptabile. Dacă vă prind foamea în parc, neapărat să mergeți la Rollercoaster restaurant, are un design foarte mișto.
Viena
Viena
Viena
  1. Grădina cu fluturi – Avea șanse să fie un tourist trap, dar ne-a plăcut foarte mult. Este o seră decorată pitoresc și adăpostește sute de fluturi tropicali care zboară liber într-un spațiu ce se aseamănă mediului lor natural. Temperatura este de 27 ° C și umiditatea de 80%. Unii fluturi stau complet nemișcați, ai impresia că sunt morți. Poți să ai marele noroc să se așeze un fluture pe tine. În seră sunt numai plante false ce sunt unse cu miere pentru fluturi. Mi se pare o variantă foarte smart pentru a întreține cât mai ușor sera. Intrarea costă 8 euro și chiar merită.
Viena
Viena
Viena
Viena
Viena
Viena
Viena
  1. Muzeul Avortului și al Contracepției – simt că vreau să fac un articol dedicat despre acest muzeu, căci am aflat lucruri foarte interesante which deserve their own spotlight. Vă recomand să ajungeți aici, oricum. Nu vă gândiți că trebuie să aveți o înclinație spre lucrurile sexuale ca să veniți la muzeu, nu este despre asta, ci despre istorie, politica unor regimuri totalitariste și natura umană. Și niște biologie, da. Intrarea este 8 euro.
  2. Piața de mâncare Naschmarkt o piață de mâncare destul de mică și cu prețul destul de mari. Diana și-a luat iubirea vieții ei, ceva dulce cu Nutella. Eu mi-am luat fructul dragonului – o jumătate de fruct (!) – și am dat 5 euro pe el. Nu se compară cu piețele de mâncare din Spania, de exemplu. Puteți da skip.
Viena
Viena
Viena
Viena
Viena
  1. Grădina zoologică Leinzer – Dacă ajungeți în Viena de Anul Nou și nu știți ce să faceți pe 1 ianuarie, iată. Mergeți la Leinzer, acest parc natural ce se întâmplă să aibă animale pe care nu am reușit să le vedem, dar ne-am bucurat de o plimbare excelentă în natură și am vizitat și un conac (despre el, curând). Mi-a plăcut tare mult și chiar dacă parcul se află la marginea orașului, transportul excelent te aduce foarte ușor acolo. Intrarea este gratuită.
Viena
Viena
Viena
Viena
Viena
  1. Cafenele – Viena cred că este orașul unde am băut cea mai bună cafea din câte știu. Vienezii au cultura cafelei și a ceaiului, din acest motiv au și atâtea cafenele celebre ce sunt precum niște locuri de pelerinaj, oameni ce stau la coadă ca să prindă un loc. Astfel de cafenele sunt Cafe Schwarzenberg, Cafe Landtmann, Cafe Homburg și, cea mai cunoscută, Cafe Central. Cafeaua din Viena, indiferent de unde am băut-o, mi s-a părut gustoasă. Da, ăsta e cuvântul.
Viena
  1. Catedrala Sf. Ștefan – Momentan suportă niște reparații pe fațada exterioară, dar este ok de vizitat. Recunosc, interiorul nu m-a dat pe spate, pare genul de loc unde merită să o pozezi doar pe afară. Așa mi s-a părut că este și catedrala din Strasbourg, incredibil de frumoasă pe exterior și doar ok pe interior. Oricum, intrarea este gratuită, așa că merită să o vizitați.
Viena
  1. Biblioteca Națională – Austriecii zic că este una dintre cele mai frumoase biblioteci din lume. Nu contest, arată foarte frumos, dar pentru mine rămâne în top Trinity College din Dublin. Sala are aproape 80 m lungime și 20 m înălțime și este încununată de o cupolă decorată cu fresce. Aici sunt expuse peste 200.000 de volume. Intrarea este 8 euro.
Viena
Viena
Viena

Mâncarea în Viena

Dacă mergi în Viena, atunci trebuie neapărat să încerci șnițelul, ștrudelul, gulașul și ciocolata. le-am încercat pe toate și am fost mulțumită. Nu am fost în căutarea celui mai bun șnițel, deși asta era mâncarea mea preferată când eram copil, întrucât nu au o bucătărie care să mă atragă în mod special. La fel m-am simțit și când am fost în Berlin. În schimb, cel mai mult mi-a plăcut faptul că am descoperit un restaurant asiatic absolut excelent, cu prețuri foarte decente și mâncare delicioasă. Se numea Wok and More. Neapărat să veniți aici când muriți de foame. Sau chiar și când doar vă e poftă. Aveau și un all you can eat de prânz cu doar 12 euro. Plus, e amplasat fix în centru.

Viena
Viena

Prețurile în Viena

Decente ținând cont că vorbim de Viena. Nu ne-am aruncat să facem cheltuieli mari la muzee și alte locuri asemenea, dar nici nu ne-am zgârcit aiurea. Masa de dimineață am luat-o în cameră, cu lucruri cumpărate de la supermarket. Astfel că, 4 adulți, cheltuieli de mâncare, transport, intrări în diverse locuri, a însemnat un total de 673 euro pentru 4 zile full. Deci, cam 170 euro de persoană. La astea se adaugă și suveniruri, ce shopping am mai făcut fiecare, dar cam asta ar fi baza.

Cazarea a costat 100 euro de persoană, biletul de avion dus-întors (am zburat cu Austrian Airlines) a fost tot 100 euro. Deci să spunem că un city break de 4 zile în Viena te costă 370 euro.

O să mă mai întorc în Viena?

De bunăvoie, nu cred. Nu îmi place să mă reîntorc în locurile în care am mai fost, vreau să profit de timp și bani să descopăr un loc nou. Reîntoarcerea o voi păstra ca și obicei când voi bătrână și melancolică. Însă în Viena nu mă mai întorc nici la bătrânețe. Am văzut, mi-a plăcut, dar oamenii au lăsat de dorit.

Vouă v-a plăcut orașul?

4 țări în 22 ore

4 țări în 22 ore

De fiecare dată când experimentez un ”traseu” d-ăsta de țări mai complicat, cu escale, cu schimbat tren, alergat după nu știu ce autobuz etc, îmi spun că nu mai fac asta data viitoare. Și tot ajung să fac asta. Cam ce îți spui și după ce te îmbeți, cred că e un principiu similar. În cazul călătoritului e simplu de ce revin din nou și din nou la aceleași metode. Nu am bani. Asta e, sunt prea săracă cât să iau avion direct, la cursă de linie și mai știu eu ce. Este și foarte adevărat că uneori, pe anumite rute, nu ai încotro decât să faci tot felul de combinații ca să ajungi la destinație.

În Strasbourg am ajuns cu greu și am plecat la fel de greu. De aici a pornit și pățania mea de la începutul lunii decembrie, când din cauza grevei feroviare din Franța, mi s-au dat peste cap șansele de a călători decent chiar și pentru o săracă. La dus aveam bilete de autobuz / autocar din Luxembourg până în Strasbourg și trebuia să ajungem până în prânz, am ajuns la 6 seara, după ce șoferul de autocar ne-a ”uitat” în parcare. Compania de transport (Bla Bla Bus) a zis literalmente să ne descurcăm singuri și să așteptăm următorul autocar, ce venea în vreo 3 ore. Super, francezii sunt minunați. Dar o să fac fast forward la drumul de întoarcere căci am fost contra cronometru.

Pe scurt, traseul meu spre casă era următorul: din Strasbourg trebuia să merg cu autocarul 3 ore până în Luxembourg; în Luxembourg trebuia să ajung la o anumită parcare de unde luam autocar alte 3 ore până la aeroportul din Charleroi (Bruxelles), de unde luam avion 2 ore până în București, iar de la noi trebuia doar să mai traversez traficul unei zile obișnuite ce putea fi egal ca timp cu durata cursei Bruxelles – București. SUPER, plimbare prin multe țări.

Duminică, 8 decembrie

17:10

Am ajuns ca niște zâne (eu și prietenii mei ce locuiesc în Luxembourg, Corina și Roby) la gara din Strasbourg, unde trebuia la ora 18 să luăm trenul (nu direct, Doamne ferește, cel puțin o schimbare de sărit de pe un peron pe altul) către Luxembourg. Ne-a costat doar 40 euro de persoană să obținem un loc amărât la clasa 2-a. Tanti de la ghișeu ne-a spus că nu mai circulă niciun tren pentru că…grevă. Greva ținea de câteva zile oricum, circulau trenuri, dar limitat. Oh well, în ziua aia s-au decis să anuleze niște curse.

Nasol, următorul tren ar mai fi fost a doua zi. Adică luni când eu aveam zbor la 11 dimineața în Belgia și nici măcar nu eram în Luxembourg, ci în Franța. Rapid am făcut niște calcule. Cât mă costă să iau un bilet de tren a doua zi (STR – LUX), apoi alte bilete de autocar (LUX – BRU) și apoi alte bilete de avion (BRU – BCH)? Plus o noapte de cazare în funcție de cum găseam biletele de avion în Bruxelles. 500 – 600 euro lejer. Also, asta a fost una dintre vacanțele alea rare în care am plecat ca o panseluță fără asigurare. Exclus să plătesc banii ăștia, căci dacă ajungeam în situația asta mă lecuiam de vacanțe prin țări străine vreo câteva luni bune.

18:00

Am reușit să găsim bilete la un autocar ce pleca la 1 noaptea spre Luxembourg. În condițiile în care eu la 6 dimineața trebuia să iau tot din Luxembourg autocarul numărul 2, dar mai întâi trebuia să mă opresc la prietenii mei acasă să-mi iau și bagajul. Aveam deja un ghimpe în coaste că nu o să mă încadrez deloc .

Mai trebuia și să ne găsim o ocupație timp de 7 ore. Cazare nu mai aveam, afara era frig, târgul de Crăciun era aproape de închidere, ce să mai facem? Am plecat iar în centru, am intrat prin magazine, prin galerii, am pozat brazi, luminițe și am mâncat iar.

21:00

Frig, oboseală, unde putem sta ieftin până la miezul nopții? Răspunsul a fost…un McDonald’s murdar, care era deschis până la ora 23 doar. Am stat acolo, am băut vreo 2 ceaiuri, m-am chinuit să găsesc o priză și am scris articolul pentru Strasbourg pe telefon. Un mic glitch cu WordPress mobile a fost de ajuns și am pierdut tot articolul. M-am apucat să îl rescriu, pentru că de ce nu. Aveam deja o seară prea relaxantă.

23:00

Am plecat să căutăm un alt McDonalds.

23:30

Am găsit un McDonalds și mai murdar decât primul. Nu înțeleg de ce fast food-urile în afară au condițiile astea. Era atât de jenant încât nici nu m-am mai prefăcut că o să-mi comand ceva. Am vrut doar să stau la căldură. Mai erau și alții ce păreau homeless și stăteau și ei la căldură.

0:45

Am ajuns în stația de autobuz de unde trebuia să luăm autocarul spre LUX.

Luni, 9 decembrie

01:25

Autocarul a avut o întârziere de 5 minute. Deja cronometram totul și mă cuprindea panica. Eu oricum am o problema cu timpul, mi se pare că niciodată nu e de ajuns. Eram obosită, nedormită, nervoasă, autocarul era plin de oameni care ocupaseră 2-3 locuri pentru somnul lor. Am ocupat și noi 4 locuri și m-am băgat la somn în cea mai inconfortabilă poziție.

O4:15

Am ajuns în Luxembourg, în parcarea de mașini unde era oprirea.

4:20

Ne-am chemat un taxi ca să ne ducă în cealaltă parte a orașului să-mi iau bagajele.

4:45 – 5:10

Mi-am strâns bagajele, am mai mâncat ceva, minunații de Corina și Roby mi-au făcut un pachețel de mâncare pentru drum. Două sendvișuri, fructe și apă. M-am simțit atât de iubită <3 Mi-au dat și instrucțiuni cum să mă reîntorc în parcare cu autobuzele de noapte. Căci, desigur, aveam de prins vreo 2…

5:50

Am ajuns în parcare după o mică spaimă, am crezut că am greșit stația de autobuz când am schimbat autobuzul. L-am sunat pe Roby și m-a ghidat. E bine să ai prieteni.

5:55

Ploua și era foarte frig, m-am adăpostit în stația de autobuz. Eram cheaună și stresată că nu o să ajungă autocarul la timp și o să pierd avionul și că rămân prin țări străine.

6:20

Ajunge autocarul cu o întârziere de 7 minute. Mi s-a luat o povară de pe umeri. Aproape, căci cine știe ce se putea întâmpla pe drum.

8:45

Am ajuns la aeroportul Charleroi după alte 2 ore chinuite de somn. Control securitate, verificare act identitate, am urcat în avion și am decolat în jurul orei 11.

14:20

Am aterizat pe Otopeni după 2 ore de dat scroll pe telefon și luptat cu senzația de rău ce apare după nesomn.

14:20 – 15:00

Cât a durat tot procesul de ieșit din aeroport, plus găsit taxi.

16:00

În sfârșit acasă după ce am făcut 1 oră un drum ce poate fi 15 minute. Baie, mâncare, Netflix și somn, căci a doua zi aveam muncă.

The end

Never again? Posibil să mă reîntorc în Luxembourg în curând urmând același traseu de țări, dar fără Strasbourg.

Voi aveți vreo vacanță în care ați experimentat rute complicate? Să fie nevoie să traversați cinșpe țări ca să ajungeți la destinație? 😀

țări
Conacul Hagi Tudorache

Conacul Hagi Tudorache

Conacul Hagi Tudorache e doar una din escapadele mele în jurul Bucureștiului. Escapade care încep să fie din ce în ce mai dificile. Nu mai reușesc să găsesc hidden gems, posibil să le fi epuizat deja pe toate sau mai trebuie să fac research. Norocul meu că am învățat să fac research în această viață.

Side-note, primul meu internship în publicitate nu a presupus să fac cafele, ci să caut informații relevante pe internet despre diverse subiecte (banking, bere și altele). Deci să zică că mă pricep să aflu lucruri. Și bine că nu m-a pus nimeni să fac cafea, căci nu aș fi rezistat nici măcar o săptămână.

Sâmbăta trecută căutam locuri în care poți ajunge maxim în 30 minute din București. Am dat peste 2 conace și am zis că musai trebuie să ajungem să le vedem. Uneori, research-ul meu e foarte minimal, dacă am găsit un loc fain, încerc să nu îl analizez foarte mult, mă păstrez pentru momentul când voi ajunge la fața locului. Asta presupune riscuri, înseamnă că voi afla la fața locului că…nu mai există.

Dar, Simona, cum de nu știai că acea clădirea era demolată dacă tot pretinzi că faci research?

Nu vă închipuiți că sunt un miliard de articole toate actualizate cu locurile astea. Nu e ca și cum aș căuta programul de vizitare la Casa Poporului. Găsesc știri / articole vechi din 2012 ca fiind cele mai recente, altceva nu mai există. Deci nu putem decât să sperăm că o să mai găsim ceea ce ne dorim. Plus, ne place și factorul de spontaneitate și recunosc că uneori trebuie să ne repliem la fața locului pentru alte destinații.

Un conac demolat

Nu a fost să fie cu Conacul Hagi Tudorache sau Hagi Theodoraky, după o altă denumire. Conacul se afla în județul Ilfov, comuna Grădiştea, situat undeva la sud de lacul Căldăruşani, lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului.

A fost inițial o reședință de vară, fiind construit în anul 1896. Familia Theodoraky era o familie de negustori. Între 1800 şi 1900 au acaparat multe investiții imobiliare. Au deținut încă de la sfârșitul secolului 18 prăvălii pe Lipscani, o altă prăvălie în Hanul cu Tei, apoi case din mahalaua Oţetari (nu mai există); au avut și singura bancă românească din oraşul vechi „Banca Costache Tudorache”, plus multe prăvălii. Clădirea avea la parter cinci camere, etajul parţial şi mansarda fiind iniţial destinate dormitoarelor. Intrarea principală a avut până la un moment dat o uşă somptuoasă din lemn sculptat. Din vestibulul cu luminator se intra în birou, apoi urmau salonul, sufrageria cu ferestre spre heleşteu şi dormitoarele.

Au păstrat reședința conacului până în 1949, când a fost naționalizată. A aparținut pe rând școlii sătești, dar după ce școala a primit un nou imobil, a intrat în posesia unei administrații a Consiliului Județean Ilfov, o companie numită Transcom. Asta se întâmpla în februarie 1976. Conacul Hagi Tudorache nu a fost niciodată înscris în Lista Monumentelor Istorice și după mulți ani de degradare și vandalizare, a fost demolat. Am găsit informația pe un forum că a fost complet demolat la începutul anului 2013.

Câteva imagini din anii de existență:

Sursa foto: România pe 2 roți
Sursa foto: Ziarul Națiunea

Ultimul video cu acesta în picioare este din 2012, fiind în drumul unor oameni care făceau un traseu cu bicicleta. Îl puteți vedea aici. Video-ul acesta m-a ajutat pe mine să identific exact unde se afla clădirea, căci e cam greu să găsești ceva ce nu mai există, dacă mă înțelegeți.

Acum în locul respectiv mai sunt niște ruine ale unei anexe, probabil. Atât am avut de pozat. În jurul sunt boscheți, gunoaie, munți de pământ și Biserica Adormirea Maicii Domnului.

Conacul Hagi Tudorache
Conacul Hagi Tudorache
Conacul Hagi Tudorache
Conacul Hagi Tudorache

Să vă povestesc ceva amuzant legat de această biserică. Am zis să o vizităm, deși chiar nu aveam așteptări de la ea. Am vrut să facem câteva poze, dar preotul, care se afla în curte, ne-a zis că nu ar vrea să pozăm deloc. Ne văzuse și că pozam în locul unde se afla înainte conacul și, citez, ”nu vreau ca imaginea mea de preot și a bisericii să fie asociată cu ce s-a întâmplat în locul ăla”. Foarte aiurea din partea mea că nu am insistat să aflu mai multe. Ce mi-a plăcut la preotul ăsta a fost cum l-a preocupat imaginea sa personală într-un sat unde te urmăresc bețivii pe stradă să le dai 1 leu că le e foame. În timp ce cară în brațe o pâine întreagă. Sau cum la biserică sunt montate camere de filmat pentru ca ”nimeni să nu ne mai fure tomberonul”. În grădina bisericii era și un cimitir în care s-au strâns multe gunoaie ce păreau că se află acolo deja de ceva vreme. Da, mi-a plăcut de preotul ăsta.

Aproape monument istoric

Revenind la conac. Conacul avea șanse să fie încadrat în lista monumentelor istorice, în categoria arhitectură, grupa A, adică de valoare naţională şi universală. Astfel ar fi putut să fie protejat de orice modificare, fie ea exterioară sau interioară. Clasarea lui a fost refuzată de proprietari, acei Transcom, dar în schimb au fost clasate ca și monumente biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului cu picturi din 1752 aflată din satul Sitaru şi biserica cu hramul Adormirea Maicii Domului din anul 1846 din satul Grădiştea.

Este mare păcat că nu a mai fost salvat Conacul Hagi Tudorache, deși avea șanse. Nu era un conac uriaș, plus avea o structură rezistentă, deci nici reparațiile nu ar fi fost atât de mari pe cât ar fi la acest conac, de exemplu.

Voi mai știți de vreun caz similar, de o clădire istorică cu potențial cultural ce a fost demolată?


Nu am nicio calatorie planificata pentru 2020

Nu am nicio calatorie planificata pentru 2020

Mă ia cu tremurat doar când mă gândesc la asta, darămite și să mai scriu despre. Am o ușoară formă de anxietate ca urmare a faptului că nu am nicio calatorie planificata pentru 2020. Spre deosebire de 2018, când aveam la final de an deja 4 vacanțe planificate pentru 2019. Apoi, lista s-a completat cu încă 6 plecări binemeritate. Astfel că pentru mine 2019 a fost un an fructuos din acest punct de vedere. La fel a fost și în 2018.

Ce țări am vizitat în 2019?

Am observat că am un pattern al plecărilor. Sunt foarte strong în prima și ultima parte din an. Mijlocul, adică vara, este mai subțirel din motive evidente. Totul e scump, totul e aglomerat. Plecările mele frecvente necesită un buget măricel, deci d-asta încerc foarte mult să evit orice perioadă scumpă. Deși, recunosc, am călătorit și în mijlocul lunii iunie, cam de când încep și prețurile alea blanao (urăsc cuvântul ăsta, dar se potrivea prea bine în context). Iată un desfășurător pe luni:

Ianuarie: Marsilia, Franța

Superbă, pe alocuri murdară, mulți imigranți, destul de unsafe, dar tot superbă. Puteți citi mai multe despre ea, aici.

Februarie: nicio vacanță

Martie:

  1. Copenhaga (Danemarca)

Un oraș foarte frumos, cu o vreme ciudată, prea schimbătoare. Și e mult mai accesibil ca și preț decât ați putea crede. Puteți citi mai multe aici.

2. Malmo ( Suedia)

Micuț, liniștit și foarte ieftin, Malmo e musai de văzut dacă ajungeți în Copenhaga, e la o distanță de 30 minute cu trenul. Puteți citi mai multe aici.

Aprilie: Thassos, Grecia

Grecia o să fie forever iubirea vieții mele. Thassos e perfect de vizitat în extrasezon, înainte de asediul românilor. Puteți citi mai multe aici.

Mai: Stockholm, Suedia

Vă recomand și insist să vizitați Stockholm vara dacă nu vreți să aveți parte de lumină doar 3 ore. Puteți citi mai multe aici.

Iunie:

  1. Cinque Terre

Superb, foarte cald, nu faceți hiking în rochie și converși. Puteți citi mai multe aici.

2. Pisa, Italia

Mic, aglomerat, mulți turiști făcând poze ”originale” cu turnul înclinat. Puteți citi mai multe aici.

Iulie: Cluj

Am venit pentru Electric Castle, dar am mai descoperit și alte locuri frumoase ale orașului. Puteți citi mai multe aici.

August: nicio vacanță

Septembrie: nicio vacanță

Octombrie: nicio vacanță

Noiembrie: Sicilia, Italia

Sicilia e minunată, nu credeam că sudul Italiei va fi așa frumos. Un articol despre asta, în curând pe ecranele voastre.

Decembrie

  1. Luxembourg

A treia vizită la prietenii mei din Luxembourg s-a soldat cu încă o vizită la târgul de Crăciun despre care puteți citi aici.

2. Strasbourg, Franța

Unul dintre cele mai frumoase târguri de Crăciun văzute de mine. Puteți citi mai multe aici.

3. Viena (urmează)

Ce voi face în 2020?

Nu știu exact. Vreau să profit un pic de această relaxare din programul meu de călătorii. Vreau să mai strâng bani să pot să plec într-o vacanță care să nu fie pe acest continent. Am deja în minte o destinație, dar nu vreau să dau încă din casă. Chiar vreau să profit de pauza asta și să-mi las finanțele în pace.

Asta însemnă că nu vei mai călători deloc?

Exclus. Îmi doresc neapărat o Lisabona de ziua mea, niște conace prin țară și poate (dacă reușesc) să vizitez Auschwitz. Ultima, evident, nu va fi o vacanță. Nu am văzut nici Parisul, deci poate ajung și pe acolo, cine știe. Dar îmi păstrez entuziasmul (și banii) pentru 2021 când voi părăsi continentul. Stați liniștiți, content voi avea în continuare 😀

Voi unde plecați în ”douăzeci douăzeci”? 🙂

Târgul de Crăciun din Varșovia

Târgul de Crăciun din Varșovia

Astăzi vă povestesc despre Târgul de Crăciun din Varșovia. Dacă mi-ați citit ultimele articole despre târgurile de Crăciun din Strasbourg, Luxembourg City și Trier, să știți că nu am fost la toate târgurile astea unul după altul. Strasbourg și Luxembourg City sunt de anul acesta, în timp ce în Trier și Varșovia am fost anul trecut. Dar un an diferență nu schimbă faptul că locurile astea sunt minunate și trebuie vizitate dacă aveți ocazia.

Despre Varșovia vreau să vorbesc chiar mai multe, dar o voi face într-un articol separat. Tot ce pot să vă spun acum este că mi-a plăcut enorm de mult ca și oraș și mi-a dat un vibe berlinesc. Și ce mi se pare cu atât mai fain este că are aerul unui oraș din Vest, dar cumva te simți ca la tine acasă…acasă fiind o țară din Est. E greu de definit, dar asta am simțit.

Cum este Târgul de Crăciun din Varșovia?

Ca orice oraș care se respectă, Varșovia organizează târg de Crăciun. Evident, tot ca orice oraș mare, sunt mai multe târguri de Crăciun, dar aici vorbim despre un întreg, căci dacă mergeți, trebuie să vă plimbați pe la fiecare. Am explorat orașul pe timp de iarnă, însă târgurile nu mi s-au părut că sunt atât de aglomerate cum se întâmplă prin alte părți. Orașul este împodobit absolut superb, dar oamenii par că nu avea neapărat chef să se calce în picioare la stat la coadă la Moș. Nu știu, poate am o imagine prea comercială a târgurilor de Crăciun, dar aici totul era molcom și pașnic. Cam cum ar trebui să fie Crăciunul, de altfel.

Târgul de Crăciun din Varșovia

La căsuțe găseai tot felul de produse și cadouri pentru Christmas shopping. Aveai de ales între produse de artizanat, inclusiv îmbrăcăminte, pălării, bijuterii, decorațiuni de Crăciun și jucării. Vin fiert, ciocolată fierbinte, dulciuri turcești și clătite. Am mâncat și o brânză prăjită pe grătar cu niște gem de merișoare alături. Foarte, foarte gustos. La nivel de prețuri, totul era acceptabil. Ei au moneda locală zlotul polonez (apropo, dacă vreți să schimbați în zloți polonezi, găsiți un exchange la Universitate, pe colț cu Intercontinental). Zlotul polonez valorează 1 leu. Deci veți bogați pe acolo.

În piața centrală trona un brad imens, foarte frumos decorat. Tot în zonă îl aveau pe Moșu, care era un pic cam libidinos, a insistat să mă așez la el în poală, eu voiam să stau alături. Oh well, Santa did not made me do it, am stat alături:

Varșovia e minunată din punct de vedere arhitectural, centrul vechi îți amintește de niște orașe medievale. Și nu îmi vine să cred cât noroc am avut să prind ninsoare. Ningea așa frumos, cu fulgi mari, tot în jur strălucea, unele străzi erau pustii și nu auzeai decât zăpada scrâșnind sub picioare. A fost atât, dar atââât de frumos. Așa trebuie să fie orice Crăciun, cu zăpadă, luminițe, o ciocolată caldă și cadouri. Name a better Christmas.

SONY DSC
Târgul de Crăciun din Varșovia
Târgul de Crăciun din Varșovia
Târgul de Crăciun din Varșovia
Târgul de Crăciun din Varșovia
Târgul de Crăciun din Varșovia
Târgul de Crăciun din Varșovia
Târgul de Crăciun din Varșovia

Cum ajungeți în Varșovia?

Sunt zboruri directe din București, eu am mers cu Wizz Air și am luat biletele din septembrie pentru decembrie. Cred că m-au costat undeva la ~300 lei pentru 2 persoane, dus-întors. Nu am avut întârzieri, totul a fost ok.

Ce târg de Crăciun urmează pentru mine anul acesta? Viena! Și Viena e tot timpul în topurile de pe Internet. Sper să mă impresioneze!

Târgul de Crăciun din Trier, Germania

Târgul de Crăciun din Trier, Germania

Trier este cel mai vechi oraș din Germania și un important centru cultural. În Trier se află Porta Nigra (Poarta Neagră, în latină), cea mai bine conservată poartă a orașului ce datează tocmai din anul 170. A fost ridicată de romani, iar numele curent și l-a căpătat în perioada Evului Mediu când a fost numită Poarta Neagră ca urmare a faptului că era construită din cărămizi închise la culoare.

Am plecat spre Trier cu un tren direct din Luxembourg City și călătoria a durat aproximativ 1 ora. Obiectiul nostru? Să mâncăm un ramen delicios și să ajungem la Târgul de Crăciun.

Centrul Vechi al orașului , deși mic și pic înghesuit, este chiar foarte frumos și oferă acel Christmas cozyness. Cred că mă pregăteam sufletește de pe atunci pentru călătoria din Strasbourg, căci sunt destul de asemănătoare, ținând cont că Strasbourg a aparținut nemților cândva. Și da, Târgul de Crăciun din Trier l-am vizitat anul trecut. 🙂

Nu doar că aici se află Poarta Neagră, dar și catedrala din centrul orașului este cea mai veche din Germania, cu mai mult de 1700 de ani de istorie. Centrul istoric, într-o zi cu soare, arată cam așa:

 © wsf-s / Shutterstock | © wsf-s/Shutterstock

Și iată și catedrala și Poarta Neagră:

Și știți cine este originar din Trier?

Karl Marx. Este și un muzeu dedicat vieții sale, însă, din păcate, nu l-am mai prins deschis. Dar am găsit un magazin de suveniruri de unde am putut cumpăra o gumă de șters cu Das Kapital

Cum este la Târgul de Crăciun din Trier?

Un târg de Crăciun într-un oraș medieval, ce este și patrimoniu UNESCO, este chiar recomandat. Din nou, ce ziceam și pentru Luxembourg City, nu știu cum vă nimeriți pe aici, dar nu o să regretați dacă îl vizitați. Cel mai apropiat mare oraș ar fi Frankfurt, dar chiar și așa sunt 4 ore de mers cu mașina.

Târgul are un vin fiert delicios (alb sau roșu). Se pare că la ceremonia de deschidere o femeie este încoronată și prezentată ca fiind ”the Glühwein Queen” – un fel de regină a vinului fiert. Datoria acestei femei este să promoveze vinul fiert pe toată durata târgului. Și probabil și după. Se ascultă colinde, se mănâncă bine (mulți cârnați) și se savurează multă ciocolată. Este un magazin Lindt chiar în centrul Târgului. Plus, tot la târg găsiți o mulțime de meșteșuguri locale și tot ce v-ați dori să cumpărați ca și cadou de Crăciun.

Două recomandări

  1. Menționam anterior că unul dintre obiectivele noastre în Trier a fost să mâncăm un ramen delicios. Da, aici am mâncat un ramen foarte gustos la Chibi-ya, care este destul de aproape de centru și cu prețuri foarte ok. Vi-l super recomand.
  2. În foarte imediata apropiere a Porții Negre, cum te duci spre centrul istoric, pe partea stângă este un magazin cu toate produsele la 1 euro. Se numește EuroShop și veți găsi acolo toate chestiunile posibile: decorațiuni, tigăi, căni, machiaj (nu recomand), haine, accesorii etc. Neapărat să vă opriți aici.

Și vă las și cu o imagine completă a târgului, chiar dacă poza nu e făcută de mine:

Sursa